43,699 matches
-
fost necesară angajarea mai multor muncitori, în special în timpul războiului. În anii 1940 erau circa 550 de muncitori, de la personal specializat până la cei care aveau sarcini mai simple dar mai grele de executat și care erau în număr mai mare. Centrala Tejo este un organism industrial de mare complexitate, precum și cantitatea de mână de lucru necesară, necesita o organizare a muncii, ierarhică, care era împărțită pe sală,coexistând lucrări mai grele, dar și mai suportabile. Inutil de spus că cei care
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
sală,coexistând lucrări mai grele, dar și mai suportabile. Inutil de spus că cei care lucrau în fața cazanelor sufereau mai mult decât cel care lucra, de exemplu, la controlarea pupitrului de comandă. Au fost circa 45 tipuri de lucrări în Centrală, de la munca în fabrică ca fochist până la munca în ateliere și electrician în substații. Domeniile de activitate în Centrală: În Piața Cărbunelui, muncitorii centralei, denumiți Oamenii Pieței, distribuiau cărbunele și făceau alimentarea cazanelor. Într-o zi normală de lucru erau
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
mai mult decât cel care lucra, de exemplu, la controlarea pupitrului de comandă. Au fost circa 45 tipuri de lucrări în Centrală, de la munca în fabrică ca fochist până la munca în ateliere și electrician în substații. Domeniile de activitate în Centrală: În Piața Cărbunelui, muncitorii centralei, denumiți Oamenii Pieței, distribuiau cărbunele și făceau alimentarea cazanelor. Într-o zi normală de lucru erau circa 16 persoane la fiecare schimb, incluzând responsabilii, oameni de întreținere a mașinilor și de control a ascensoarelor de
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
lucra, de exemplu, la controlarea pupitrului de comandă. Au fost circa 45 tipuri de lucrări în Centrală, de la munca în fabrică ca fochist până la munca în ateliere și electrician în substații. Domeniile de activitate în Centrală: În Piața Cărbunelui, muncitorii centralei, denumiți Oamenii Pieței, distribuiau cărbunele și făceau alimentarea cazanelor. Într-o zi normală de lucru erau circa 16 persoane la fiecare schimb, incluzând responsabilii, oameni de întreținere a mașinilor și de control a ascensoarelor de cărbune și a cântarului. Un
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
un alt fochist, în partea din spate a cazanului, împingea înapoi cărbunele nears pentru a fi ars. În această unitate, ziua de lucru începea la ora 08:00 și până la 17:00, numărând circa 50 persoane. Condițiile de muncă în Centrala Tejo (așa ca în oricare altă centrală termoelectrică de epocă) nu au fost foarte ușoare: munca era foarte grea, ceea ce echivala cu o slabă calitate de viață a muncitorilor. Cele mai grele lucrări din centrală erau: descărcarea cărbunelui, lucrările de la
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
a cazanului, împingea înapoi cărbunele nears pentru a fi ars. În această unitate, ziua de lucru începea la ora 08:00 și până la 17:00, numărând circa 50 persoane. Condițiile de muncă în Centrala Tejo (așa ca în oricare altă centrală termoelectrică de epocă) nu au fost foarte ușoare: munca era foarte grea, ceea ce echivala cu o slabă calitate de viață a muncitorilor. Cele mai grele lucrări din centrală erau: descărcarea cărbunelui, lucrările de la cazane, scoaterea cenușei, curățarea canalelor de răcire
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
persoane. Condițiile de muncă în Centrala Tejo (așa ca în oricare altă centrală termoelectrică de epocă) nu au fost foarte ușoare: munca era foarte grea, ceea ce echivala cu o slabă calitate de viață a muncitorilor. Cele mai grele lucrări din centrală erau: descărcarea cărbunelui, lucrările de la cazane, scoaterea cenușei, curățarea canalelor de răcire și ale cenușarelor. La picioarele cazanelor erau fochistii, responsabilii cu supravegherea și controlarea nivelului de cărbune de pe banda rulantă de ardere, distribuind în mod regult cărbunele și manevrând
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
mai mare sau mai mică viteză banda de ardere. În partea din spatele cazanelor, erau fochiștii, care împingeau înapoi spre mijlocul bandei de ardere, cărbunele care nu era ars complet. Era o muncă foarte grea, una dintre cele mai grele din centrală, din cauză că aveau de suportat căldura intensă din toată sala încă înainte de deschiderea cuptorului care ridica căldura la nivele extreme și respirând constant produse din arderea cărbunelui, cum ar fi fumul și zgura. Dar chiar mai rău era la munca realizată
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
