44,063 matches
-
la cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din subterană însuși Dostoievski este cenzorul impetuosului său erou, căruia îi întrerupe discursul delirant. Despre partea a doua, în legătură cu posibilele intervenții ale cenzurii, nu avem nici măcar informații colaterale. Oricum, un final în spirit creștin, cum crede Ion Ianoși, era imposibil pentru că, structural, această operă nu prevede mîntuirea. Un semnal în această privință îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-a văzut nevoit să-i pună
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în strofele ei acel „ceva franțuzesc” care rămânea pe moment fără nume. Spiritul francez? Politețea franceză? Încă nu știam să o spunem. Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reputația francezilor în mințile rusești? Poate tocmai din cauza eleganței verbale a acelui «Turnir fără de ură»”! Dar acel „ceva franțuzesc” s-a dovedit a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare discurs, mai puțin grandilocvent decât soțul ei, dar cu atât mai curtenitor. Ba chiar și între zidurile Academiei Franceze, unde ne-a înecat mirosul mobilelor vechi și al tomurilor groase pline de praf, acel „ceva” i-a permis să rămână femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbesc despre Nicolae și Alexandra, despre vizita lor la Paris. Intervenția mea a fost atât de neașteptată, iar detaliile biografice, atât de abundente, încât profesorul a părut încurcat. Chicote nedumerite au străbătut clasa: elevii nu știau dacă trebuia să considere discursul meu un act provocator sau un simplu delir. Dar deja profesorul stăpânea din nou situația subliniind: - Țarul a fost răspunzător de cumplita învălmășeală de pe câmpia Hodinka - mii de oameni călcați în picioare. El a ordonat să se deschidă focul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Au vorbit. Și, stupefiată, nevenindu-i să creadă, Charlotte a constatat că replicile funcționarului semănau cu un ciudat ecou deformat al întrebărilor pe care i le punea ea. Vorbea despre Comitetul Francez de Întrajutorare și auzea, ca răspuns, un scurt discurs despre țelurile imperialiste ale Occidentului sub masca filantropiei burgheze. Ea evoca dorința lor de a se înapoia la Moscova și apoi... Ecoul o întrerupea: forțele intervenționiste ale străinătății și dușmanii de clasă dinăuntru erau pe cale de a sabota reconstrucția din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a lungul tuturor acelor ceremonii în onoarea perechii imperiale, da, în cortegiul de pe Champs-Élysées și în fața mormântului lui Napoleon și la Operă, el nu încetase să viseze la ea, la iubita lui, la Marguerite Steinheil. I se adresa Țarului, rostea discursuri, îi răspundea Țarinei, schimba o privire cu soția lui. Dar ea, în fiecare clipă, era acolo. Ploaia șiroia pe acoperișul năpădit de mușchi al vechii izbe care ne adăpostea pe treptele ei. Am uitat unde eram. Orașul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ea aduna în gestul acela simplu zilele îndepărtate ale tuturor femeilor anonime care trăiseră, iubiseră, suferiseră, priviseră cerul acela, respiraseră aerul acela... Simțeam fizic nemișcarea scrobită a unui notabil în haine negre: soare, piața mare dintr-un oraș de provincie, discursuri, însemnele republicane nou-nouțe... Războaiele, revoluțiile, furnicarul popular, sărbătorile încremeneau o secundă într-un personaj, un crâmpei, o voce, un cântec, o salvă, un poem, o senzație - iar șuvoiul timpului își relua cursa între data nașterii și cea a morții. Născută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pasiona. Se simțea, probabil, când de partea Occidentului muribund, căci piela lui era prea albă, iar cultura lui era europeană, când de partea noilor huni. „Nu, puteți să spuneți tot ce vreți, totuși, sunt prea mulți venetici!” își încheia el discursul, uitând că, un minut mai devreme, lor le încredința salvarea bătrânului continent... Plimbările noastre, în visele mele, ocoleau cartierul acesta și ghiveciul intelectual rezultat din realitatea lui. Nu pentru că locuitorii lui ar fi putut răni sensibilitatea