47,342 matches
-
doar pe peretele de apus, în jurul portalului gotic de intrare în biserică. Pictura exterioară fusese acoperită ulterior de un strat de tencuială. Lucrările de restaurare efectuate atunci au dus la salvarea unor ample suprafețe de pictură exterioară. Scena reprezentată pe peretele vestic al bisericii este "Judecata de Apoi". Această scenă prezintă lupta dintre îngeri și demoni la judecarea oamenilor. Balanța este mai grea către rai, cu toate că demonii încearcă să o încline către iad. Inițial, pictura exterioară a fost datată în secolul
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
este "Judecata de Apoi". Această scenă prezintă lupta dintre îngeri și demoni la judecarea oamenilor. Balanța este mai grea către rai, cu toate că demonii încearcă să o încline către iad. Inițial, pictura exterioară a fost datată în secolul al XVI-lea, pereții exteriori ai mai multor biserici din Moldova fiind pictați în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Descoperirea picturii exterioare din vremea lui Ștefan cel Mare la biserica Mănăstirii Voroneț, precum și restaurările picturii interioare, au determinat datarea în secolul al XV
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
de pictură. Pictura interioară se remarcă prin scene de o deosebită frumusețe, cu teme unice sau cu abordări extraordinare ale unor teme clasice, culoarea predominantă fiind ocru auriu, cunoscut sub numele de "galben de Pătrăuți". Printre picturile murale ce decorează pereții interiori se remarcă, prin măiestria compoziției și acuratețea desenului, tabloul votiv și "Cavalcada Sfintei Cruci" - o aluzie la luptele antiotomane din acea perioadă. Pe peretele vestic al pronaosului se află ampla compoziție "Cavalcada Sfintei Cruci" (sau "Cavalcada Împăratului Constantin cel
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
fiind ocru auriu, cunoscut sub numele de "galben de Pătrăuți". Printre picturile murale ce decorează pereții interiori se remarcă, prin măiestria compoziției și acuratețea desenului, tabloul votiv și "Cavalcada Sfintei Cruci" - o aluzie la luptele antiotomane din acea perioadă. Pe peretele vestic al pronaosului se află ampla compoziție "Cavalcada Sfintei Cruci" (sau "Cavalcada Împăratului Constantin cel Mare"), considerată a fi cea mai importantă pictură din întregul ansamblu pictural de la Pătrăuți. Aceasta scenă nu este întâlnită în pictura religioasă a celorlalte țări
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Bogdan ca succcesor la tron. În această pictură mai apare și domnița Ana, despre care se știe că a murit la 1499, dar care nu mai este reprezentată în tabloul votiv realizat în jurul anului 1500 în biserica Mănăstirii Voroneț. Pe pereții naosului sunt pictate Patimile lui Iisus, sub care se află un registru de sfinți și martiri. Pe calota turlei se află Iisus Pantocrator, iar pe pandantivi cei patru evangheliști. Pictura din altar este foarte deteriorată putându-se observa figuri de
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Puiu, clopotarul satului Pătrăuți. În interiorul clopotniței se mai păstrează o colecție de pietre funerare, precum și cruci de lemn foarte vechi, cu simboluri celtice, folosite pentru îngropăciune în Pătrăuți din cele mai vechi timpuri. În curtea bisericii, la câțiva metri de peretele sudic, se mai află și o masă rotundă de piatră, pe care tradiția o atribuie tot perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare. Masa este formată din două mari lespezi de piatră, de fapt două semisfere imperfecte puse invers
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
loc fenomenul numit „deferlare"; dacă deferlarea se produce deasupra unui banc aflat la distanță de coastă, valurile de acest gen se numesc „brizanți". În cazul coastelor abrupte și cu adâncimi mari, precum și în cazul construcțiilor hidrotehnice, valurile se lovesc de peretele vertical al acestora și apoi se reflectă și, combinându-se cu valurile incidente dau naștere unor valuri cu amplitudine mare, a căror forță de izbire este considerabilă și a căror creastă se ridică la înălțimi mari (chiar până la 60 m
Val () [Corola-website/Science/310511_a_311840]
-
căror creastă se ridică la înălțimi mari (chiar până la 60 m). În unele sectoare, coastele sunt supuse unor distrugeri uriașe provocate de aceste valuri de spargere. Pătrunzând într-un bazin portuar, valurile de vânt sau de hulă se lovesc de peretele vertical al cheurilor, se reflectă și apoi intră în interferență cu valurile noi, dând naștere unei agitații deosebite numită „resacă" sau „clapoti", caracterizată prin valuri scurte cu pantă mare și cu oscilație pe verticală; această agitație îngreuiază staționarea navelor la
Val () [Corola-website/Science/310511_a_311840]
-
rămânând principii de bază până în epoca modernă. Partea superioară a fost coborîtă și castelul de la prova adus spre înapoi, reducând presiunea vântului și riscul de răsturnare. Lățimea mai mare la nivelul apei care se îngustă spre partea de sus prin pereți înclinați, dădea o stabilitate care permitea folosirea artileriei mai grele. Tunurile erau plasate mai aproape de linia de plutire, coborînd și mai mult centrul de greutate. Galioanele aveau 3 sau 4 catarge, primele două cu vele dreptunghiulare iar cele din spate
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
de gânduri pișcat (ogar galben roata-i face, șoimel cu aripa-l trage) viuleț, nevătămat.</poem> («Colind» - ATur, 16); ori, în tiparul pur al colindului dunărean-valahic («Colindul Brândușii»): <poem>Zvârliți neamuri cai în hamuri și cătați-l pe la hramuri, în perete scris ca sfinții c-o aripă de erete să își laude părinții. Îl cătară nu-l găsiră lăcrămară și-l lăsară. Cată-l mătuși prin brânduși...</poem> (TGrp, 449 - 451).
