43,803 matches
-
corp oarecare și poate să-i fie sustras. Pentru prima dată în istoria științei Franklin a exprimat ideea conservării electricității și a indestructibilității ei, idee fundamentală în teoria acestuia, dar și în fizica modernă. Benjamin Franklin a inventat propriul său limbaj care a rămas valabil până astăzi. Astfel, a fost primul care a introdus termenii de electrizat, sarcină electrică, negativ și pozitiv, plus, minus. El a formulat în 1750 așa numita teorie a fluidului unic, deosebită de teoria celor două fluide
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
nu dispunea de un aparat matematic care să permită reprezentarea intuițiilor sale, de aceea din perspectiva cunoștințelor actuale, este uimitor pasul pe care Galilei îl face formulând legea inerției și legea căderii libere a corpurilor doar cu ajutorul geometriei și al limbajului obișnuit. Galileo s-a gândit că, dacă ar putea înțelege de ce cad obiectele spre pământ, atunci ar înțelege și ce anume menține Luna pe cer. Iată cum exprimă el această idee în lucrarea Dialog despre cele două sisteme principale ale
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
răspunsuri complexe și nuanțate la lecții; * abilitate sporită de a vedea elemente semnificative și de a înțelege relația dintre cauzele multiple și efectele posibile; * abilități de înțelegere a relației exprimate prin simboluri (matematică, fizică, chimie); * utilizarea fină și nuanțată a limbajului; * capacitatea de analiză abstractă și de definire a fenomenelor aparent foarte dificile; * capacitatea de a sesiza ușor absurditatea; 51 * capacitatea de a colecta informații; * capacitatea de a evalua șanse și de a organiza predicții plauzibile (U. Șchiopu, E. Verza, 1981
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
M Călin o include în tipuri de relație pedagogice, alături de relația pedagogică interpersonală și de relația pedagogică deontică. Din punct de vedere structural - funcțional comunicarea didactică presupune două forme diferite: a. Comunicarea generală - prin utilizarea de către profesor și elevi a limbajului curent ale cărui componente sunt: emițătorul, calea de transmitere a cunoașterii umane și receptorul; b. Comunicarea de specialitate - prin limbajul științific al unei discipline de învățământ (M. Călin, 1996, p. 57). Una din dimensiunile principale și foarte importante ale relației
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de vedere structural - funcțional comunicarea didactică presupune două forme diferite: a. Comunicarea generală - prin utilizarea de către profesor și elevi a limbajului curent ale cărui componente sunt: emițătorul, calea de transmitere a cunoașterii umane și receptorul; b. Comunicarea de specialitate - prin limbajul științific al unei discipline de învățământ (M. Călin, 1996, p. 57). Una din dimensiunile principale și foarte importante ale relației de comunicare este empatia. aceasta reprezintă capacitatea unui individ de a se substitui pe sine în rolul interlocutorului, de a
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979, 9; Nicolae Manolescu, Delicata ironie, RL, 1979, 11; Emil Hurezeanu, Contribuții la un concert pentru un poet tânăr, TR, 1979, 27; Valentin Tașcu, Imaginația limbajului, ST, 1979, 7; Const. M. Popa, „Tunelul norvegian”, R, 1979, 9; Grigurcu, Poeți, 359-362; Ion Vlad, Jurnalul poetului, TR, 1980, 11; Eugen Simion, „Jurnal de noapte”, RL, 1980, 19; Lucian Alexiu, „Jurnal de noapte”, O, 1980, 20; Mircea Vaida, „Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
neconvenționale, prin care se stimulează curiozitatea și dorința de cunoaștere. Învățarea poate fi construită În mod natural ca un proces dinamic, antrenant și plin de satisfacții. Atunci când copilul este pus În fața unui traseu imaginativ, structurat conform modului binar În care limbajul a impus organizarea lumii sale, În care metaforele și fantezia transformă procesul În povești provocatoare, se Încurajează aspirațiile sale spre succes, iar Învățarea devine o experiență atrăgătoare pentru fiecare elev. În general, principalele riscuri pentru Învățare pot fi sintetizate sumar