fumul și zgura. Dar chiar mai rău era la munca realizată în parte de jos de sub cazane, în zona cenușarelor. Scoaterea cenușei era munca mai dureroasă dintre toate activitățile, desfășurate într-o atmosferă cu temperaturile cele mai ridicate din toată centrala, plină de gaze și zgură rezultate din cenușa încă fierbinte, care trebuia scoasă, de multe ori manual, și transportată până în Piața Cărbunelui în vagonete și descărcată în locurile pentru cenușă. Acest transport de cenușă la exterior înrăutățea și mai mult
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
de multe ori manual, și transportată până în Piața Cărbunelui în vagonete și descărcată în locurile pentru cenușă. Acest transport de cenușă la exterior înrăutățea și mai mult condițiile de muncă ale persoanelor, din cauza diferențelor de temperaturi din interiorul și exteriorul centralei. Aceste trei locuri de muncă merită o atenție deosebită deoarece munca lor, efortul lor și uneori cu riscul propriei vieți, au făcut posibilă producția de energie electrică de care ei însăși nu se puteau bucura. Datorită lor și a altora
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
Centrala Tejo (în ) a funcționat în perioada 1908 - 1921 în cartierul Belém din Lisbona. În prezent, clădirea adăpostește Muzeul Electricității din capitala Portugaliei. Funcționarea de bază a unei centrale termice e destul de simplă: se arde combustibilul pentru a elibera căldura făcând
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
Centrala Tejo (în ) a funcționat în perioada 1908 - 1921 în cartierul Belém din Lisbona. În prezent, clădirea adăpostește Muzeul Electricității din capitala Portugaliei. Funcționarea de bază a unei centrale termice e destul de simplă: se arde combustibilul pentru a elibera căldura făcând transformarea apei din stare lichidă în aburi, acesta din urmă, cu sarcina de a pune în mișcare turbină care acționează o mașină generatoare de energie electrică. Cu toate
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
a elibera căldura făcând transformarea apei din stare lichidă în aburi, acesta din urmă, cu sarcina de a pune în mișcare turbină care acționează o mașină generatoare de energie electrică. Cu toate aceste aspecte, producția de energie electrică în vechea Centrală Tejo nu a fost atât de simplă pentru că între altele era necesar un mare și complex circuit intern de apă și aer, precum și prelucrarea combustibililor fosili, care, în cazul vechii Centrale, era în cea mai mare parte cărbunele. Bărcile încărcate
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
toate aceste aspecte, producția de energie electrică în vechea Centrală Tejo nu a fost atât de simplă pentru că între altele era necesar un mare și complex circuit intern de apă și aer, precum și prelucrarea combustibililor fosili, care, în cazul vechii Centrale, era în cea mai mare parte cărbunele. Bărcile încărcate cu cărbune provenit, în cea mai mare parte, din Marea Britanie, soseau pe fluviul Tajo și ancorau lângă Centrală; apoi cu ajutorul unor scânduri înguste, care făceau legătura între barcă și debarcader, muncitorii
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
intern de apă și aer, precum și prelucrarea combustibililor fosili, care, în cazul vechii Centrale, era în cea mai mare parte cărbunele. Bărcile încărcate cu cărbune provenit, în cea mai mare parte, din Marea Britanie, soseau pe fluviul Tajo și ancorau lângă Centrală; apoi cu ajutorul unor scânduri înguste, care făceau legătura între barcă și debarcader, muncitorii descărcau cărbunele punându-l în diverse grămezi în Piața Cărbunelui. Era aici locul de unde începea tot procesul de producție a electricității în Centrala Tejo. Transportul de cărbune
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
Tajo și ancorau lângă Centrală; apoi cu ajutorul unor scânduri înguste, care făceau legătura între barcă și debarcader, muncitorii descărcau cărbunele punându-l în diverse grămezi în Piața Cărbunelui. Era aici locul de unde începea tot procesul de producție a electricității în Centrala Tejo. Transportul de cărbune pentru circuitul de alimentare a boilerelor, era realizat cu ajutorul unor vagonete manevrate manual de la grămezile de cărbune și până la sită și concasor. După aceea treceau prin ascensoarele pentru cărbune care îl ridicau până la buncărele malaxoare, care
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
Aceasta era transportată în vagonete mici spre exterior și depozitată în silozuri numite “sări de cenușă”, situate în Piața Cărbunelui. Apa condusă spre cazane era complet pură și circula într-un circuit închis; spre deosebire de ce se poate deduce "a priori", centrala nu utiliza apă din fluviul Tajo pentru a fi vaporizată, însă utiliza apă din rețeaua de consum public (și inclusiv dintr-un puț din propriile terenuri ale Centralei). În primul rând, era depozitată în castelul de apă, un rezervor de
