44,964 matches
-
responsabil. Comisarul Keith-Roach, a afirmat că paravanul reprezenta o violare a statu quo ului și a informat comunitatea evreiască că îndepărtarea lui a fost efectuată din ordinul său, după ce a primit o reclamație din partea Înaltului Consiliu Musulman. Arabii suspectau ca evreii vor să-si extindă drepturile la Zidul Plângerii, să transforme ulița din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și apoi să pună stăpânire și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era prezentat de propaganda
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era prezentat de propaganda mufiului Al Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile mandatare s-au scuzat pentru incident, dând vina pe epitropul (gabay) evreu al Zidului care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile mandatare s-au scuzat pentru incident, dând vina pe epitropul (gabay) evreu al Zidului care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o declarație în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o declarație în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive ale arabilor pentru Muntele Templului și împrejurimile lui. El a ordonat construcția de noi clădiri chiar lângă Zidul de apus
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
o clădire învecinată cu Zidul într-o Moschee și de a-i adăuga minarete. Un muezin a fost însărcinat să scandeze apelul la rugăciunea islamică direct lângă Zid. Aceste acțiuni ale musulmanilor au fost văzute ca acțiuni de provocare de către evreii care se rugau la Zid. Ei, deranjați în timpul rugăciunilor, de zgomotul lucrărilor de construcție și de strigătele muezinului, au protestat la rândul lor, iar tensiunile locale dintre cele două comunități s-au amplificat. Înaltul Consiliu Islamic a furnizat autorităților documente
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
s-au amplificat. Înaltul Consiliu Islamic a furnizat autorităților documente din perioada otomană ca suport al plângerilor musulmane. În schimb, Șef rabinatul nu a răspuns la întrebările cu privire la natura accesoriilor de cult iudaic permise lîngă Zid, fiind de părere ca evreii aveau dreptul de a se ruga lângă Zid, fără vreo restricție. Ulterior, în noiembrie 1928, guvernul a emis o Carte Albă intitulată „Zidul de Apus sau al Plângerii din Ierusalim: Memorandum din partea Secretarului de Stat pentru Colonii”, care sublinia menținerea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
lângă Zid, fără vreo restricție. Ulterior, în noiembrie 1928, guvernul a emis o Carte Albă intitulată „Zidul de Apus sau al Plângerii din Ierusalim: Memorandum din partea Secretarului de Stat pentru Colonii”, care sublinia menținerea statu quo-ului și a stabilit că evreii pot aduce doar acele „obiecte accesorii permise pe vremea turcilor”. Câteva luni mai târziu, Hadj Amin s-a plâns înaltului comisar Chancellor că „evreii aduc la Zid tot mai multe bănci și mese și că fac găuri în Zid pentru
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Memorandum din partea Secretarului de Stat pentru Colonii”, care sublinia menținerea statu quo-ului și a stabilit că evreii pot aduce doar acele „obiecte accesorii permise pe vremea turcilor”. Câteva luni mai târziu, Hadj Amin s-a plâns înaltului comisar Chancellor că „evreii aduc la Zid tot mai multe bănci și mese și că fac găuri în Zid pentru a agăța lămpi”. În vara lui 1929, Muftiul a ordonat efectuarea unei deschideri la capătul sudic al aleii de deasupra zidului. Astfel fostul drum
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
către zona de rugăciune de la Zid. Catâri au început a fi mânați prin aleea îngustă, lăsând de cele mai multe ori excremente pe drum. Aceasta, împreună cu alte proiecte de construcție din vecinătate, precum și limitarea accesului la Zid, au dus la proteste ale evreilor către britanici, care, însă, au rămas indiferenți. În 14 august 1929, după atacuri individuale asupra unor evrei care se rugau la Zid, peste 6000 de evrei au protestat în Tel-Aviv scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
cele mai multe ori excremente pe drum. Aceasta, împreună cu alte proiecte de construcție din vecinătate, precum și limitarea accesului la Zid, au dus la proteste ale evreilor către britanici, care, însă, au rămas indiferenți. În 14 august 1929, după atacuri individuale asupra unor evrei care se rugau la Zid, peste 6000 de evrei au protestat în Tel-Aviv scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de tineri evrei din Tisha B'Av au ridicat steaguri sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de construcție din vecinătate, precum și limitarea accesului la Zid, au dus la proteste ale evreilor către britanici, care, însă, au rămas indiferenți. În 14 august 1929, după atacuri individuale asupra unor evrei care se rugau la Zid, peste 6000 de evrei au protestat în Tel-Aviv scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de tineri evrei din Tisha B'Av au ridicat steaguri sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la Zid. Următoarea zi, pe 16 august, o adunare organizată
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
arabi musulmani au coborât la Zidul Plângerii, spărgând sinagoga și arzând cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei în 23 și 24 august 1929. În întreaga Palestină tulburările arabe au dus la omorârea a 133 evrei și rănirea a altor 339. 110 arabi au fost uciși, majoritatea , de către forțele de ordine britanice, iar 232 au fost răniți. În
