45,675 matches
-
vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit și nedorit de mine cu tot cu copilașul meu drag? Se apropie de o fereastră parcă așteptând cu înfrigurare ca cineva de acolo de sus, un chip cunoscut de ea să o îmbărbăteze și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va afla de isprava ei și ce va spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și ce va spune. Va tuna și va fulgera ca într-o scena când viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât de supus. Îl apucă cu mâinile ei reci tremurătoare iar glasul parcă îi era din cine știe ce vis. Se răsuci pe călcâie cu pruncul în brațe, se apropie din nou de fereastră, dezgolindu-și un piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât de supus. Îl apucă cu mâinile ei reci tremurătoare iar glasul parcă îi era din cine știe ce vis. Se răsuci pe călcâie cu pruncul în brațe, se apropie din nou de fereastră, dezgolindu-și un piept ca să îl poată hrăni și rămase dusă pe gânduri. Afară întunericul se despica în două. Luna era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
urechile într-un mod plăcut. Înfofoli copilul întrun scutec și îl vârî în două pungi din PVC, una într-alta. Luându-l în brațe se strecura normal pe poarta spitalului. Își mărturisea în gând că avusese destul curaj, simțind că parcă și cerul voia să se limpezească în jurul ei, lăsându-i drum liber. Râse în sinea ei și își presă fruntea cu palma ca și cum ar fi pipăit niște răni dureroase și invizibile. Își strânse copilul la piept cu multă grijă, pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua de azi, iar peste ani de zile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spună părinților. În caz contrar îi stingea paie de chibrituri abrinse pe obrăjorii fragezi sau îl obliga să bea o cantitate mare de lichid. Într-o zi Carlina observă ceva deosebit pe obrăjorii lui Alin. Îl văzuse sfios, înghețându-i parcă sufletul pe loc. Nu bănuise nici o clipă că Nicky avea o latură ascunsă în comportament, atât de sadică și la o vârstă așa de fragedă, avea aproape zece ani. Era ca o oglindă cu două fețe. Prima măsură care trebuia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Aveau tot ce le trebuia. Mulți oameni se cred săraci dar numai atunci când pierd totul își dau seama că de fapt erau bogați. Alți oameni nu se mulțumesc cu nimicuri, numai cu strictul necesar de care are un om nevoie, parcă se asemuiesc cu diavolul căruia nu-i mai ajung sufletele câștigate prin viclenii și vor tot mai multe. Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
crezi? Ce tot mă bați atâta la cap ? ce ar trebui după tine să fac ? Vezi-ți de-ale tale! Nu-mi purta mie de grijă! Poartă-ți ție! -Devii enervant, dezgustător. Am vorbit cu doctorul. Nu te interesează? - Nu. - Parcă am vorbi limbi diferite! - Dacă nu-ți convine, valea! Caută-ți altul! - Unde vrei să ajungem? La divorț? E foarte dureros ce ni se întâmplă. Ai stat în spital și nu aș vrea să mai trecem prin ce am trecut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cupărase un serviciu de cafea iar lângă el adăugă un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a opri soarele de după-amiază care ar fi aruncat limbi de foc pe covorul din mijlocul camerei. Pendula de perete bătea în ritmul ei normal, avertizând că timpul merge înainte, iar tabloul pictat în ulei părea nepăsător. Toate bibelourile formau, parcă, o expoziție deschisă la vedere. Lustra din cristal în forma unei coroane de pom cu frunze mari, alungite peste inimioarele unor pere radia o lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe tăcuse de mult și îi amintea de zilele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
jelește odată cu ea despărțirea de locul unde se născuse, unde trăise atâția ani, de tot ce-i fusese drag în anii din urmă. I se păru că ochii i se lărgise de un interes pur feminin. Deși trăsăturile îi erau parcă modelate cu iscusință de o daltă de artist, expresia feței o trăda că era tristă, iar ochii îi deveneau din ce în ce mai largi, semănând mai mult cu o amenințare. Privea cu interes maxim lucrurile care se perindau înaintea ochilor. Deodată simți în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o daltă de artist, expresia feței o trăda că era tristă, iar ochii îi deveneau din ce în ce mai largi, semănând mai mult cu o amenințare. Privea cu interes maxim lucrurile care se perindau înaintea ochilor. Deodată simți în ea o întrebare mută; parcă cineva o întreba: ,, Ei bine, ai de gând să stai mult timp acolo, să te zgâiești afară?”. În clipa următoare, dădu zăvorul la o parte și lăsă geamul de pe culoarul trenului să cadă cu viteză. Gândul că în curând va
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
