43,561 matches
-
orice, el este tată al regelui. De două ori (la Deir el Bahari și la Luxor), În timpul dinastiei a XVIII-a, doi suverani povestesc, În zona publică a templelor lor, cu reprezentări grafice și cu texte, cum Amon a luat chipul suveranului respectiv și s-a unit cu regina pentru a-l avea ca fiu pe viitorul rege. La Deir el Bahari se spune astfel: „Această tânără despre care vorbești... este mai frumoasă decât orice femeie care a existat pe tot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Deir el Bahari se spune astfel: „Această tânără despre care vorbești... este mai frumoasă decât orice femeie care a existat pe tot pământul”. Așa a vorbit un zeu venerându-l pe Amonxe "Amon", stăpânul Tronurilor celor Două Pământuri. Acesta luă chipul soțului, al regelui Văii și al Deltei... și o găsi odihnindu-se Între zidurile palatului. Ea se trezi când simți parfumul divin și surâse Maiestății Sale. Și iată, el se apropie repede de ea, Înflăcărat de iubirea pentru ea, Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Amonxe "Amon", pleacă-ți urechea la cel care este singur În tribunal, e orfan și nu are putere, iar tribunalul Îi face rău pentru banii șpe care Îi acceptăț scribii din administrația juridică, pentru stofele șdateț ajutoarelor. Iată, Amon ia chipul unui ministru pentru a face să fie achitat orfanul. Iată, orfanul iese nevinovat, pentru că orfanul Îl Învinge pe cel puternic (Anast. II, 8-9). Dar nu numai cel nevinovat, ci și cel care este În culpă se poate Îndrepta către zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe copiii cântăreților/Să preaslăvească frumusețea chipului tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună În fața lui/Pentru ca el să le cerceteze inimile/ Mlădițele vin la el pentru a deveni frumoase/ Iar crinii se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
17 din Cartea Morților. Iată ce conțin explicațiile unui fragment dintr-un papirus cu conținut mitologic 1, În care Îi regăsim pe zeii Bataxe "Bata" și Anubisxe "Anubis", pe care Îi cunoaștem din relatarea ramsidă: Cât despre câinele al cărui chip este alb, ale cărui ????? sunt negre iar partea dinapoi e roșie, este un animal În Întregime negru și nu mai există altă culoare În el. Este o ipostază a lui Horusxe "Horus"... Veghează asupra oamenilor și este cinstit În cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoca protoistorică Înregistrează existența unei reprezentări teriomorfice sau, În orice caz, non-antropomorfice a divinității. Capace de urne cinerare, asemenea celui de la Pontecagnano (secolul al IX-lea Î.Hr.), pe care se observă reprezentarea, probabil, a perechii infernale, cu extremitățile și chipurile alungite, surprinsă În actul unei Îmbrățișări de natură hierogamică, sau asemenea celui de la Bisenzio (secolul al VIII-lea Î.Hr.), pe care se poate citi celebrarea unui dans războinic În jurul unei ființe gigantice cu trăsături monstruoase (mai degrabă un zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a devenit una dintre obiecțiile cele mai frecvente Împotriva concepțiilor antropomorfe ale divinului (Clement din Alexandria, Stromateis, 5, 110): „Dacă boii, caii și leii ar avea mâini și ar putea desena sau săvârși lucruri asemenea oamenilor, caii ar desena chipuri de zei asemănătoare cailor, boii, asemănătoare boilor și ar face trupuri de aceeași formă cu care fiecare dintre ei este Înzestrat”. În sfârșit, În școala filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof se formează o religiozitate filozofică specifică. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi, Își găsesc În Serapisxe "Serapis", dincolo de grecul Asclepiosxe "Asclepios", unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis (Tacit), poruncindu-i propria „mutare” la Alexandria. Interpretarea visului și, În special, identificarea epifaniei cer intervenția exegeților, acei binecunoscuți specialiști În sacru, alături de cea a unui oneirokrìtes („interpret de vise”) și a unui theològos (cel care cunoaște/elaborează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o lumină cu totul pozitivă: „ființă nemuritoare” (CH, VIII, 1), plèroma (totalitate/plinătate) a vieții (CH, XII, 13), este de calitate divină (CH, X, 12; XII, 12), „al doilea zeu” (CH, VIII, 1) după divinitatea cea mai Înaltă și „chip a Celui mai Mare” (CH, XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este construită după un asemenea model, cu totul explicit la Începutul lucrării, unde este schițată o scurtă „viață” a filozofului din Samos și unde se afirmă chiar o superioritate a lui Apollonius, care „a observat principii asemănătoare... și, Într-un chip divin, a știut mai mult decât Pitagora să se apropie de Înțelepciune și să se Înalțe deasupra tiranilor” (I, 2; Del Corno, 19882, p. 62). Gustul pentru miraculos domină Întreaga lucrare, de la nașterea miraculoasă a personajului la Întâmplările uimitoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să exprime conceptul de „eu interior”, de care sufletul devine conștient. Da¶n³ este totalul gândurilor, cuvintelor și faptelor unui individ (cf. Lankarany, 1985, p. 43, pentru fragmentele gathice care se referă la aceasta), un fel de karma care ia chipul unei copile minunate sau al unei vrăjitoare cumplite, În funcție de faptele bune sau rele pe care persoana respectivă le-a săvârșit de-a lungul vieții. Semnificația „religiei” (cf. Humbach, 1991, I, pp. 68 sqq.), care, tradițional, se exprimă cu un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de unde vine acest cult, n-am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că nasc și În Moldova oameni”, Dimitrie Cantemir se exprimă Încă mai precis „așezământul, astâmpărarea firei, Întregirea sănătăței”, sau chiar cu Înțeles mai concret medical (definind funcția de „fizic” drept cel care „știe știința firei” și „fizionomic”: „știința firei de pe chipul obrazului și a trupului”). Cu timpul, Înțelesul psihologic al noțiunii s-a extins, căpătând nuanțe de maturitate: „un om În toată firea”. Prin substantivul „minte”, care astăzi are Înțelesul de „rațiune”, moldoveanul exprima și odinioară același Înțeles. În Darea românească