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei în 23 și 24 august 1929. În întreaga Palestină tulburările arabe au dus la omorârea a 133 evrei și rănirea a altor 339. 110 arabi au fost uciși, majoritatea , de către forțele de ordine britanice, iar 232 au fost răniți. În 1930, ca răspuns la revoltele din 1920, Guvernul Britanic a numit o comisie „pentru a determina drepturile și
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
altor 339. 110 arabi au fost uciși, majoritatea , de către forțele de ordine britanice, iar 232 au fost răniți. În 1930, ca răspuns la revoltele din 1920, Guvernul Britanic a numit o comisie „pentru a determina drepturile și pretențiile musulmanilor și evreilor referitoare la Zidul de apus sau al Plângerii”. Liga Națiunilor a aprobat constituirea comisiei cu condiția ca membrii să nu fie britanici. Evreii au solicitat ca Comisia să ia următoarele măsuri: Comisia a concluzionat că Zidul, și zona adiacentă precum și
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
revoltele din 1920, Guvernul Britanic a numit o comisie „pentru a determina drepturile și pretențiile musulmanilor și evreilor referitoare la Zidul de apus sau al Plângerii”. Liga Națiunilor a aprobat constituirea comisiei cu condiția ca membrii să nu fie britanici. Evreii au solicitat ca Comisia să ia următoarele măsuri: Comisia a concluzionat că Zidul, și zona adiacentă precum și Cartierul Marocan, sunt deținute de către Wakful musulmani. Totuși, evreii au dreptul la acces liber către Zidul Plângerii pentru rugăciune și devoțiune religioasă oricând
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Liga Națiunilor a aprobat constituirea comisiei cu condiția ca membrii să nu fie britanici. Evreii au solicitat ca Comisia să ia următoarele măsuri: Comisia a concluzionat că Zidul, și zona adiacentă precum și Cartierul Marocan, sunt deținute de către Wakful musulmani. Totuși, evreii au dreptul la acces liber către Zidul Plângerii pentru rugăciune și devoțiune religioasă oricând”, sub rezerva unor prevedere care limitează obiectele ce pot fi aduse la perete și a interzicerea suflării din shofar. Musulmanilor le era interzis să perturbeze rugăciunile
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
liber către Zidul Plângerii pentru rugăciune și devoțiune religioasă oricând”, sub rezerva unor prevedere care limitează obiectele ce pot fi aduse la perete și a interzicerea suflării din shofar. Musulmanilor le era interzis să perturbeze rugăciunile și serviciul religios al evreilor prin orice mijloace. Yitzchak Orenstein, care a deținut funcția de rabin al Zidului de Apus scria în Aprilie 1930 că „Învățătorul nostru, Rabinul Yosef Haim Sonnenfeld a venit să se roage în această dimineață la Zid iar unul dintre cei
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
penală. Ei erau de obicei amendați sau condamnați la închisoare de la trei la șase luni. Pe parcursul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Oraș împreună cu Zidul a fost ocupat de trupele iordaniene. Articolul VIII din Acordul de Armistițiu din 1949 acorda acces evreilor israelieni la Zidul Plângerii. Totuși, în următorii 19 ani, în ciuda mai multor cereri din partea oficialilor israelieni și a grupurilor evreiești de la Națiunile Unite și alte organisme internaționale care doreau aplicarea acordului de armistițiu, Iordania a refuzat să respecte acest articol
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în următorii 19 ani, în ciuda mai multor cereri din partea oficialilor israelieni și a grupurilor evreiești de la Națiunile Unite și alte organisme internaționale care doreau aplicarea acordului de armistițiu, Iordania a refuzat să respecte acest articol. Nici arabii israelieni și nici evreii israelieni nu au putut vizita locurile sfinte din teritoriile iordaniene. O excepție a fost făcută pentru creștini, care puteau participa la ceremonia de Crăciun din Betleem. Unele surse pretind că evreii puteau vizita zidul dacă ar fi călătorit prin Transiordania
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
să respecte acest articol. Nici arabii israelieni și nici evreii israelieni nu au putut vizita locurile sfinte din teritoriile iordaniene. O excepție a fost făcută pentru creștini, care puteau participa la ceremonia de Crăciun din Betleem. Unele surse pretind că evreii puteau vizita zidul dacă ar fi călătorit prin Transiordania (care nu era o opțiune pentru Israelieni) și dacă nu aveau o viză israeliană pe pașaport. Doar soldații iordanieni și turiștii puteau fi găsiți acolo. Un loc de pe Muntele Sionului, unde
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Transiordania (care nu era o opțiune pentru Israelieni) și dacă nu aveau o viză israeliană pe pașaport. Doar soldații iordanieni și turiștii puteau fi găsiți acolo. Un loc de pe Muntele Sionului, unde se putea vedea Zidul, a devenit locul unde evreii se adunau pentru a se ruga. Pentru mii de pelerini, muntele era cel mai apropiat loc de Zid aflat sub controlul Israelului, devenind un substituent pentru locul ceremoniei tradiționale a binecuvântării care avea loc cu ocazia sărbătorilor celor Trei Pelerinaje
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
8 iunie că Ben Gurion a mers la zid și „a privit cu dezgust” semnul stradal, spunând „asta nu e normal, trebuie coborât imediat” după care a fost desfăcut de pe zid. Acest act a simbolizat capturarea orașului vechi, precum și posibilitatea evreilor de a vizita aceste locuri. Aceste amintiri emoționante au fost relatate de David Ben Gurion și Shimon Peres. După victoria Israelului de după Războiul de Șase Zile din 1967, Zidul Plângerii a ajuns sub controlul Israelului. Yizchak Rabin, al cincelea Prim-
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]