maximă stația unde urma să coboare. Pentru prima oară desluși cuvântul scris cu majuscule ,,Solnok”. Era denumirea unui oraș ales la întâmplare din Vestul țării, dincolo de graniță. Fiecare respirație îi era din ce în ce mai grea și anevoioasă. Psihic era epuizată, iar plămânii parcă îi ardeau de atâta efort. Picioarele îi zvâcneau dureros în pantofiorii cu care stătuse încălțată atâtea ore. Stomacul se răzvrătea neavând în acel moment nici o posibilitate de a-l potoli. Își adună toată energia pozitivă, ridică repede capul și privi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ajunsă în piață, Carlina simți că în sufletul ei se strecură un balsam care o liniști, era ca liniștea unui fluviu care se revarsă într-o mare cristalină și albastră. Se simțea ca într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre mine, viață! Ai să reușești, ai curaj, ai încredere în tine!”. Dobândise liniștea sufletească, liniștea aceea adevarată a unei primăveri senine, normală
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o liniști, era ca liniștea unui fluviu care se revarsă într-o mare cristalină și albastră. Se simțea ca într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre mine, viață! Ai să reușești, ai curaj, ai încredere în tine!”. Dobândise liniștea sufletească, liniștea aceea adevarată a unei primăveri senine, normală, fără ploi torențiale și vânturi ce te înfioară. Pășea curoajoasă într-o nouă directie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și ascundea multe în ea. După o clipă, Alin se înfierbântă și mai mult în urma discuției, apoi pur și simplu si cu modestie prefăcută nu o mai luă în seamă. Un al șaselea simț pe care îl poseda din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult în urma discuției, apoi pur și simplu si cu modestie prefăcută nu o mai luă în seamă. Un al șaselea simț pe care îl poseda din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să ne lăsăm pradă furiei și pasiunii, chinuindu-ne ca în flăcările iadului?” Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și învelită cu o pătură din care își scoase picioarele goale afară. Își bău încet ceaiul, gândindu-se la ziua proastă pe care o trăise, iar romul ce-l puse în ceai parcă îi ardea încet stomacul. „Cred cam să mă-mbăt!”, spuse așa ca pentru sine. „Chiar dacă am să mă ridic ca Lazăr din morți și voi ieși din nou la lumină nu voi mai fi la fel.” Apoi adormise. A. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din piept i se accentuase și în mod sigur și ireversibil ajunse să creadă că drumu-i va fi către mormânt. Realitatea pe care o trăia departe de Alin, fără informații precise era ca o baie de gheața, o pedeapsă divină parcă menită s-o doară. Era încordată și-i tremurau toate măruntaiele. Se simțea singură, abandonată de divinitate ca și când cineva ar fi aruncat-o la un container de gunoi unde era obligatoriu să stea cuminte până era preluată și dusă în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vieții este întotdeauna acolo unde ești cu cei pe care-i iubești. Trebuia să treacă prin toate aceste răutăți până avea să-și găsească liniștea. Dar cui să-i explice ce simțea ea atunci? Îți mușcă buzele ușor, iar cineva parcă o trăgea de mânecă în jos. Dumnezeu nu a cerut nimic special de la noi, El a cerut să fim creștini buni, adevărați și să ne iubim unii pe alții, dar cineva care nu iubește cu intensitatea ei nu avea cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acasă, îl găsi fără vlagă, stors de puteri, palid și ușor ca o păpădie. Când o văzu, o strigă pe nume și întinse brațele ca s-o cuprindă, iar bucuria lui era foarte mare și se datora venirii fetei sale. Parcă găsise gura de aer proaspăt de care avea atâta nevoie. Îi ură „bun venit”, îmbrățisând-o cum nu o mai făcuse de multă vreme. Carlina îi ură la rândul ei „bun găsit”. Lacrimile le ascunse cât putu de tare și aproape
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
respire. Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă asfințise totul. Se simțea ca un ulcior gol fără apă și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ora șapte dimineața. Privea ceața ușoară care plutea prin fereastra casei în care locuia și cu ochii pe jumătate închiși de uimire, zări din nou privirea acelor ochi albaștri și triști pironiți spre ea. Își aduse mâna la frunte vrând parcă să se asigure că nu o luase razna, apoi deschise larg ușa, ieșind afară să vadă realitatea. Leon, cu același surâs blând ca prima oară căuta parcă să-i liniștească starea sufletească prin calmul lui vizibil. - Bine te-am găsit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochi albaștri și triști pironiți spre ea. Își aduse mâna la frunte vrând parcă să se asigure că nu o luase razna, apoi deschise larg ușa, ieșind afară să vadă realitatea. Leon, cu același surâs blând ca prima oară căuta parcă să-i liniștească starea sufletească prin calmul lui vizibil. - Bine te-am găsit, frumoaso! Cred că îți amintești de mine?! Sunt persoana care te-a scăpat de poliție acum câteva luni în urmă. Îți amintești? - Da, bineînțeles, răspunse Carlina înroșinduse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mai pun băutură în gură niciodată, dar băutura mă face să mă simt mai bine și să încalc cu bună știință regulile vieții. - Nu faci decât să te înșeli singur. Te distrugi lent și sigur. - Știu, știu totul, zise parcă dorindu-și o pauză. - N-o să găsești drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]