43,474 matches
-
valoare nominală de 100 de dirhami. Au urmat bancnotele cu valori nominale de 200 de dirhami, emise în 1991 și de 20 de dirhami emise în 1995. În 1980, bancnota cu valoare nominală de 5 dirhami a fost înlocuită cu monedă metalică, iar în 1995, a fost înlocuită bancnota cu valoare nominală de 10 dirhami, cu o monedă metalică.
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
în 1991 și de 20 de dirhami emise în 1995. În 1980, bancnota cu valoare nominală de 5 dirhami a fost înlocuită cu monedă metalică, iar în 1995, a fost înlocuită bancnota cu valoare nominală de 10 dirhami, cu o monedă metalică.
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
1314. El a continuat neîncetatele dispute dintre casa de Berg și arhiepiscopii de Köln. În 1327/1328, el s-a alăturat lui Ludovic de Bavaria în călătoria acestuia la Roma, în vederea încoronării imperiale. Adolf a primit privilegiul de a bate monede de argint, ceea ce el deja efectua la Wipperfürth. În 1337 Adolf s-a raliat alianței anglo-germane care a cauzat începerea Războiului de 100 de ani. În 1312, Adolf s-a căsătorit cu Agnes de Cleves (n. cca. 1295 - d. după
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
(în română: „Marcă de hârtie”) este denumirea dată monedei germane începând din iulie 1914, dată la care a fost abandonată echivalența între Goldmark (în română: „Marcă-aur”) și aur ca etalon. Bancnotele nu mai erau convertibile în aur și aveau curs forțat. Între iulie 1914 și ianuarie 1920, cursul dolarului
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
1924 de Reichsmark. Rata de conversie între cele două sisteme monetare s-a oprit la o mie de miliarde (1 bilion) de Papiermark pentru un Rentenmark sau Reichsmark. Rentenmark și Reichsmark au coabitat până în 1945. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), emiterea de monede de argint a continuat câtva timp (există monede cu valori nominale de ½ și 1 marcă, însă toate au fost tezaurizate). În revanșă, monedele cu valori nominale mai mici au fost fabricate din metale mai puțin strategice. Cuprului și nichelului i-
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
două sisteme monetare s-a oprit la o mie de miliarde (1 bilion) de Papiermark pentru un Rentenmark sau Reichsmark. Rentenmark și Reichsmark au coabitat până în 1945. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), emiterea de monede de argint a continuat câtva timp (există monede cu valori nominale de ½ și 1 marcă, însă toate au fost tezaurizate). În revanșă, monedele cu valori nominale mai mici au fost fabricate din metale mai puțin strategice. Cuprului și nichelului i-au succedat fierul și zincul, la monedele de
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
pentru un Rentenmark sau Reichsmark. Rentenmark și Reichsmark au coabitat până în 1945. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), emiterea de monede de argint a continuat câtva timp (există monede cu valori nominale de ½ și 1 marcă, însă toate au fost tezaurizate). În revanșă, monedele cu valori nominale mai mici au fost fabricate din metale mai puțin strategice. Cuprului și nichelului i-au succedat fierul și zincul, la monedele de 1, 2, 5 și 10 pfenigi. Începând din 1919 și până în 1923, slăbiciunea mărcii, starea
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
există monede cu valori nominale de ½ și 1 marcă, însă toate au fost tezaurizate). În revanșă, monedele cu valori nominale mai mici au fost fabricate din metale mai puțin strategice. Cuprului și nichelului i-au succedat fierul și zincul, la monedele de 1, 2, 5 și 10 pfenigi. Începând din 1919 și până în 1923, slăbiciunea mărcii, starea economiei și începutul hiperinflației nu au mai permis alte emisiuni de monede decât cele de zinc și de aluminiu. În unele regiuni ale Germaniei
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
puțin strategice. Cuprului și nichelului i-au succedat fierul și zincul, la monedele de 1, 2, 5 și 10 pfenigi. Începând din 1919 și până în 1923, slăbiciunea mărcii, starea economiei și începutul hiperinflației nu au mai permis alte emisiuni de monede decât cele de zinc și de aluminiu. În unele regiuni ale Germaniei, au existat și emisiuni locale. Pentru aceste monede de necesitate (în ) au fost folosite și alte materiale, precum este ceramica. Reichsbank a fost atât de depășită de fenomenul
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
Începând din 1919 și până în 1923, slăbiciunea mărcii, starea economiei și începutul hiperinflației nu au mai permis alte emisiuni de monede decât cele de zinc și de aluminiu. În unele regiuni ale Germaniei, au existat și emisiuni locale. Pentru aceste monede de necesitate (în ) au fost folosite și alte materiale, precum este ceramica. Reichsbank a fost atât de depășită de fenomenul hiperinflației încât, începând din februarie 1923, a început să imprime bancnotele pe o singură față și să supratipărească vechile emisiuni
