44,964 matches
-
devenit o Piață măsurând 20.000 de metri pătrați. Noua esplanadă creată în 1967 este folosită pentru rugăciune și adunări publice, inclusiv festivități de Bar mitzvah și ceremonii de depunere a jurământului pentru noii soldați israelieni. Zeci de mii de evrei vin la Zid cu ocazia sărbătorilor evreiești și în special cu ocazia postului de Tisha B'Av, care marchează distrugerea Templului și de Ziua Ierusalimului, care comemorează reunificarea Ierusalimului din 1967 și căderea zidului în mâinile evreilor. La 10 mai
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de mii de evrei vin la Zid cu ocazia sărbătorilor evreiești și în special cu ocazia postului de Tisha B'Av, care marchează distrugerea Templului și de Ziua Ierusalimului, care comemorează reunificarea Ierusalimului din 1967 și căderea zidului în mâinile evreilor. La 10 mai 2013, pentru prima dată în istorie, activiste feministe evreice s-au rugat vinerea, fără constrângeri și sub protecția poliției, în fața Zidului Plângerii. După războiul arabo-israelian din 1967, Rabinul Yehuda Meir Getz a fost numit să supravegheze procesiunile
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
instaurat dinastia solominica. S-a sprijinit pe mănăstiri și pe clerul creștin. Membrii ei s-au aflat într-un conflict cu vecinii islamici și prinții rebeli ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
și o serie de clădiri anexe. Platforma Muntelui Templului este înconjurată de ziduri de susținere, dintre care cel mai vestit este Zidul de apus sau Zidul Plângerii. Muntele Templului este locul cel mai sacru al religiei iudaice și al poporului evreu și locul sfânt al treilea ca însemnătate al Islamului sunit. Credincioșii evrei se închină de trei ori pe zi în direcția lui și se roagă pentru reclădirea Templului din Ierusalim din vechime, în cadrul rugăciunii Amidá, care este rostită în slujba
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
el s-ar fi înălțat Mohamed spre cer, în compania îngerului Jibril (Arhanghelul Gabriel) în așa numitul Mi'raj descris în Coran. Muntele Templului este un loc de înaltă sensibilitate politică internațională, aflându-se in centrul a numeroase conflicte între evrei și musulmani, de la începutul dezvoltării islamului. În vremea noastră el și esplanada lui se află sub suveranitate israeliană (nerecunoscută de alte state ale lumii), dar sunt administrate oficial de către Oficiul Waqfului musulman, aflat sub auspiciile Iordaniei. Numele ebraic mai vechi
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
creată lumea. După scriptura biblică, episodul Sacrificiului lui Isaac s-a desfășurat pe Muntele Moria, care este identic cu Muntele Templului. Când a fost împărțită Țara Canaanului între triburile israelite, Ierusalimul, inclusiv Muntele Moria, era o cetate rămasă neanexată de evrei și se afla în posesia ievuseilor. El se învecina cu teritoriul atribuit tribului Iuda (Yehuda) și cu cel al tribului Beniamin (Binyamin). Ierusalimul însuși se numea Yevus. În acea vreme locul nu este amintit aproape de loc în Biblie. Până în prezent
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a fost ridicat pe Muntele Templului pentru a sluji cultul lui Yahve, unicul zeu al iudaismului monoteistic și al poporului Israel (Elohey Israel). Templul a devenit centrul principal de cult al israeliților, în care slujeau preoții (cohanim) și înțelepții (hahamim) evrei. Construcția templului imita pe cea a Tabernacolului pe care îl faurise Moise în Deșertul Sinai, dar având dimensiuni cu mult mai mari și fiind mult mai fastuos și sofisticat. Arheologi au gasit în descrierea biblică un numar de parametri care
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
capitala sa, așa cum au făcut și alte state și orașe-state contemporane din regiune Regele persan Cirus cel Mare, care a acordat libertate de cult mai multor popoare din imperiu, a dat, conform scripturii biblice, o proclamație si in ceea ce priveste evreii antici, in care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
evreii antici, in care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii repatriați au reclădit Templul (prin 516 î.Hr.), care a devenit cunoscut ca Cel de-al Doilea Templu. Clădirea acestuia a fost de dimensiuni relativ mai mici decât Templul lui Solomon, dar asemănător acestuia, a devenit centrul principal, religios-spiritual, public, juridic