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Încă În limbajul popular În Moldova Într-un sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: „Aspis easte În chipul smaragdului, iaste la ceia ce lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
istoricilor moderni. Iau un exemplu pentru a mă explica mai bine. 1. Botezul lui Isus În relatarea botezului lui Isus pe care o găsim în cele trei evanghelii sinoptice (Matei, Marcu și Luca), cerul se deschide și Duhul Sfânt, sub chip de porumbel, coboară asupra lui Isus abia botezat. Cine vede acest porumbel? Conform acestor trei evanghelii, numai Isus îl vede. Dar, dacă este așa, apare imediat o altă întrebare: cum pot povesti evangheliștii acest fapt? Răspunsul imediat va fi: însuși
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Rămâne totuși o problemă, o simplă chestiune de stil: povestirea este la persoana a treia, nu la persoana întâi. Evanghelistul nu scrie: „Isus mi-a spus că în acel moment l-a văzut pe Duhul Sfânt coborând asupra lui sub chip de porumbel”. Autorul narațiunii exclude că cineva ar fi putut să vadă fenomenul în afară de Isus. Și, oricum, ucenicii, probabil, nu erau prezenți, pentru că Isus i-a chemat după botez, nu înainte. Mai mult, Marcu și Luca au devenit ucenici și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
clar că toți oamenii sunt egali. Plantele și animalele au fost create „după soiul lor” (1,11-12.21.24-25); nu la fel se întâmplă când Dumnezeu creează primul cuplu uman (1,26-27). Nu sunt creați „după soiul lor”, ci „după chipul lui Dumnezeu l-a creat și după asemănarea sa”. Nu există deci „rase umane”, și nimeni nu poate pretinde că aparține unei „rase superioare”. Toți sunt egali pentru că sunt creați după imaginea aceluiași Dumnezeu (cf. 5,1). În consecință, toți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
, specie a liricii populare gnomice, care denumește, în chip figurat, obiecte, ființe sau fenomene, cerând identificarea lor pe baza câtorva trăsături caracteristice. Apărută din cele mai vechi timpuri, prima dată în Orient, cu scopul de a verifica iscusința, puterea de inventivitate și fantezia tinerilor - o consemnează astfel și unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
noastră putință de alegere, au fost numite „fondul intim-străin“. Noi existăm ca ființe libere în măsura în care rămânem să „atârnăm“, să depindem de tot ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre și care în felul acesta, fără să ne aparțină propriu-zis, ne constituie în chipul cel mai intim. Așa sunt epoca în care ne-am născut, zestrea noastră trupească și spirituală, rasa, tribul și toate celelalte determinații sau limitații - douăsprezece la număr - pe care le-am analizat în capitolul Elementele fondului intim străin. Libertatea, care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cuvinte, activitatea libertății și rezultatul acestei activități: „hotărârea“, ca esență a libertății (aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată cu „hotare“, cu tăieturi în stofa posibilului, care prin succesiunea alegerilor noastre ne alcătuiesc viața și dau existenței noastre un chip. Acest gest lingvistic unic și paradoxal, care surprinde comportamentul libertății ca traiectorie a unui destin, este descris în capitolul Despre hotar și hotărâre. O carte dedicată libertății ar fi putut de aceea să preia titlul acestui capitol. Dar pentru că omul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât reflexul conștiinței că libertatea noastră nu își este propria-i cauză, că ea ne-a fost conferită. Dimpotrivă, când faptul de a se fi hotărât în privința noastră în câteva chipuri fundamentale - a fi, a fi conștienți și a fi liberi (deci până și în privința capacității noastre de a hotărî) - poate fi resimțit ca o imensă umilință, se naște orgoliul: ce umilință să nu ne fi întrebat nimeni în chiar privința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reveni, nu simt nevoia să schimb nimic din cele asupra cărora aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sunt alb, în vreme ce sunt negru, să-mi resimt numele ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întâi sunt ai mei. Tot ce este „al meu“ este cel mai aproape de mine și de aceea acordul cu tot ce-mi aparține în chip intim este îndeobște total. Identificarea cu setul de limite al fondului intim-străin se face în mod spontan și tocmai această identificare este temeiul agresivității. Pare curios, la prima vedere, faptul că acordul cu hotarele proprii poate lua forma agresivă a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
concretului, mă aflu instalat din capul locului fără nici un efort. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția „om“ și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional. Identitatea (OM) și diferența (cele douăsprezece determinații) nu stau niciodată în cumpănă. Ar fi nevoie de o uriașă îmbrățișare, de ștergerea a tot ce este diferit, de topirea tuturor hotarelor pe o cale afectivă, pentru ca elementele fondului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fondului intim străin, ci și de setul finit al posibilităților între care aleg. Profesiunea asupra căreia mă opresc este una dintre profesiunile inventariabile care îmi stau la îndemână. Această profesiune, odată aleasă, este limita pe care mi-o dau în chip liber (e hotarul care rezultă din hotărârea mea), dar este o limită pe care mi-o dau dintr-un număr limitat de posibilități. Eu decid, hotărăsc, aleg - deci sunt liber -, dar decid instituind o limită dinlăuntrul unui set (limitat) de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]