43,803 matches
-
aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența temă esențială la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poem de șapte versuri spune că l-a scris în nu mai puțin de treisprezece variante. Adesea afirmă că iubește cu aceeași ardoare textele dramatice la care nu lucrează mai mult de trei variante și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oamenilor în viața lor reală. David Hare, în Harold Pinter: A Celebration (Faber and Faber, 2000, p. 21) afirmă un lucru esențial pentru Pinter: Pinter a făcut ceea ce spunea Auden că trebuie să facă poetul. A curățat rigolele limbii, așa încât limbajul a putut să curgă mai liber și mai curat. Putem spune și că peste opera și chiar ființa lui planează un spirit leonin, de pradă, care e cu atât mai puternic cu cât e înhămat la disciplina rigidă a formei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
piesa. Câteodată chiar așa iese. Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, ...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie, alt principiu al scrisului lui Pinter e muzica: Nu știu cum influențează muzica scrisul, dar pentru mine e foarte importantă, atât jazzul cât și muzica clasică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ai să ai copii și nepoți până atunci") și indiferență ("Nici n-o să-ți mai pese"). Inutil: nu mă poți crede, sigur că dacă ai să mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau nu o experiență unică? Extraordinară? S-o ții minte? Ea e premiul. Felicitări de la noi toți de aici de la Loterie. O zi bună!" Apoi au închis. În acest tip de poeme Desperado poemul isteț e o distanță minimă între limbajul poeziei și al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine istoria nesfârșită a acestui sentiment comun omului și necuvântătoarelor. E un poem scris de un ochi care se dezaprobă, dar se și simte triumfător. Miracolul s-a repetat, nu contează a câta oară. Unele poeme au o narațiune și limbajul e cel al prozei, ignorând total intensitatea poeziei. Alte poeme concentrează sensul și nu folosesc povestirea. From the Demolition Zone (Din aria de demolări) e un astfel de poem cu o teză de demonstrat. El compară literatura cu un medic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
auziți. Rostește tu. Smokers for Celibacy (Fumătorii, pentru celibat) e un poem rimat. Rimele sunt zgomotoase (kill-ill,NSU-two, wrecks-sex, upset-get, five-arrive, fact-tract, gonorrhoea-idea, pox-cocks, brain-insane, stands-hands, shape-rape, packs-relax, threats-cigarettes, life-wife, clean-machine, drag-fag). Rimele sunt cel mai bun rezumat al poemului. Limbajul e brutal, ironic și se dorește șocant. Mesajul este că țigările sunt mai puțin dăunătoare decât sexul. E un mesaj la vedere. Poemul e mai mult un exercițiu de rime (Alan Brownjohn a făcut ceva asemănător în lungul său poem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea autorilor Desperado sunt perseverenți, se încăpățânează să rescrie toate tehnicile și limbajele. În ciuda faptului că are nenumărate trăsături Desperado, ne punem în final întrebarea dacă nu cumva Fleur Adcock scapă de fapt acestei definiții și pornește pe un drum încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de După
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
basm care încă plânge. Poeta este Verticală până în pânzele albe. Poemele dezvăluie o morală perfect verticală și un simț al valorilor și relațiilor care nu admite compromisul. Onestitatea e dusă până la extrem. Onestitatea față de cuvânt, la fel: Sunt eliberată de limbaj, Scap prin cuvinte; Nu au volum, Nu se cer locuite Sau servite, mă eliberează De orice definiție: Evreu. Femeie. Poet. Ordinea cuvintelor din ultimul vers este ordinea în care Ruth Fainlight descrie elementele importante ale existenței ei: rasă, sex, artă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar când am împlinit douăzeci și unu de ani. La stânga, de mai multe luni încoace, de la moartea ei, inelul mamei: inelul de logodnă cumpărat de el acum jumătate de veac, și pe care mi l-a dat mie după înmormântare. Dacă examinăm limbajul acestui poem (al oricărui alt poem de Fainlight), îl descoperim copleșitor de clar, aristocratic, cu povești și amintiri, cu imagini puternice, exprimând cu mult curaj spaima, sfâșierea, irecuperabilul. Ruth Fainlight face poezie din simplitatea însăși, și scrie cu intensitatea unui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul celuilalt. La urma urmei, acasă nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" Născut la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o parte de real măcar? PA: Nu, n-au. Dar au biografiile, studiile. Conceptul de real scapă, în acest context. N-aș afirma că biografiile mele (Dickens, More...) sunt mai reale decât romanele despre Hawksmoor ori Milton. Totul e ficțiune, limbaj, cuvinte înșelătoare, un limbaj care pur și simplu nu poate comunica realul. Tocmai de aceea nici nu fac diferența între ficțiune și biografie. Sunt adesea întrebat care mi se pare mai de preț și zău dacă văd vreo deosbire între