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
îndată în Asia pentru a face ordine la Ierusalim. El a ocupat orașul, i-a schimbat numele în Antiohia, a jefuit tezaurul Templului și a transformat sanctuarul iudaic într-un templu al lui Zeus, impunând divinitatea grecească ca dumnezeu al evreilor. În cadrul ritualului păgân introdus în templu au început să se aduca și jertfe de porci, animale care erau considerate impure de către religia evreilor. Se consideră că acest eveniment a aprins scânteia revoltei în rândurile iudeilor, care, sub conducerea familiei Hasmoneilor
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
și a transformat sanctuarul iudaic într-un templu al lui Zeus, impunând divinitatea grecească ca dumnezeu al evreilor. În cadrul ritualului păgân introdus în templu au început să se aduca și jertfe de porci, animale care erau considerate impure de către religia evreilor. Se consideră că acest eveniment a aprins scânteia revoltei în rândurile iudeilor, care, sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hashmonaím) s-au ridicat la lupta care a dus la scuturarea jugului siro-elen, restabilirea cultului strămoșesc în Templul ce fusese pângărit și restaurarea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
curând ca o perlă arhitectonică, fiind cel mai mare proiect arhitectonic efectuat vreodată pe teritoriul Țării Israelului sau Palestinei; Din timpul lui Irod au fost găsite de arheologi ruinele terasei „Casei Trâmbițelor” și grilajul cu inscripția care interzice accesul ne-evreilor de pe esplanada Muntelui Templului spre Templu. Cel de-al Doilea Templu a dăinuit până în anul 70 d.Hr., an în care Ierusalimul a fost cucerit de oastea romană a lui Titus în timpul înăbușirii Marii Răscoale a evreilor. iar templul a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
interzice accesul ne-evreilor de pe esplanada Muntelui Templului spre Templu. Cel de-al Doilea Templu a dăinuit până în anul 70 d.Hr., an în care Ierusalimul a fost cucerit de oastea romană a lui Titus în timpul înăbușirii Marii Răscoale a evreilor. iar templul a fost dărâmat și incendiat. În anul 130 d.Hr împaratul roman Adrian a vizitat Iudeea și a decis să înființeze la Ierusalim un oraș roman numit în cinstea sa Aelia Capitolina. Se știe că ar fi avut
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
și unii care sunt de opinia contrară, și unii care chiar sunt convinși că răsculații au restaurat templul, sau cel puțin altarul templului și au reluat acolo aducerea de jertfe. După reprimarea răscoalei lui Bar Kohba, autoritățile romane au interzis evreilor să se așeze la Ierusalim. Odată cu ordinul de la Milano (313) de proclamare a creștinismului ca religie oficială a Imperiului Roman de către împăratul Constantin cel Mare, Ierusalimul a devenit un oraș sfânt al creștinismului și centrul religios al Imperiului Bizantin. Muntele
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a creștinismului ca religie oficială a Imperiului Roman de către împăratul Constantin cel Mare, Ierusalimul a devenit un oraș sfânt al creștinismului și centrul religios al Imperiului Bizantin. Muntele Templului rămăsese în stare de ruină, ca o „mărturie” silențioasă a căderii evreilor care l-au respins pe Iisus și ca o împlinire a prorociei lui Iisus, pe urmele profeților evrei dinaintea sa, De jur împrejurul muntelui s-au clădit numeroase biserici. În anul 333 „Pelerinul din Bordeaux” a văzut pe Muntele Templului semne de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Iisus, pe urmele profeților evrei dinaintea sa, De jur împrejurul muntelui s-au clădit numeroase biserici. În anul 333 „Pelerinul din Bordeaux” a văzut pe Muntele Templului semne de distrugere și prăpăd.Mai se găseau acolo încă și statui ale împăratului Adrian. Evreii, povestea el, veneau o dată pe an (n.n. după cum se vede, cu ocazia postului de Tisha B'Av) la o piatră numită Lapis pertusus (în ebraică Even nekubá) pe care o ungeau cu ulei, și în jurul căreia plângeau amar distrugerea Templului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