Charlottei. Prin excelență emigrantă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintre ele, la mecanismele de extindere a sensului în direcția utilizării figurate a unor cuvinte și expresii. O mare atenție este acordată sensului conotativ, asociat fie cu vorbitorii, fie cu împrejurările în care e folosită o expresie, fie cu stilul discursului. Într-o a doua fază, a transferului, autorii semnalează că pe o primejdie lipsa de imaginație a traducătorului care, cunoscând bine informația oferită de textul în limba sursă, nu percepe că transferul efectuat de el este neinteligibil pentru omul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
expresiile idiomatice, de sensurile figurate, de deplasări ale unor componente centrale de sens și indică prin exemple în ce fel aceste pierderi ar putea fi minimizate. Se ajunge astfel la importanța condiționării contextuale și a modificărilor de structură la nivelul discursului, al frazei, al cuvântului și, în sfârșit, al corespondentelor sonore. Ultima fază, restructurarea, oferă prilejul discutării variantelor și nivelurilor de limbaj. Stilurile sunt abordate funcțional, caracteristicile lor fiind dictate de scopurile pe care le slujesc. Aceste scopuri sau funcții vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
e stâncă mea, cetatea mea întărită și izbăvirea mea! Dumnezeul meu, întărirea mea și voi nădăjdui în El; scutul meu, puterea (litt. cornul) mântuirii mele, scăparea mea!” (t.n.) Un alt sinonim al lui Țór, ’e>en „piatră”, apare în discursul testamentar al lui Iacob (Gen 49,24), unde Dumnezeu este numit Ro‘eh, ’E>en Yiœer"’Ql, „Pastorul, Stâncă lui Israel”. Semnificații de bază ale acestor metafore: sprijin invincibil, ocrotitor sigur. 3.1.16.6. Ro‘eh: „paște-mă” (Ps
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9: „În El șHristosț locuiește toată plinătatea dumnezeirii (pan tò plerÄma tQÎs theótQtos)”. Aceste texte manifestă o puternică influență greacă: atât Cartea Înțelepciunii, cât și discursul și scrisoarea lui Pavel se adresau unui public de cultură grecească. 3.2.1.1.3. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the LORD” (RSV). Septuaginta folosește acest adjectiv substantivat pentru a traduce numele revelat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rând de influența exagerată a șefului Marelui Stat Major și a militarilor. Guvernatorul nu i-a acceptat demisia; mai mult, prim-ministrul a devenit și comisar guvernamental pentru teritoriile re-anexate din Transilvania și Ungaria de Est. Teleki, în aproape toate discursurile sale, se ferea de frazeologia găunoasă, vorbea despre munca disciplinată, perseverentă, despre servirea cu credință a cauzei. Începând cu 5 septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
buni cetățeni ai noii patrii și s-au rugat la Dumnezeu pentru binecuvântarea guvernatorului. Nu s-a întâmplat la fel cu protopopul greco-catolic de la Târgu-Mureș, pe care - după câte își amintește Nagybaconi Nagy Vilmos - mulțimea l-a huiduit, când în discursul său de bun-venit a spus că ziua intrării armatei ungare nu însemna sărbătoare pentru români. Când, în 2010, la expoziția organizată pe tema re-anexării Transilvaniei de la Centrális Galéria (Galeria Centrală) din Budapesta, apoi pe pagina atât de valoroasă de internet
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
în conștiința istorică ungară și română în mod asimetric - dăinuirea lor în memoria colectivă este extrem de distructivă. E drept, după efervescența naționalistă din anii nouăzeci. Ip (Ipp) și Treznea (Ördögkút) au fost declarate "localități martir", unde, la comemorări, se rosteau discursuri instigatoare etc. Astăzi, în România, discursul politic legat de aceste fapte regretabile s-a mai consolidat (nu întotdeauna, și nu peste tot), poate și datorită participării cu consecvență a organizației locale UDMR din județul Sălaj (Szilágyság) la comemorări, unde și-
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
