51,037 matches
-
care Băsescu vrea să distrugă partidul liberal. Pun pariu că și la o întrebare despre încălzirea globală un om inteligent cum e domnul Nistorescu ar ști să ajungă la Traian Băsescu. Vreau să spun că, în contextul dat, discuția despre intențiile ascunse, malefice sau benefice, ale președintelui nici nu-și avea rostul. Ca de obicei, problema a fost pusă greșit - și sunt gata să pariez că asta l-a încântat pe subiectul ei central. Nu contează dacă președintele - ca „simplu cetățean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
să trec la chestiunile urgente ale Ențiclopediei, trebuie să-mi cer scuze față de Poliția română pentru că am bănuit-o pe nedrept de luciditate. Lăudându-i niște declarații de bun-simț, am uitat că drumul de la teorie la practică e pavat cu intenții nu foarte lăudabile (a se vedea cele ale lui Puiu Hașotti, care ar trebui să primească Zmeura de aur a liberalismului: „ar fi mai bine să facem o nedreptate, decât sa îngăduim o dezordine“) și că de la „fiecare are dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
uit mirosul de sânge din camera în care locuiam. Constatam cu stupoare cât de obraznică devenise viața cu mine. Tata îmi spunea la telefon că trebuie să las viața să mă trăiască și să nu intervin atât de definitiv împotriva intențiilor ei. După un an de studii am hotărât să călătoresc cu Nunu la Marea Neagră, să locuim într-un sat, Vama Veche, lângă orașul Mangalia. Am închiriat o vilă veche acoperită de viță-de-vie de la un pictor plecat în altă parte. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
este patrimoniu sau este susceptibil de a deveni patrimoniu. Patrimonializarea și muzeificarea câștigă, apropiindu-se din ce În ce mai mult de prezentul care se istoricizează. Incidența aceasta a temei patrimoniului se manifestă prin politici de reabilitare, renovare și mai ales de revitalizare, cu intenția de a muzeifica prin socializare, prin păstrarea vie, cu depășirea muralității muzeale, cu supunerea trecutului istoric la norme moderne. Se manifestă prin crearea de locuri patrimoniale În speranța construirii unei identități, prin introducrea În țesătura urbană a temporalității și singularității
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93370]
-
a trecut așa ceva prin minte? — Inspectore, începu Wilt, dacă aș acționa urmând fiecare impuls care-mi trece prin minte, aș fi fost condamnat de multă vreme pentru agresiune sexuală asupra minorilor, viol cu perversiuni, jaf armat, atac la persoană cu intenția de a provoca vătămări corporale grave și omor în masă. — Așadar, toate impulsurile astea ți-au trecut prin minte? — într-un moment sau altul, da, răspunse Wilt. — Ai o minte al dracului de ciudată. — Lucru pe care îl împărtășesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pentru o predică; numai dacă ar fi putut găsi un text potrivit în Scripturi... La capătul grădinii, Eva Wilt îi urmări retragerea și se gândi ce să facă. în starea în care era acum, nu avea nici cea mai mică intenție să intre în casă și să se prezinte. Avea nevoie de haine sau cel puțin de un gen de acoperământ oarecare. Se uită în jur după un veșmânt temporar și în cele din urmă se opri la niște iederă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia încercă să se agațe de marginea ambarcațiunii și apoi alunecă drept în apă. Părintele paroh St John Froude nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia încercă să se agațe de marginea ambarcațiunii și apoi alunecă drept în apă. Părintele paroh St John Froude nu mai așteptă nici o clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de pe cap. ca o traducere) căpătă sens. Aceasta era numai prima sa reacție și luare la cunoștință. A doua veni cu viteza gândului. Pentru că fiecare cuvânt pe care-l rostea vecinul său de scaun, era rostit foarte tare, evident cu intenția ca cei din sală să-l poată auzi. Dar glasul care rostea cuvintele era al Vocii Patru. Așadar... nici o îndoială (analiza era în desfășurare undeva într-o zonă a creierului său): Vocea Patru era cineva în ierarhia care-i crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de celule pe care nu o posedau ființele umane obișnuite. Din nefericire nu era un simplu mecanism defensiv. Opera prin control direct al energiei, care putea fi îndreptată asupra unei ținte. Intenția declarată a băiatului fusese să-l ardă pe Gosseyn "puțin". Limitarea implica un fel de considerație morală. Care sugera de asemenea că existase cândva, în educația anterioară a băiatului, o tentativă de a-i impune restricții. Era evident, acest copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
monarhul său. Numai dacă... Era bine de ținut minte că locatarul unei capsule, care fusese capturat - Gilbert Gosseyn - primise acum o informație secretă: cineva, sau un grup, urau puterea imperială atât de tare probabil, încât să dezvăluie acea ură cu intenția de a-l folosi pe noul venit împotriva tânărului împărat. Și dacă s-ar dovedi că nu dorește să se implice în mod conștient, ce ar face atunci complotiștii? Ar hotărî că trebuie redus la tăcere? Era posibil, dar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
