44,803 matches
-
aflată în stânga sa. Mișcarea turelei era lină și precisă, suficientă astfel încât să permită tragerea fară ajustare manuală finală, majoritatea tancurilor din acea perioadă necesitau ajustări manuale pentru a fi puse în poziție. La fel ca toate tancurile germane, avea un motor pe benzină, în acest caz același motor Maybach HL 230 P30 care acționa mult mai ușoarele tancuri Panther și Tiger I. Tiger II avea motorul subdimensionat pentru greutatea sa, la fel ca alte tancuri grele din Al Doilea Război Mondial
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
și precisă, suficientă astfel încât să permită tragerea fară ajustare manuală finală, majoritatea tancurilor din acea perioadă necesitau ajustări manuale pentru a fi puse în poziție. La fel ca toate tancurile germane, avea un motor pe benzină, în acest caz același motor Maybach HL 230 P30 care acționa mult mai ușoarele tancuri Panther și Tiger I. Tiger II avea motorul subdimensionat pentru greutatea sa, la fel ca alte tancuri grele din Al Doilea Război Mondial, acesta consuma foarte mult combustibil care era
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
manuale pentru a fi puse în poziție. La fel ca toate tancurile germane, avea un motor pe benzină, în acest caz același motor Maybach HL 230 P30 care acționa mult mai ușoarele tancuri Panther și Tiger I. Tiger II avea motorul subdimensionat pentru greutatea sa, la fel ca alte tancuri grele din Al Doilea Război Mondial, acesta consuma foarte mult combustibil care era dificil de procurat. Transmisia era de tipul Maybach OLVAR EG 40 12 16 Modelul B, avea opt viteze
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Panzerbefehlswagen Tiger Ausf. B.Avea două subvariante,Sd.Kfz. 267 și Sd.Kfz. 268.Aceste versiuni transportau doar 63 de proiectile de 8.8 cm pentru a lăsa spațiu pentru echipamentul radio și aveau blindaj mai gros în zona compartimentului motorului.Sd.Kfz.268 era echipat cu radiourile FuG 8 și FuG 5,o caracteristică externă care diferențiau tncurile normale de cele de comandă era antena de doi metri montată pe turelă și "Sternantenna D"(antenă stea D) montată într-un
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
echipamentul pentru trecerea prin văduri de apă.Modelul "Sd.Kfz".268 folosea modelul de radio "FuG" 7 și "FuG" 5 cu o antenă de doi metri montată pe turelă și o altă antenă de 1.4 m montată pe compartimentul motorului. Tiger II a fost proiectat târziu în război, fiind fabricat în număr limitat: 1500 de tancuri au fost comandate, dar producția a fost perturbată de bombardamentele Aliate. Cinci raiduri aeriene efectuate între 22 septembrie și 7 octombrie 1944 au distrus
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
tancuri,"Jagdtiger" și pentru un proiect propus numit Grille 17/21/30/42,care avea să fie un nou model de artilerie autopropulsată echipată cu tunuri de mare calibru.Această variantă nu a fost introdusă în producție. O versiune a motorului Maybach HL230 cu pompă de injecție și transmisie îmbunătățită a fost proiectată, mărind astfel puterea motorului la 986 cai putere (736 kW). Henschel a propus ca acest design să fie montat pe urmatoarele tancuri produse, dar deteriorarea situației a însemnat
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
fie un nou model de artilerie autopropulsată echipată cu tunuri de mare calibru.Această variantă nu a fost introdusă în producție. O versiune a motorului Maybach HL230 cu pompă de injecție și transmisie îmbunătățită a fost proiectată, mărind astfel puterea motorului la 986 cai putere (736 kW). Henschel a propus ca acest design să fie montat pe urmatoarele tancuri produse, dar deteriorarea situației a însemnat că această îmbunătățire nu a plecat de pe planșa de proiectare. Alte îmbunătățiri propuse au fost: un
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
ale armatei Germaniei nazistă , ori "Waffen-SS". Un batalion standard ("Abteilung") e compus din 45 de tancuri: Unități care au folosit tancurile Tiger II: Au fost două probleme mecanice majore care afectau eficiența tancului Tiger II, scurgeri la sigilii și garnituri.Motorul,transmisia și cutia de viteze care inițial era concepute pentru un vehicul mai ușor.Caseta de direcție era predispusă la defectare Lipsa antrenamentului echipajului amplifica această problemă, mecanici conducătorii aveau antrenament limitat pe alte tancuri sau erau trimiși direct pe