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
măcar? PA: Nu, n-au. Dar au biografiile, studiile. Conceptul de real scapă, în acest context. N-aș afirma că biografiile mele (Dickens, More...) sunt mai reale decât romanele despre Hawksmoor ori Milton. Totul e ficțiune, limbaj, cuvinte înșelătoare, un limbaj care pur și simplu nu poate comunica realul. Tocmai de aceea nici nu fac diferența între ficțiune și biografie. Sunt adesea întrebat care mi se pare mai de preț și zău dacă văd vreo deosbire între ele. E ca și cum ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și n-am mai găsit altele. Nu știu dacă aș vrea să fac o carte din acest procedeu, dar ar fi interesant. Sigur, numai copiii știu dacă le-ar place. Student: Când scrieți romane, ce e mai important: povestea, personajele, limbajul, îmbinarea vorbelor? PA: Toate sunt la fel de importante. Nu pun nici intriga, nici eroii pe primul plan. Pe primul loc dacă există așa ceva e limbajul, felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copiii știu dacă le-ar place. Student: Când scrieți romane, ce e mai important: povestea, personajele, limbajul, îmbinarea vorbelor? PA: Toate sunt la fel de importante. Nu pun nici intriga, nici eroii pe primul plan. Pe primul loc dacă există așa ceva e limbajul, felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe din cărțile mele habar n-aveam ce va urma până ce nu-mi spuneau cuvintele încotro mă îndrept. Sigur că uneori schițezi elementele importante ale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Student: Când scrieți romane, ce e mai important: povestea, personajele, limbajul, îmbinarea vorbelor? PA: Toate sunt la fel de importante. Nu pun nici intriga, nici eroii pe primul plan. Pe primul loc dacă există așa ceva e limbajul, felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe din cărțile mele habar n-aveam ce va urma până ce nu-mi spuneau cuvintele încotro mă îndrept. Sigur că uneori schițezi elementele importante ale intrigii, ca un fel de viziune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
modul de exprimare, vocabularul, ritmurile vorbirii, tonul. Trebuia să o fac până ce ajungeam să scriu în limba secolului XVIII la fel de curgător cum scriu în limba secolului XX. După câteva luni mi-a ieșit, și, ca de atâtea ori, după aceea limbajul a creat realitatea. Mi se pare mai indicat să introduc cititorul în istorie, nu să încep, ca alte romane istorice, cu îmbrăcăminte, clădiri etc. Încep cu limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
clădiri etc. Încep cu limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de text în cu totul alt mod decât se întâmplă în proza istorică. Și aici e același fenomen de care vorbeam: întâi vine limbajul și el duce greul, face lumea. Student: Există în romanele Dvs și alte simboluri, în afară de Londra, la care țineți? PA: Știu eu dacă aș zice că Londra e un simbol? E peisajul prozei mele. Dar simboluri, nu, nu cred că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eroică în tot ce scrii. Poezia ta e subtilă și consecventă. Ce pui pe primul plan: atmosfera, muzica, ideea, înțelegerea? RF. Nu sunt sigură de nimic ce ține de poezie. Poezia e expresia sentimentelor profunde, dar instrumentul acestei expresii e limbajul, sunt cuvintele, și, cu cât artistul e mai priceput la folosirea uneltelor lui, cu atât exprimă mai exact inspirația de la care a pornit. Cred că dintre cele patru alternative pe care le menționezi, aș alege muzica. LV. Pomenești în poemul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e Mahmoud Darwish, nostalgia e viața însăși. Criticul ideal, în ceea ce mă privește, e cel care vede ce vede poetul înainte să-și arunce ochii pe scrisul lui. Acestea fiind zise, nu pot să nu apreciez și criticul care pune limbajul înaintea biograficului ori ideii și care se încrede doar în ce vede el cu ochii lui. LV. De-ar fi s-o iei de la capăt, ai mai alege exilul și poezia? MK. Așa cum ziceam, amândouă m-au găsit ele pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cauți cu orice preț acest gen de originalitate. Ea face romanul să fie o născocire fără forță. Dacă ar fi să găsesc contribuției mele o calitate, aș spune că romanele mele sunt puternice au o forță ce le vine din limbajul foarte special, din caracterizare și din materialul lor insolit și chiar profetic. O carte e resimțită ca puternică și ulterior momentului când a fost scrisă, dacă are relevanță, dacă s-a ocupat de problemele prezentului ei. Poate că ce scriu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste". E o revistă mai neobișnuită, fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu cea politică. Pe lângă doctoratul în filozofia limbajului, ești specializată în literatura Europei postcomuniste. Cum s-a născut această revistă? FIONA SAMPSON: Nu știu exact de ce este Europa centrală centrul preocupărilor mele culturale. Are o oarecare legătură cu prima mea profesie, cea de violonist. Până pe la 25 de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]