peisaj, utilizat în vreun scop oarecare. Nu era decât un mister, desigur, nu un dezastru. În orice moment se putea hotărî să-și folosească super-creierul - și ceva avea să se întâmple; ce anume, asta nu mai putea spune. "...În fond, intenția mea era să mă întorc în apartamentul imperial de pe navă, s-o ajut pe Strala și pe musafirii care fuseseră transferați la bord de Gosseyn Doi". în schimb, îl fulgerase gândul acela despre Enin; și, într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la nivelul la care operau. Altă afirmație era că nu se mai auzise nimic de oamenii de pe Venus de la atacul forțelor lui Enro, cu câteva luni mai înainte. Asupra acestui punct, Gosseyn avea propriile vederi - pe care nu avea nici o intenție să le împărtășească. Adevărul era că milioanele de locuitori non-aristotelieni de pe Venus începuseră, de-o vreme, să emigreze. Grupuri întregi erau duse pe planete locuite, mai ales din Liga Interstelară, unde preluau sarcina de a răspândi filozofia și metodele Semanticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Rânji. Și oamenii aceștia mi-au dat ascultare, cum era și normal. - De aceea m-am adresat lor. Sunt părtași la un abuz. Rolul lor este al unor automate. Când au venit aici, au venit ca temniceri, nu cu vreo intenție de a cerceta faptele. Mai târziu, când or să meargă la casele lor, dacă o să-i întrebe cineva ce au făcut azi, ce-o să poată răspunde? Rânjetul lui Blayney se întinse mai tare, dezvelindu-și dinții: - Sunt legați prin jurământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fapt, observase deja că eterul era tăcut. Nu simțea absolut de loc prezența alter-ego-ului său. Erau din nou, complet izolați. Poate că trebuia să analizeze ce aveau de gând ființele Troog în legătură cu prizonierii? Pentru asta trebuia să părăsească încăperea, cu intenția de a-i căuta și a-i localiza pe Crang, Patricia, cei doi Prescott, Enro... În timp ce privea la ceva care semăna cu o ușă - la dreapta sa - îi veni o idee. Fără să ezite, se îndreptă spre ea. Orice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
unde s-au născut, și vor ține să-și aleagă prietenii și munca ce se potrivește zecilor de mii de fracțiuni de memorie personală aflate în mintea lor; fracțiuni de memorie care - vreau să subliniez - Semantica Generală n-are nici o intenție să le elimine, chiar dacă, într-un timp viitor, știința va putea să execute ștergerea memoriei." Îndepărtatul Gosseyn Doi încheie: Sugestia mea este că, imediat după ce ai luat măsuri cu cei de teapa lui Gorrold și afli de ce compania aceea Gung-ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cei cu avantaje și cei fără, „copiii“ regimului comunist și cei care refuză solidaritatea doar pentru că ea e mult prea aproape de comunizare. Că nu a avut-o, asta e altceva. Un alt moment care nu și-a dus până la capăt intenția e cel scris de Andrei Ioniță și regizat de Vera Ion. Un centru de reeducare, în care copiii sunt liberi să facă ce vor. Distanța între teoria educației și modificarea comportamentală e imensă. Copiii nu fac niciodată fapta corectă. De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
-l condamna la moarte. De fiecare dată era convins cu toata ființa sa că va muri. De aici, cred, expresia de groază nemărginită care îi apărea pe față. Ghinionul său fiind însă total, nu putea decât să eșueze întotdeauna în intenția de a se sinucide. Poate că această explicație e doar o prostie, dar, cum ziceam, mi-e imposibil să văd alta care să stea cât de cât în picioare. De altfel, acum, toate acestea nu mai contează... Sânt obosit. Fac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
expertiza medicală a constatat moartea prin atac de cord. De altfel, în revolver, cu care nu se trăsese, nu s-a găsit nici un cartuș. Tânărul a fost găsit în aceeași zi, ascuns la niște prieteni, si totul a devenit limpede. Intenția sa fusese doar de jaf. Pistolul era descărcat și-l folosise doar pentru intimidare. Dar bețivul pe care îl atacase fusese cuprins de o spaimă teribilă și se prăbușise greu la pământ, iar tânărul își pierduse capul, aruncase revolverul și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
comportamentale. Admițând, totuși, că M. Agheev este un pseudonim pe care l-a folosit unul dintre cei trei scriitori ai exilului rus, dovezile pro și contra pentru fiecare dintre cele trei ipoteze ar necesita un spațiu de analiză care depășește intențiile unei prefețe. De aceea, fără a renunța cu totul la ideea că Romanul cocainei poate fi atribuit fie lui Aldanov, fie, mai ales, am spune noi, lui Nabokov (cu toate că familia autorului Lolitei a respins decis această atribuire, Bunin, credem, iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puse un pahar și, fără să stea mult pe gânduri, mai bău un pahar. Stătea în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu câțiva pași pe holul de la intrare, își văzu șapca în cuier și alături observă un dressing. Fără nici o intenție, fără nici o curiozitate, deschise ușa și găsi hainele ei. Una, două, trei... Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta ea atunci. Pe unul din umerașe îi atrase atenția ceva în carouri. Scoase umerașul și deodată își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să se apropie; acesta se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă nici un comentariu, traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și chiar mai mult. De fapt, l-a însoțit pe Abdul-el-Kebir dincolo de graniță, străbătând „Pământul pustiu“ cu toate că-l urmărea o întreagă armată. — Și ce s-a întâmplat după aceea? — Cum nu puteau să-l prindă, militarii ne-au sechestrat, cu intenția de a ne schimba cu Abdul-el-Kebir. Când a aflat, tata s-a înfuriat și a jurat că-l va ucide pe acela pe care-l considera principalul vinovat, adică pe președintele impus de militari. — Și și-a îndeplinit promisiunea? — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai de tipul ăsta? De tuareg. Că are boașe. Te îngrijorează că te întâlnești din nou cu el? — Absolut deloc! răspunse sincer pilotul. Nici măcar nu i-am putut vedea fața, dar sunt convins că, dacă mă voi duce acolo cu intenții pașnice, n-o să-mi facă nici un rău. — Pentru orice eventualitate, trebuie să-i ceri ospitalitate și protecție. Astfel, conform legilor sale, e obligat să-și dea viața în schimbul vieții tale. Frumos obicei, nu crezi? Dacă toată lumea ar proceda la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]