51,037 matches
-
moment dat să fie doar un număr, o simplă entitate abstractă întro mulți me indi ferentă de entități. Dacă ai vrea să spui mai multe despre o asemenea propoziție, ar trebui să știi măcar cine o rostește și cu ce intenție. În paginile cuiva ca Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se vadă însă că până și cele socotite neutre își obțin sensul, când se întâmplă acest lucru, în jocul inepuizabil al unor moduri de viață. Astfel, dacă o propoziție este privită izolat, fără să știi cine o spune, sub ce intenții sau cu ce efecte, atunci lipsa ei de sens este indecisă. La fel și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în sine“ e indiferentă în privința sensului. Ca să o scoți din această indiferență, trebuie să vezi din ce joc al vorbirii face parte și cum lucrează acolo, când și cum este rostită. Poți vedea atunci legătura ei cu unele credințe și intenții, actele care o însoțesc și efectele pe care le produce. Vorba lui Wittgenstein: „Spune ce vrei, atâta timp cât aceasta nu te împiedică să vezi cum stau lucrurile“ (Cercetări filozofice, § 79). 108 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 99. Sensul și lipsa de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limbajul pe care l vorbim. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 111 101. Există și alte situații de acest fel, poate mai ușor sesizabile. Un poem, bunăoară, nu descrie o anumită stare a poetului, cum este cea de tristețe, nu are în intenție așa ceva. Tristețea poetului nu poate fi obiectul neutru al celor spuse întrun poem, ci ea se arată celui care este cu adevărat sensibil față de respectivul poem. Un fragment muzical nu reflectă întâmplări reale, dimpotrivă, în ritmul și sunetele sale se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep furiously“ („Ideile verzi incolore dorm furios“). Însă această propoziție nu este chiar neinteligibilă, grație sintaxei și unor nepotriviri care - deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
această propoziție nu este chiar neinteligibilă, grație sintaxei și unor nepotriviri care - deși stridente - sunt totuși previzibile. Poate chiar facile, precum secvența „idei verzi incolore“. Nu cred că e un exemplu prea convingător. Iar dacă va fi rostită cu o intenție anume, să zicem dea oferi celuilalt un exemplu de absurditate, nu mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce intenții se pot suspenda unele norme de coerență în actul de vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce intenții se pot suspenda unele norme de coerență în actul de vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care șiar petrece puțin timp cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar oferă o cale aleasă în 142 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 143. această privință. Dar și vorbirea cotidiană, adesea insolită. Sau unele reprezentări cu intenție savantă, subtil elaborate, ce lasă în urmă referința la realitatea efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel deal doilea caz, nonsensul cunoaște o formă dea dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
uneia mai sigure, nu face decât să te îndepărteze de neliniștea sa. Mai potrivit ar fi, de aceea, să revedem câteva pasaje din scrierea lui Tertulian, spre a ne da seama mai bine în ce situații intervin acele formule paradoxale. Intenția polemică a scrierii va fi anunțată de la bun înce put („Sunt unii care năzuiesc să clatine credința în înviere...“). Îl are în vedere mai ales pe Marcion din Sinope (cca 80-155), însă trimite și la Apelles, la Valentin și la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unde nu se mai pune problema rezolvării lui, ci mai curând cea a unui alt mod de viață. 20. Paradox și antinomie Așa cum am văzut mai sus, Tertulian știe să vorbească mai multor categorii de oameni și sub mai multe intenții. La un moment dat se adresează celor care ajung să confunde lucruri radical distincte. „Fără îndoială, ar fi nebunește dacă Lam 158 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 155. judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (Despre trupul lui Hristos, IV, 5
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu există», pentru că este «cu totul altul», ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din Elea diferă de cele pe care le acceptă însuși Aristotel. Deși apără ca puțini alții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ajung discor danți, întro înșiruire contingentă, ca și cum ar fi în joc spu sele unui copil uluit de ceea ce poate să vadă. Ca și în alte ca zuri, apocriful chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face întro manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți opri la aspectul alogic al enumerării sale. Nu poți lăsa deoparte seninătatea lui Borges, umorul său eterat, jocul simplu în care își atrage cititorul. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
LUMEA CELOR ABSURDE inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică 159, 161, 163 ~ și transgresare a sensului 24, 78, 83, 103, 107, 108, 111, 131, 132, 136-143 intenționalitate moduri distincte de ~ 10, 11, 14, 59, 83, 122, 130 (n. 133), 154 transgresarea ~ 112, 163 (vezi și „gratuitate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
n. 3), 23-24, 27 opus posibilității ~ului (vezi „absurd“) ~ și nonsens (vezi „nonsens“) sfera comună a ~ului 10, 11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai echilibrat în problema româno-maghiară este semnat duminică 11 februarie de Szilágyi N. Sandor, intitulat Un separatism care nu separă, în care autorul încearcă să combată ideea că școlile cu predare în maghiară sunt un factor de separare cu ascunse intenții revizioniste sau/și secesioniste. Peste exact șase zile, în 27 februarie, un articol ciudat și premonitor își face loc în paginile ziarului, se intitula 30 de zile ratate, subintitulat sondaj de opinie, efectuat în comun de redactori ai ziarelor "Adevărul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să se pronunțe asupra acestei abordări a noastre. Câteva cuvinte aș vrea să mai spun și referitor la încercarea de a promova, în detrimentul semnatarilor, un conflict socotit de unii inevitabil și obligatoriu cu Bucureștiul. Nici această abordarea nu este în intenția autorilor. Gusztav Molnar a locuit peste șaisprezece ani în capitală ca redactor la editura KriterIon și dacă a plecat în 1988, "inconfortul locativ", după cum și declară într-un interviu în săptămânalul "Cațavencu", nu i l-a produs orașul, ci regimul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
săptămânalul "Cațavencu", nu i l-a produs orașul, ci regimul ceaușist cu care a intrat în dizidență. După zece ani trăiți la Budapesta a perceput că nici acolo nu este "acasă" și a regăsit Bihorul natal. De ce să acordăm alte intenții, neapărat ascunse, mărturisirii sale, decât cele declarate public? Ceilalți semnatari au toți legături de solidaritate intelectuală și umană cu capitala. Hugo Agoston trăiește în București și susține în revista "Provincia" o rubrică în care, cu umor cald și solidaritate omenească
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]