la o piatră numită Lapis pertusus (în ebraică Even nekubá) pe care o ungeau cu ulei, și în jurul căreia plângeau amar distrugerea Templului. În anul 361 împăratul Iulian Apostatul, în numele luptei sale contra creștinismului, a dat dispoziții pentru rezidirea Templului evreilor. Numai că încercarea a eșuat, deoarece în timpul lucrărilor a izbucnit un incendiu, iar împăratul însuși a murit la scurt timp după aceea. După opinia predominantă în rândul cercetătorilor, în vremea stăpânirii bizantine în Palestina, Muntele Templului a rămas pustiu, și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Otoman și Marea Britanie, Palestina inclusiv Ierusalimul au fost cucerite de armata britanică. Muntele Templului a ajuns iarăși de la vremea cruciaților, în mâinile unui stat creștin. În acei ani, paralel cu Declarația Balfour și cu creșterea amploarei mișcarii sioniste în rândurile evreilor, și cu întărirea curentelor naționale arabe în Orientul Apropiat, s-a intensificat și la Ierusalim și în restul Palestinei mișcarea națională a arabilor palestineni. Sub conducerea și inspirația lui Hadj Amin Al Husseini, care devenise muftiul Ierusalimului, această mișcare a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de a pune stăpânire pe Muntele Templului. Predicile de vineri din moscheile de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de a crea odată pe Muntele Templului un fel de „Panteon” al oamenilor mari ai islamului, și națiunii arabe și ai poporului palestinian. În prizma acestei idei, el a acționat pentru aducerea spre înhumare pe munte
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
În cursul Războiului de Șase Zile, după ce Iordania a atacat Israelul în semn de solidaritate cu Egiptul și Siria, unități de parașutiști israelieni a cucerit Muntele Templului, iar comandantul lor, Mordekhay Gur a dat anunțul care a intrat în istoria evreilor din Israel și a celor din Diaspora:„Muntele Templului e în mâinile noastre!” (Har Habayit beyadeynu). Ocuparea Muntelui Templului de către Israel a fost primită cu consternare în lumea musulmană. În vara anului 1967 perimetrul Muntelui a fost administrat de către Șef
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
lung val de atentate, unele dintre ele atentate sinucigașe cu sprijinul Autorității Naționale Palestiniene, răzmeriță violentă fără precedent, cunoscută sub numele de Intifada Al-Aqsa, după numele Moscheii Al Aqsa. În cursul ei și-au pierdut viețile circa o mie de evrei, mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au ridicat plângeri împotriva construcțiilor și săpăturilor efectuate de către Waqful musulman pe Muntele Templului și în profunzimea acestuia, de asemenea au fost formulate și proteste ale musulmanilor contra
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Templului este cheia spre impunerea suveranității Israelului asupra întregii Palestine istorice. Alte astfel de grupări sunt „Institutul Templului” (Makhon Hamikdash) inființată de rabinul Israel Ariel, „Mișcarea pentru reînființarea Templului”. Principala manifestare a activității lor constă în încurajarea vizitei și rugăciunilor evreilor în mod privat pe esplanada Muntelui Templului, deși acest lucru este prohibit de o mare parte din autoritățile rabinice în frunte cu Rabinatul Șef al Israelului. Muntele Templului pe care s-au aflat în vechime Primul și Al Doilea Templu
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
pentru religia iudaică statutul de loc cel mai sacru din lume, legislația religioasă evreiască cuprinde numeroase prevederi care se refera la intrarea în perimetrul Muntelui. Există numeroase interdicții ale vizitării locului de către „impuri”, neevrei, israeliți de rând și „cohanim” (adică evreii din neam de preoți). După Maimonide, și după dărâmarea Templului, locul unde s-a aflat își păstrează sfințenia. De aceea până în zilele noastre continuă polemica religioasă și juridică religioasă dintre cei care interzic accesul oricărui om în aria Muntelui, pentru
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
își păstrează sfințenia. De aceea până în zilele noastre continuă polemica religioasă și juridică religioasă dintre cei care interzic accesul oricărui om în aria Muntelui, pentru a nu intra în locul unde s-a aflat Templul, aceia care nu văd în intrarea evreilor pe Munte ceva ilegal, cu condiția de a urma prescripțiile de purificare și de a trece prin anumite zone bine stabilite și aceia care, din contră, văd în vizitarea și rugăciunile pe Muntele Templului un imperativ religios. Practic, majoritatea autorităților
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]