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era fiabil, ieftin și avea o siluetă joasă. Din cauza suprastructurii complet închise, Hetzer cântărea cu 5 tone mai mult decât Marder III. avea însă
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
Y nu a mai funcționat nici ea. După decolarea de pe asteroid s-au pierdut comunicațiile cu sonda. Ca remediu, comenzile de la centrul de comandă din Japonia s-au dat în unități mici de câte 20 de secunde. Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării. Ca remediu, au fost folosite motoarele ionice de xenon, și chiar și presiunea exercitată de razele solare (mai puțin de 1 miligram/m²) a
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
de comandă din Japonia s-au dat în unități mici de câte 20 de secunde. Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării. Ca remediu, au fost folosite motoarele ionice de xenon, și chiar și presiunea exercitată de razele solare (mai puțin de 1 miligram/m²) a fost folosită. Dar 3 din cele patru motoare ionice s-au defectat destul de repede și ele, iar când și al partulea s-
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării. Ca remediu, au fost folosite motoarele ionice de xenon, și chiar și presiunea exercitată de razele solare (mai puțin de 1 miligram/m²) a fost folosită. Dar 3 din cele patru motoare ionice s-au defectat destul de repede și ele, iar când și al partulea s-a defectat, inginerii de la sol au experimentat conectând părți care mai funcționau la două motoare diferite folosind o diodă de rezervă pe care o instalaseră pentru
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
1 miligram/m²) a fost folosită. Dar 3 din cele patru motoare ionice s-au defectat destul de repede și ele, iar când și al partulea s-a defectat, inginerii de la sol au experimentat conectând părți care mai funcționau la două motoare diferite folosind o diodă de rezervă pe care o instalaseră pentru conectarea a două motoare ale sistemului de control, sistem ce nu fusese încercat înainte de lansare de frică să nu creeze o sarcină electrică la bord. După o călătorie de
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
defectat destul de repede și ele, iar când și al partulea s-a defectat, inginerii de la sol au experimentat conectând părți care mai funcționau la două motoare diferite folosind o diodă de rezervă pe care o instalaseră pentru conectarea a două motoare ale sistemului de control, sistem ce nu fusese încercat înainte de lansare de frică să nu creeze o sarcină electrică la bord. După o călătorie de ca. 6 miliarde de km (cam de 40 de ori distanța între Pământ și Soare
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
părăsirea Pământului pentru mai mult timp. Teoria zborului spațial a fost între alții, de rusul Constantin Țiolkovski (1857-1935) dezvoltată, care a găsit ecuația de bază a înălțării (ascensiunii) rachetelor. Deasemeni inginerul american R.H. Goddard a construit deja din 1910 mici motoare de rachetă, iar în 1936 a reușit să lanseze o rachetă cu combustibil lichid. Pentru a ajunge pe o orbită (cale) spațială, un corp pământesc trebuie să realizeze, raportat Pământului, o mare viteză pentru a învinge rezistența (de frecare) aerului
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre una sau alta dintre planetele sistemului solar. Primul zbor pe o orbită spațială (cosmică) terestră a fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10.1957, iar primul zbor
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
de zbor și cercetare înregistrate) și astronauți, în cazul navelor cosmice cu echipaj uman. Capsulele trebuie să fie asigurate în diferite moduri contra supraîncălzirii la reintrarea în atmosfera terestră. Propulsia (forța) necesară atingerii vitezelor cosmice de lansare este realizat prin motoare de rachetă, de tip reactiv, adică motoare în care combustibilul (lichid sau solid) arde cu viteză impresionantă cu ajutorul unor oxidanți, realizăndu-se la constantă presiune de 20÷40 atm. și temperaturi de peste 3.000 de °C cantități uriașe de gaze de
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