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
circula într-un circuit închis; spre deosebire de ce se poate deduce "a priori", centrala nu utiliza apă din fluviul Tajo pentru a fi vaporizată, însă utiliza apă din rețeaua de consum public (și inclusiv dintr-un puț din propriile terenuri ale Centralei). În primul rând, era depozitată în castelul de apă, un rezervor de mare dimensiune, amplasat pe acoperișul clădirii de cazane de înaltă presiune și, mai târziu, era tratată în Sala de Apă unde se realizau trei funcții principale: tratamentul menționat
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
apă și excesul de oxigen puteau perfora țevile/turbinile și putea oxida țevile; crescând încrustarea și acumularea de mici particule în fier și oțel, degradând echipamentele și reducând randamentul lor. Acesta era motivul pentru care toată apa care ajungea în Centrală era analizată în laborator și apoi supusă unui tratament complet care implica, purificarea, filtrarea, corectarea chimică, etc., înainte de intrarea în circuit, deja sub forma pură H₂O. După acest tratament, apa trebuia să fie preîncălzită înainte de a înainta spre cazane, sporind
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
se menținea constantă. Toate aceste făceau ca să se rotească roțile turbinei și aceasta, printr-un angrenaj făcea să se rotească alternatorul, care producea energie electrică pentru a fi distribuită consumatorilor și pentru a fi utilizată pentru propriile echipamente electrice ale Centralei. Alternatorul bobinat în stea, producea un curent trifazat de 10.500 V, cu o frecvență de 50 de cicluri pe secundă (cps). Curentul de excitație al alternatorului era furnizat de către excitator, un generator de curent continuu cuplat direct la baza
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
cazanelor, trecând prima dată prin încălzitoarele de apă, rezervoare și pompele de alimentare și în cele din urmă prin economizor. Recuperarea aburului condensat pentru a fi reutilizat ca apă de alimentare în cazan,este sfârșitul ciclului apă - abur de la o centrală termoelectrică, inclusiv al Centralei Tejo, care nu a făcut excepție.
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
prin încălzitoarele de apă, rezervoare și pompele de alimentare și în cele din urmă prin economizor. Recuperarea aburului condensat pentru a fi reutilizat ca apă de alimentare în cazan,este sfârșitul ciclului apă - abur de la o centrală termoelectrică, inclusiv al Centralei Tejo, care nu a făcut excepție.
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
grafit nodular de la Uzinele „Tractorul” din Brașov. Pe baza acestor dezvoltări, în perioada 1966 - 1973, întreprinderea își triplează capacitățile de producție și se profilează că întreprindere constructoare de mașini, cu un numar de peste 1000 de muncitori, făcând parte integrantă din centrală industrială de autovehicule pentru transport Brașov. În anul 1990 Întreprinderea Republică Reghin își schimbă denumirea în SC SĂ, pentru că apoi în 2009, prin schimbarea acționariatului să devină SC SIMAL STEEL SRL, cu același obiect de activitate,având următoarele capacități: În
Metalurgica Reghin () [Corola-website/Science/321147_a_322476]
-
Ministerului Minelor și ale Ministerului Petrolului și Geologiei, Întreprinderea Metale Rare funcționeză pe rând sub autoritatea ambelor instituții, iar în anul 1982 Interprinderea Metale Rare trece în subordinea Ministerului de Interne. În anul 1990 se înființează, sub autoritatea Guvernului României, Centrala Industrială a Metalelor Rare prin reorganizarea Întreprinderii Metale Rare. Tot în același an, prin reorganizare, Centrala Industrială a Metalelor Rare devine Regia Autonomă Metale Rare în subordinea Ministerului Minelor. În anul 1993 se desființează Ministerul Minelor iar Regia Autonomă Metale
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]
-
ambelor instituții, iar în anul 1982 Interprinderea Metale Rare trece în subordinea Ministerului de Interne. În anul 1990 se înființează, sub autoritatea Guvernului României, Centrala Industrială a Metalelor Rare prin reorganizarea Întreprinderii Metale Rare. Tot în același an, prin reorganizare, Centrala Industrială a Metalelor Rare devine Regia Autonomă Metale Rare în subordinea Ministerului Minelor. În anul 1993 se desființează Ministerul Minelor iar Regia Autonomă Metale Rare trece în subordinea Ministerului Industriilor. În anul 1997, Regia Autonomă Metale Rare se transformă în
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]