în mod asimetric - dăinuirea lor în memoria colectivă este extrem de distructivă. E drept, după efervescența naționalistă din anii nouăzeci. Ip (Ipp) și Treznea (Ördögkút) au fost declarate "localități martir", unde, la comemorări, se rosteau discursuri instigatoare etc. Astăzi, în România, discursul politic legat de aceste fapte regretabile s-a mai consolidat (nu întotdeauna, și nu peste tot), poate și datorită participării cu consecvență a organizației locale UDMR din județul Sălaj (Szilágyság) la comemorări, unde și-a exprimat de fiecare dată regretul
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ungare, instalarea administrației ungare în Țara Secuilor, 1993, p. 20, 27. 10 Citat în L. Balogh Béni, Relațiile ungaro-române, 1939-1940 și cel de al doilea Dictat de la Viena, Pro Print, Miercurea Ciuc, 2002, p. 307. 11 Teleki Pál, Lucrări politice și discursuri alese, (coord. Ablonczy Balázs), Ed. Osiris, Budapesta, 2000, p. 427. 12 OSZK K (Bibl. Naț. Széchenyi), fond 625/1251/1993, Gagyi: i.m.52. 13 Ac. pp. 61-62. 14 Opoziția, 1940, 17 septembrie, p. 3. 15 Erdélyi Lajos, Supraviețuire. Memoriile
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
negăsit (M. Detienne, 1997a, p. 252). Lingviștii și istoricii (fie ai Greciei antice, fie ai filosofiei, mitologiei sau antropologiei) consideră că primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul său, cuvântul logos acoperea cam aceleași sfere semantice: În greaca veche, el era folosit cu sensul de „a spune”, „a povesti”, „a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
statistică a frecvenței acestor termeni În operele lui Homer și Hesiod, Bruce Lincoln a arătat că, deși acoperind același câmp semantic general, mythos și logos au cunoscut, chiar din timpurile străvechi, regimuri subtile de diferențiere. Astfel, primul era asociat unui discurs bazat pe putere și creator de autoritate, iar al doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Lincoln a arătat că, deși acoperind același câmp semantic general, mythos și logos au cunoscut, chiar din timpurile străvechi, regimuri subtile de diferențiere. Astfel, primul era asociat unui discurs bazat pe putere și creator de autoritate, iar al doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv și cel al femeii seducătoare. Mythos este o cuvântare aspră, adecvată bătăliilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primul era asociat unui discurs bazat pe putere și creator de autoritate, iar al doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv și cel al femeii seducătoare. Mythos este o cuvântare aspră, adecvată bătăliilor și adunărilor publice, prin care oamenii puternici Își intimidează și adversarii. În antiteză, logos este o cuvântare, de obicei asociată cu femeile, dar accesibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orice sex. Este o cuvântare ușoară și plăcută, dar care poate Înșela, poate Întinde capcane. Chiar dacă poate fi auzită În diferite locuri și situații, nu va apărea În bătălii sau În adunările publice, pentru că esența - și geniul - acestui tip de discurs este să depășească avantajele fizice, politice sau materiale ale celor care sunt obișnuiți să le folosească În acest tip de Înfruntare. Armă a celui slab - sau, mai exact, arma celor a căror putere nu vine din formele convenționale și hegemonice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferite accepțiuni, În funcție de conceptul În raport cu care este gândit (logos, aletheia, palaia), de intențiile autorilor și de valorile culturale specifice paradigmelor (istorie, filosofie, retorică etc.) În care apare. Exprimând acestă viziune, C. Calame (1999, p. 142) afirmă: Asemenea altor forme de discurs, așa-numitele „narațiuni mitice” nu sunt cu nimic mai puțin logice, mai puțin „raționale” decât discursul teoretic și raționat. Ele sunt doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valorile culturale specifice paradigmelor (istorie, filosofie, retorică etc.) În care apare. Exprimând acestă viziune, C. Calame (1999, p. 142) afirmă: Asemenea altor forme de discurs, așa-numitele „narațiuni mitice” nu sunt cu nimic mai puțin logice, mai puțin „raționale” decât discursul teoretic și raționat. Ele sunt doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]