în cazul navelor cosmice cu echipaj uman. Capsulele trebuie să fie asigurate în diferite moduri contra supraîncălzirii la reintrarea în atmosfera terestră. Propulsia (forța) necesară atingerii vitezelor cosmice de lansare este realizat prin motoare de rachetă, de tip reactiv, adică motoare în care combustibilul (lichid sau solid) arde cu viteză impresionantă cu ajutorul unor oxidanți, realizăndu-se la constantă presiune de 20÷40 atm. și temperaturi de peste 3.000 de °C cantități uriașe de gaze de propulsie, ce ies, puternic accelerate prin ajutaje
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
acest raport este aprobat. Programul de fabricare în țară a unui tanc mijlociu românesc a fost demarat pe 13 mai 1974. Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 de cai putere. Primul pas către proiectarea unui tanc românesc a fost obținerea unei licențe pentru fabricarea a 400 de tancuri T-55, adaptate însă cerințelor Armatei Române și posibilităților industriei naționale. Versiunea românească a tancului sovietic T-
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
de tancuri T-55, adaptate însă cerințelor Armatei Române și posibilităților industriei naționale. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77, fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Varianta finală, denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"), a fost fabricată între 1979 și 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele. Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele. Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost aprobate cercetările pentru dezvoltarea unui sistem energetic de mare putere, capabil să genereze peste 800 de cai putere. Proiectarea motorului s-a realizat între anii 1974 și 1982 de către Institutul Național de Motoare Termice. Acesta dezvolta 830 de cai putere. Transmisia hidromecanică a fost dezvoltată de către ICSITEM București, având la bază modelul proiectat de Hidromecanica Brașov. Noul tanc, proiectat între
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
grele. Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost aprobate cercetările pentru dezvoltarea unui sistem energetic de mare putere, capabil să genereze peste 800 de cai putere. Proiectarea motorului s-a realizat între anii 1974 și 1982 de către Institutul Național de Motoare Termice. Acesta dezvolta 830 de cai putere. Transmisia hidromecanică a fost dezvoltată de către ICSITEM București, având la bază modelul proiectat de Hidromecanica Brașov. Noul tanc, proiectat între 1978-1986, a fost denumit TR-85-800 ("Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
Național de Motoare Termice. Acesta dezvolta 830 de cai putere. Transmisia hidromecanică a fost dezvoltată de către ICSITEM București, având la bază modelul proiectat de Hidromecanica Brașov. Noul tanc, proiectat între 1978-1986, a fost denumit TR-85-800 ("Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800 de cai putere"). Producția a fost realizată între anii 1986 și 1990, cu un ritm mediu de 100 de exemplare pe an, la Fabrica de Mașini Grele Speciale a Întreprinderii "23 August" din București. În luna martie a
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
aduse îmbunătățiri sistemului de conducere al focului, mobilității, protecției, sistemelor de comunicații și a celor de vedere pe timp de noapte. TR-85M1 este de fapt un tanc nou, complet diferit de T-55, fiindcă are un șasiu modificat (extins), un motor diferit, o turelă nouă și sisteme îmbunătățite de conducere a focului. În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 265 de tancuri TR-85 . Conform Institutului Internațional de Studii Strategice, în
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
1992 sub titulatura de Anale. În prezent, revista este cunoscută sub un nou nume, Georeview. Pentru a-și crește valoarea de impact, revista a fost introdusă în serverul facultății (începând din luna martie 2007) și accesată pe internet cu ajutorul unui motor de căutare ce poate afișa autorii și cuvintele cheie. Facultatea de Istorie și Geografie mai are următoarele publicații: -"Codrul Cosminului", Analele Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava, seria Istorie -ROPHIR - Romanian Philosophical (International) Internet Review -ROCSIR - Romanian Cultural Studies (International
Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/319020_a_320349]