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
rămâne zi și noapte , si este distribuită uniform . Vizibilitatea poate fi redusă la 50 de metri multe zile la rând . În această perioadă , în mod normal rezidenții trebuie să țină ferestrele închise . Umezeală din aer este atat de extremă încât pereții din case "plâng" , si podelele pot acumula adesea un strat de apă de mai multe milimetri în adâncime . Insulele din apropiere Există mai multe insule mici în jurul insulei principale, Hainan Island : Datorită apropierii lor de aproape de insula principala , floră , fauna
Hainan () [Corola-website/Science/310539_a_311868]
-
fondat organizația Trandafirul alb. Organizația își avea centrul în München și avea legături cu opozanți din Berlin, Hamburg, Stuttgart și Vienna. În ianuarie 1943 ei au lansat o campanie de împărțire de manifeste antrirăzboinice și de desenarea de lozinci pe pereți în zona Univesității Ludwig Maximilians din München. Tinerii au fost descoperiți și arestați foarte repede. Trei conducători ai grupului - Hans Scholl, Sophie Scholl și Christoph Probst - au fost arestați , judecați sumar și executați. Aceeași soartă a avut-o și profesorul
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
mai multi ani. Are o arhitectonică deosebită: înaltă, în formă de cruce, cu trei turle, în interior cu absidii laterale după gustul rafinat al ctitorei, spătăreasa Safta Bogdan. Are un pridvor deschis spre apus, după stilul curților boierești. Interiorul cu pereții căptușiți cu scândură, nepictați, vopsiți cu ulei albastru, iar acum cu alb. Catapeteasma este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
provenit din veniturile Mănăstirii Bărboi de pe urma moșiilor, viilor, caselor și dughenilor deținute de aceasta. De construcția acestei biserici s-a ocupat mitropolitul grec Grigorie Irinupoleos (1764-1846), egumenul Mănăstirii Golia, prin arhimandritul și exarhul Dionisie Vatopedinos. Mitropolitul Grigorie este zugrăvit pe peretele vestic al pronaosului, în dreapta intrării. Lucrările au fost coordonate de arhitectul grec Andrei Karidis și de colegii săi, meșterii greci Atanasie și Gheorghe din provincia Sisanion (Sisanion se află astăzi în municipalitatea Askio din Prefectura Kozani din nordul Greciei). În
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
incintă și casa de ape. În acea vreme, paroh era preotul Constantin Andrei. Biserica a fost resfințită la 27 noiembrie 1988 de către patriarhul Teoctist, înconjurat de un sobor de preoți din Iași. Atunci s-a amplasat o nouă pisanie pe peretele exterior vestic, în stânga jos a intrării, cu următorul conținut: Această biserică ctitorită de vornicul Ursu Bărboi între anii 1613-1615 a fost refăcută în curgerea timpului așa cum se vede de logofătul Dimitrie Sturza între anii 1841-1844. Zguduită de cutremure și îndeosebi
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
importante lucrări de consolidare și restaurare arhitectonice și de curățire a întregii picturi interioare a catapetesmei și mobilierului. Lucrările s-au executat între anii 1980-1988 cu fondurile primite din partea Mitropoliei. Lăudat fie Dumnezeu cel în Treime închinat."" În interiorul bisericii, pe peretele sudic al naosului, este afișat actul de sfințire semnat de patriarhul Teoctist. Fiind ctitorie boierească, Biserica Bărboi a fost folosită și ca necropolă. În partea dreaptă a pronaosului bisericii se află mormântul lui Ioniță Sandu Sturdza (1762-1842), domnitor al Principatului
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Românești cu un glob deasupra. Ambele embleme au deasupra lor coroane domnești. Pe mausoleu se află patru inscripții dintre care trei în limba greacă și una în limba română. În traducere, inscripțiile au următorul cuprins: Ulterior, într-o nișă din peretele sudic al pronaosului, s-au depus osemintele poetului Alecu Russo (1819-1859), autorul poemului în proză ""Cântarea României"". Scriitorul era îngropat în cimitirul din jurul bisericii, locul fiind marcat de o cruce din lemn și un grilaj din același material. Mai târziu
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
într-o mică nișă din interiorul bisericii. La acest eveniment au fost trimise vreo "„200 bileturi de invitații”", slujba religioasă fiind oficiată de un arhimandrit și trei preoți. Deasupra osuarului a fost amplasată o placă de marmură neagră, nefixată în perete, în mijlocul căreia este sculptat un altorelief cu chipul scriitorului și s-a săpat următoarea inscripție cu litere aurite: ""ALECU RUSSO n. 17 martie 1819 + 4 februarie 1859. Ale cărui slăvite oseminte au fost mutate de lînga zidul de afara în
