435,226 matches
-
vezi mai jos Participiul trecut. Exemple: <nowiki>*</nowiki> Se poate acorda în patru feluri cu subiectul, "vous" fiind pronume de politețe adresat și unei singure persoane. Ca în română, caracteristica principală a perfectului compus francez este că în narațiune exprimă acțiuni care se succed, despre care forma verbală sugerează că au început și s-au terminat în anumite momente, sau că au fost momentane. Exemplu: "Nous avons pris le train, nous avons voyagé pendant trois heures et nous sommes arrivés sans
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
le train, nous avons voyagé pendant trois heures et nous sommes arrivés sans retard" „Am urcat în tren, am călătorit timp de trei ore și am sosit fără întârziere”. Deoarece auxiliarul acestui timp este la prezent, perfectul compus exprimă și acțiuni din trecut, ale căror urmări există și în momentul vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul trebuie folosit și ca formă a predicatului subordonatei condiționale introduse prin "si
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv: Mai mult ca perfectul recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă când poștașul i-a adus o scrisoare”. Formare: infinitivul verbului (fără "e" la cele cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la sufixul infinitivului este totdeauna prezent înaintea desinenței: În general, viitorul simplu exprimă o acțiune relativ nu prea apropiată în viitor față de momentul vorbirii. Exemplu: "Louis viendra aussi" „Louis va veni și el”. Nu este redundant să se folosească asociat cu el și un alt cuvânt care se referă la viitor: "Il viendra demain" „Va
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
alt cuvânt care se referă la viitor: "Il viendra demain" „Va veni mâine”. În acest caz poate fi înlocuit în limba vorbită cu indicativul prezent: "Il vient demain" „Vine mâine”. Diferența dintre cele două exemple este că viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
veni mâine”. În acest caz poate fi înlocuit în limba vorbită cu indicativul prezent: "Il vient demain" „Vine mâine”. Diferența dintre cele două exemple este că viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată în timp înaintea altei acțiuni, exprimată cu viitorul simplu sau cu modul imperativ: "Tu sortiras quand tu auras fini tes devoirs" „Vei ieși când îți vei fi terminat temele”, "Quand tu auras terminé le rapport, envoie-le à la secrétaire
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată în timp înaintea altei acțiuni, exprimată cu viitorul simplu sau cu modul imperativ: "Tu sortiras quand tu auras fini tes devoirs" „Vei ieși când îți vei fi terminat temele”, "Quand tu auras terminé le rapport, envoie-le à la secrétaire" „Când vei fi terminat raportul, trimite
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
auras fini tes devoirs" „Vei ieși când îți vei fi terminat temele”, "Quand tu auras terminé le rapport, envoie-le à la secrétaire" „Când vei fi terminat raportul, trimite-l secretarei”. Una din valorile mai deosebite ale sale este exprimarea unei acțiuni presupuse din trecut. În acest caz corespunde prezumtivului trecut din română: "Il revient déjà ; il aura manqué son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
revient déjà ; il aura manqué son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai făcut-o?” Formare: verbul "aller" la indicativ prezent + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune viitoare relativ apropiată de momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este prezentată ca o intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este prezentată ca o intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut înlocuiește subjonctivul mai mult ca perfect, adică se folosește
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
realitate”), dar în limbajul curent actual topica este mai degrabă aceeași ca la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
plasate după "en": "en me/te/se/nous/vous/se promenant" „plimbându-mă/te/se/ne/vă/se”. La fel se plasează și negația "ne": "en ne me promenant pas" „neplimbându-mă”. Verbul la gerundiv nu are niciodată subiect propriu, acțiunea pe care o exprimă este o împrejurare a acțiunii verbului regent, iar cele două sunt totdeauna simultane. În principal are funcție de complement circumstanțial de mod, de timp, de cauză sau condițional, care uneori se împletesc. Exemple: Le client est sorti
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
se promenant" „plimbându-mă/te/se/ne/vă/se”. La fel se plasează și negația "ne": "en ne me promenant pas" „neplimbându-mă”. Verbul la gerundiv nu are niciodată subiect propriu, acțiunea pe care o exprimă este o împrejurare a acțiunii verbului regent, iar cele două sunt totdeauna simultane. În principal are funcție de complement circumstanțial de mod, de timp, de cauză sau condițional, care uneori se împletesc. Exemple: Le client est sorti du bar en titubant „Clientul a ieșit din bar
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
un accident întorcându-se din concediu”, "Elle s’est foulé la cheville en tombant „Și-a luxat glezna căzând”, "En ne répondant pas, vous vous accusez" „Nerăspunzând, vă acuzați”. Folosind adverbul "tout" plasat înaintea lui "en", se insistă asupra concomitenței acțiunilor exprimate, care totodată se pun în contrast: "Elle tricotait tout en regardant la télé" „Tricota uitându-se în același timp la televizor”.
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
drept internațional sau ca mijloc de presiune politică, embargoul constă în reținerea de către un stat a navelor comerciale sau a mărfurilor altui stat aflate pe teritoriul său, în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective. Embargoul, ca acțiune a unui stat de a interzice importurile, exporturile sau ieșirea navelor comerciale ale altui stat din porturile sale sau din apele teritoriale proprii poate fi aplicat nu numai de state, dar și de organizații internaționale ca, de exemplu, de Organizația
Embargou () [Corola-website/Science/330229_a_331558]
-
dar s-a simțit în București și în numeroase alte orașe din România. În aceeași noapte au avut loc și alte cutremure mai mici în Galați. Potrivit lui Gheorghe Funar, cutremurele sunt „"rezultatul unui experiment străin"” și că „"are loc o acțiune premeditată a unui stat vecin care folosește țara noastră drept câmp de experiment"”. România ar fi printre puținele țări europene „"care nu are bine pus la punct un sistem pentru a preveni producerea unor astfel de fenomene artificiale"”. Ar exista
Cutremurele din județul Galați din 2013 () [Corola-website/Science/330238_a_331567]