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
chiar în fața zidurilor. Această versiune a evenimentelor a fost respinsă de către cronicarul flamand Jean Le Bel, care l-a lăudat pe Eduard pentru caritatea sa în hrană, acordându-le libera trecere și un mic cadou pentru fiecare expulzat, câte o monedă. În data de 1 august, luminile de pe zidurile orașului au semnalizat pregătirile de predare. Filip a distrus tabăra în care s-a bazat anterior armata sa, așa și ne mai atacându-i pe englezi. Eduard a fost convins de către consilierii
Asediul Calais-ului (1346-47) () [Corola-website/Science/328752_a_330081]
-
an de viață al pomului sunt permise. În primul an, al doilea an, al patrulea an și al cincilea an al ciclului sabatic de 7 ani, se observă a doua zeciuială doar printr-o ceremonie simbolică de plată a unei monede. În anul al treilea si al șaselea al ciclului de șapte ani se face o substituție a Zeciuielii săracului sub forma unor donații pentru opere de caritate. Tu Bishvat este data de referință după care se determină cărui an aparțin
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
corespunde cambiei de azi. În timpul perioadei Budiste, aceste instrumente au fost utilizate deseori. Comercianții în orașele mari utilizau acreditivele. În China antică, începând cu dinastia Qin 221 î.H. - 206 î.Hr, bani chinezești au fost emiși odată cu standardizarea greutăților monedelor care a facilitat comerțul în China, și a dus la dezvoltarea acreditivului. Aceste acreditive au fost emise de comercianți care se comportau în același mod precum băncile de azi. În Grecia antică, bancherii au fost în primul rând zarafi și
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
dus la dezvoltarea acreditivului. Aceste acreditive au fost emise de comercianți care se comportau în același mod precum băncile de azi. În Grecia antică, bancherii au fost în primul rând zarafi și cămătari, prezenți în piețe sau la festivaluri, schimbând monede străine de diferite emisiune în monedele utilizate local. Entități publice și private în societatea din Grecia antică, în particular temple, aveau rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Aceste tranzacții constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei (dacă moneda este
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
au fost emise de comercianți care se comportau în același mod precum băncile de azi. În Grecia antică, bancherii au fost în primul rând zarafi și cămătari, prezenți în piețe sau la festivaluri, schimbând monede străine de diferite emisiune în monedele utilizate local. Entități publice și private în societatea din Grecia antică, în particular temple, aveau rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Aceste tranzacții constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei (dacă moneda este din metal prețios și are o
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
la festivaluri, schimbând monede străine de diferite emisiune în monedele utilizate local. Entități publice și private în societatea din Grecia antică, în particular temple, aveau rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Aceste tranzacții constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei (dacă moneda este din metal prețios și are o anumită greutate) cât și împrumuturi. Cele mai importante temple erau templul lui Artemis din Ephesos, templul lui Hera din Samos și templul lui Apollo din Delphi. Prima trezorerie din templul lui
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
schimbând monede străine de diferite emisiune în monedele utilizate local. Entități publice și private în societatea din Grecia antică, în particular temple, aveau rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Aceste tranzacții constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei (dacă moneda este din metal prețios și are o anumită greutate) cât și împrumuturi. Cele mai importante temple erau templul lui Artemis din Ephesos, templul lui Hera din Samos și templul lui Apollo din Delphi. Prima trezorerie din templul lui Apollo a
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
trezorerie a templului a fost contruită de orașul din Siphnos în timpul secolului VI î.Hr.. În porturile grecești, "trapeziții" - după numele stabilimentullui lor comercial - „trapeza”, desfășurau o serie de operațiuni bancare veritabile: depuneri, împrumuturi, schimb, "crearea altor mijloace de plată decât moneda efectivă" prin intermediul conturilor și "transferabilitatea" sumelor înscrise în aceste conturi. În Grecia antică, în Legea lui Solon era reglementat nivelul dobânzilor, de asemenea această lege interyicea dreptul creditorilor de a transforma în sclavi pe acele persoane care deveneau insolvabili sau