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
cruce în vârf. Interiorul este împărțit în trei nave (una centrală și două laterale) prin două rânduri de câte patru coloane. Primele și ultimele sunt din piatră marmurată cu capiteluri dorice, iar celelalte patru din marmură cu capiteluri ionice. În pereții de nord și de sud ai bisericii se află pilaștri prismatici sprijiniți pe soclu, care creează cu coloanele din biserică o rețea de bolți în cruce. Edificiul are o pardoseală din plăci de marmură cenușie. Cele două strane (arhierească și
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
turnului. Cu prilejul refacerii și reconstrucției întregului ansamblu bisericesc al Bisericii Bărboi (1980-1988), cu stăruința, osteneala și directa îndrumare a mitropolitului Teoctist Arăpașu, s-a restaurat și turnul-clopotniță între anii 1984-1986, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei. Pe peretele dinspre incintă al turnului clopotniță, în dreapta gangului de ieșire din curte, s-a amplasat o placă de piatră cu următoarea inscripție: "“Turnul-clopotniță și zidurile de incintă ale bisericii Bărboi ctitorie din prima jumătate a secolului al XVII-lea s-au
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
reconstrucției întregului ansamblu bisericesc al Bisericii Bărboi (1980-1988), cu stăruința, osteneala și directa îndrumare a mitropolitului Teoctist Arăpașu, s-a restaurat în întregime și casa parohială între anii 1982-1986, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei. Pe unul dintre pereții acestei case s-a amplasat o placă de piatră cu următoarea inscripție: "“Aceasta casă-monument istoric s-a restaurat în întregime cu stăruința, osteneala și directa îndrumare a Înalt Prea Sfințitului Teoctist, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
G sau punctul Grafenberg, după numele fiziologului care a identificat această zonă cu potențial crescut de a produce orgasmul. Orgasmul prostatic se poate obține printr-o anumită tehnică a sexului anal la bărbați, iar la femeie se face prin stimularea peretelui posterior al vaginului. Orgasmele de acest tip pot declanșa, atât la bărbat, cât și la femeie ejacularea. Stimulate suficient, structurile prostatei sunt "mulse" prin comprimare transrectală. Astfel, deși nu există stimulare peniană sau clitoridiană apare o ejaculare, fără să fie
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
din punct de vedere biologic), aceștia având fie un climax complet, fie unul incomplet. Deasemenea, femeile pot avea o stare echivalentă unui orgasm fără stimulare intraanală, ci prin stimularea coapselor și orificiului anal. Tipic, stimularea în punctul G, situat în peretele recto-vaginal, cu ajutorul penisului, degetului sau jucăriilor erotice, poate produce un orgasm mai puternic, prin cumularea reacțiilor produse prin stimularea vaginului cu cea a rectului. Aceasta ar fi facilitată prin stimularea manuală a regiunilor perivaginale și perirectale. Altă teorie asupra fiziologiei
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
poate produce un orgasm mai puternic, prin cumularea reacțiilor produse prin stimularea vaginului cu cea a rectului. Aceasta ar fi facilitată prin stimularea manuală a regiunilor perivaginale și perirectale. Altă teorie asupra fiziologiei orgasmului anal include țesuturile erectile situate în peretele rectovaginal care răspund în timpul stimulării ca orice alt țesut erectil. Anecdotic, se sugerează că unele femei care au experimentat un orgasm anal l-au considerat calitativ diferit față de orgasmul vaginal sau clitoridian, în timp ce altele nu au remarcat această diferență. La
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
datate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar ele au fost pictate în mare măsură în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au fost aplicate pe bucăți de material textil, care au fost atașate pe pereți. Corpul principal al edificiului are forma dreptunghiulara, iar altarul e poligonal. Acoperișul are streșini duble, cu excepția altarului, unde acoperișul este simplu. În dreptul fațadei vestice se află un mic portal cu arcuri rotunde. De asemenea, ușa de la intrare are o formă
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]