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când există, se lasă abia întrezărit. Spre deosebire de cartea de debut, în care imaginea iubitei era închisă într-un „sipet purpuriu”, acum întregul poem devine un sipet - unul a cărui cheie a fost pierdută: „ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Belle de Nuit. Cine sunt curtezanele și care era menirea lor? Semantic, apelativul curtezan, curtezană se atribuie persoanelor care se află în apropierea acelora ce pot oferi avantaje dorite și fac tot posibilul să le obțină prin comportamente seducătoare: maniere, limbaj, vestimentație, fapte așteptate, servicii sexuale. Termenul derivă din cuvâtul curte ce are sensurile de: mediu fizic și uman în care se trăiește și care aparține rangurilor înalte nobiliare, suveranilor. Curtenii sunt cei din anturajul nobililor, suveranilor, oficiali și neoficiali, permanenți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mi Jue, Proză și poetică asupra bucuriei supreme / Da Le Fu, Însemnări privind viața erotică a împăratului Yang din dinastia Sui / Sui Yang Di Xing Sheng Ji, Arta Camerelor Interioare a călugărului taoist Zhang Ding / Fang Nei Zhi Shu ș.a. Limbajul metaforic este specific exprimării orale și scrise referitoare la sex și sexualitate. Câteva exemple: unealta soarelui, tija de jad (organul genital masculin), peștera umbrelor, poarta întunecată, calea umbroasă (organul genital feminin), jocul vântului cu luna, nori și ploaie, aruncarea peștelui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
face prețuit de postelnic, simulează docilitatea și fidelitatea, își calculează fiecare gest, își stabilește în detaliu planul de ruinare a stăpânului său, cel ce fusese cândva și el un parvenit. Naivul Andronache Tuzluc l-a ajutat pe ciocoiul sau, în limbaj modern, parvenitul veros, Dinu Păturică să urce în rang iar acesta, ambițios și fără scrupule, îi vinde moșiile stăpânului, persecută și torturează țăranii. Autorul l-a pus pe Dinu Păturică și în postura limită, aceea de intrigant în tabăra pandurilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
copiii Gropii, hoții ce impuneau legea forței, babele bârfitoare ce răspândeau zvonurile, țiganii lăutari care stârneau o veselie dezinhibată, cârciumarii și negustorii ce se străduiau să prospere, ceferiștii și zidarii ce trudeau pentru a trăi de pe o zi pe alta. Limbajul frust, jargonul și argoul creează atmosfera mahalalei Cuțarida, a Gropii, locul unde se deversează gunoaiele Bucureștilor, în jurul căreia se consumă drame umane, locul dominat de autoritatea starostelui, Bozoncea, un tip vechi de bandit, de Paraschiv, un tânăr tâlhar temperamental aflat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sex: la somn, Tv, muzică, cluburi, bârfe, ziare, ambiții literare, la propria lene. Nu poate renunța pentru sex la: mâncare, manichiură, cumpărături, mașină, farduri, duș, vacanțe. Dezinhibata autoare elaborează tot felul de topuri, cu sau fără conotații sexuale, într-un limbaj libertin, de bărbați și femei, persoane care-i plac și pe care le detestă, ironizează cântecele vulgare difuzate la TV, își amintește cu drag de experiețele erotice plăcute și cu oroare de cele care au traumatizat-o și au oripilat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
La Quinzaine littéraire”, 1989, 541; Dialog Nicolae Breban - Dumitru Tsepeneag, întrerupt de Ioan Buduca și Ioan Groșan, CNT, 1990, 3; Traian T. Coșovei, „Quinze poètes roumains”, CNT, 1990, 36-37; Eugen Simion, Organizarea textului epic, RL, 1991, 20; Adrian Marino, Aventura limbajului, JL, 1991, 15-16; Ruxandra Cesereanu, Țepeneag, onirologul, CNP, 1991, 29; Convorbiri: Eugen Simion - D. Țepeneag, CC, 1991, 6-7; Florin Manolescu, Pamfile și broasca țestoasă, LCF, 1991, 23; Nicolae Bârna, Pamfile și broasca țestoasă, L, 1991, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
între 29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
72 4.1.3. Gustul publicului / 77 4.2. Credibilitatea comportamentului / 79 4.2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului / 86 4.3.3. Motivarea povestirii / 90 5. "Iluzia de prezență" / 92 5.1. Unitatea de timp / 93 5.2. Unitatea de loc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și în toată Odiseea. E adevărat, zise el. Nu este vorba de povestire când se redau, fie diversele discursuri pronunțate, fie evenimentele intercalate între discursuri? Evident că da. Dar când pronunță sub alt nume, nu putem spune că își adaptează limbajul aceluia al fiecărui personaj cu privire la care ne avertizează că îi va da cuvântul? O putem face; nu văd un alt răspuns. Or, a te conforma altcuiva, fie prin