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
insolvabili sau pe un membru al familiei acestora, iar celor care își pierduseră pământurile datorită insolvabilității li s-au restituit proprietățile. În Roma antică primii bancheri, majoritatea veniți din Grecia din coloniile feniciene, se ocupau în special cu schimbul de monede. Argentarii erau bancheri romani veritabili care îndeplineau o activitate privată, pe cont propriu, exercitând toate operațiunile specifice unei bănci: depuneri, credite gestiunea conturilor și serviciul cecurilor. În anul 450 î.Hr. apare Legea celor XII Table, care viza în mod detaliat
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
componente ale unui sistem de plăți cuprind instituțiile care furnizează servicii de plăți, diversele forme de creanțe transferate, metodele și mijloacele de transfer, mesajele și canalele de comunicație. Activele care circulă în sistemul de plăți (banii) reprezintă creanțe asupra guvernului (moneda metalica), asupra băncii centrale (bancnotele sau fondurile bănești din evidențele băncii centrale, adică moneda scripturală) și asupra instituțiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumire a generică de mijloace de decontare. Moneda este o creanță pentru cel care
Sistem de plăți () [Corola-website/Science/328792_a_330121]
-
forme de creanțe transferate, metodele și mijloacele de transfer, mesajele și canalele de comunicație. Activele care circulă în sistemul de plăți (banii) reprezintă creanțe asupra guvernului (moneda metalica), asupra băncii centrale (bancnotele sau fondurile bănești din evidențele băncii centrale, adică moneda scripturală) și asupra instituțiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumire a generică de mijloace de decontare. Moneda este o creanță pentru cel care o deține și o datorie pentru cel care a emis-o. Toate tranzacțiile, fie
Sistem de plăți () [Corola-website/Science/328792_a_330121]
-
plăți (banii) reprezintă creanțe asupra guvernului (moneda metalica), asupra băncii centrale (bancnotele sau fondurile bănești din evidențele băncii centrale, adică moneda scripturală) și asupra instituțiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumire a generică de mijloace de decontare. Moneda este o creanță pentru cel care o deține și o datorie pentru cel care a emis-o. Toate tranzacțiile, fie că vorbim de achiziția de bunuri, active financiare sau servicii, (și presupunând că nu au la bază trocul) se bazează
Sistem de plăți () [Corola-website/Science/328792_a_330121]
-
achiziția de bunuri, active financiare sau servicii, (și presupunând că nu au la bază trocul) se bazează pe transferul de bunuri, active financiare sau prestarea de servicii pe de o parte și de fonduri care pot fi numerar (bancnote și monede metalice) sau depozite la instituțiile de credit pe de altă parte. Persoanele fizice și juridice pot deschide la o instituție de credit mai multe tipuri de conturi bancare. Procedeele de plată reprezintă un ansamblu de tehnici specifice, determinate de particularitățile
Sistem de plăți () [Corola-website/Science/328792_a_330121]
-
și a tuturor obligațiilor de plată între două instituții de credit și transferarea la finalul perioadei doar a diferenței. Persoanele fizice și juridice pot deschide la o instituție de credit mai multe tipuri de conturi bancare. Instrumenele de plăți sunt "monedele propriu zise" și anumite "documente bancare" operaționale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, care funcționează pe baza unor tehnicii specifice de operare, circuite și securizare în vederea transferului de fonduri de la "ordonator" la "beneficiar". Aceste instrumente sunt emise de banca centrală
Sistem de plăți () [Corola-website/Science/328792_a_330121]
-
documente bancare" operaționale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, care funcționează pe baza unor tehnicii specifice de operare, circuite și securizare în vederea transferului de fonduri de la "ordonator" la "beneficiar". Aceste instrumente sunt emise de banca centrală (bancnotele în circulație și moneda scripturală din contabilitatea băncii centarale) și băncile comerciale (moneda scripturală, creată de băncile comerciale) cu aprobarea băncii centrale pentru a se asigura o forma standardizata și un conținut economic și juridic care să permită transferul de fonduri în deplina siguranță
Sistem de plăți () [Corola-website/Science/328792_a_330121]