vorbă, fie prin gest, nu înseamnă să-l imiți pe cel căruia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obscene, fie la beție, fie cu sânge rece, nici toate cuvintele sau acțiunile prin care acest fel de oameni se degradează pe ei înșiși și-i degradează și pe alții. Cred că nu trebuie nici să-i obișnuim să imite limbajul și conduita nebunilor; căci trebuie să-i cunoști pe răi și pe nebuni, bărbați sau femei; dar nu trebuie să faci nimic, nici să nu imiți nimic din ceea ce fac". (395d-e, 396a) 2.3. Urmașii lui Platon Mulți teoreticieni, după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, și chiar suferința sa îi face plăcere. Ce este deci aceasta, dacă nu o murdărie mizerabilă, pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de mizericordie, la urma urmelor, cu privire la niște evenimente fictive puse în scenă? Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
implică situația și ceea ce convine; acesta și este, în discursuri, obiectul artei politice sau retorice; căci vechii poeți își puneau personajele să vorbească în calitate de cetățeni, cei moderni îi fac să vorbească în calitate de oratori" (cap. 6). Gândirea este deci actul de limbaj, în sensul cel mai puternic al termenului, pentru că în teatru limbajul este act. Ea caracterizează personajul în aceeași măsură ca și "caracterul". Dacă Aristotel, în Poetica, se mulțumește să o definească pe scurt, motivul este că începuse deja să o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artei politice sau retorice; căci vechii poeți își puneau personajele să vorbească în calitate de cetățeni, cei moderni îi fac să vorbească în calitate de oratori" (cap. 6). Gândirea este deci actul de limbaj, în sensul cel mai puternic al termenului, pentru că în teatru limbajul este act. Ea caracterizează personajul în aceeași măsură ca și "caracterul". Dacă Aristotel, în Poetica, se mulțumește să o definească pe scurt, motivul este că începuse deja să o studieze în Retorica , lucrare la care îl trimite pe cititor. 3
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care l-a omorât, apare tragicul. 3.3.1. Definiția tragediei Definiția dată de Aristotel tragediei va face obiectul unor comentarii din partea teoreticienilor ulteriori. Tragedia este reprezentarea unei acțiuni nobile, dusă până la capăt și având o anumită întindere, cu ajutorul unui limbaj îmbogățit cu condimente de tipuri variate utilizate separat în funcție de părțile operei 21; reprezentația este pusă în practică prin personajele dramei și nu recurge la narațiune; și, reprezentând mila și spaima, ea realizează o epurare a acestui gen de emoții." (cap
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păsările, mieii cu tigrii."27 Regulile lui Horațiu sunt dictate din grija de a păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia, fără niciun fel de modificări, vom vedea, punctul de vedere al lui Aristotel asupra rolului corului, asupra limbajului personajului, asupra verosimilului deznodământului. Îi atribuie corului statutul unui actor, refuzând ca din cântece să fie făcute niște pasaje interpolate. Acordându-i sarcina de a modera pasiunile eroului, el îl consideră drept garantul moralei. Îl mai concepe, de asemenea, ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deschide porțile orașelor; el trebuie să păstreze confidențele, să-i implore pe zei și să-i roage să fie readusă Fortuna către nefericiți, îndepărtând-o de cei trufași." Horațiu cere ca personajul de teatru să fie dotat cu coerență internă. Limbajul fiecărui protagonist 28 trebuie să fie în legătură cu condiția sa socială, cu vârsta sa, cu sexul său. "Va fi foarte important să ținem seama dacă vorbește un zeu sau un erou, un bătrân copt de timp sau un bărbat încă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei limbi și unei literaturi moderne. Canoanele antice le apar, la sfârșitul atâtor secole de tenebre, singurele susceptibile de a da formă spiritului nou. Ei condamnă teatrul medieval, simplist în intrigile sale neconstruite, grosolan în ceea ce privește subiectele sale, ca și în limbaj, și caută exemple în tragedia și comedia antice. "În ceea ce privește comediile și tragediile, scrie Du Bellay în Défense et illustration de la langue française, dacă regii și republicile ar fi vrut să le restituie în vechea lor demnitate, pe care au uzurpat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]