435,226 matches
-
de drag, în care se născuse, pe care trăise și în care avea să se odihnească pe veci, cu credință că acolo îi va fi bine, că în această γη-μήτηρ va găsi, ca cei vechi, nemurire, răsplată și pedeapsă”". Întreaga acțiune a romanului îl are în centrul său pe fostul arendaș Tănase Scatiu, urmărit în relațiile cu cei din jurul său. Dacă "Viața la țară" este o frescă a societății românești contemporane, romanul următor realizează portretul arendașului îmbogățit, al parvenitului care urcă
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
concentrare”. Tematica transferului de clasă descinde, potrivit lui Șerban Cioculescu, din "Ciocoii vechi și noi", romanul zamfirescian denunțând procesul istoric de ascensiune socială a arendașului arivist în paralel cu decăderea clasei marilor proprietari rurali. Criticul George Călinescu îl considera prea scurt, acțiunea devenind astfel fugitivă și concentrată aproape exclusiv pe caricaturizarea personajului principal, descris cu ură, dar totuși plin de viață. Cu toate acestea, existența unor scene subtile sau viguroase precum cele care demonstrează senilitatea lui Dinu Murguleț sau uciderea de către țărani
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
(2008) (titlu original "Zoë's Tale") este un roman science fiction al scriitorului american John Scalzi. Este a patra carte din universul "Războiul bătrânilor" și reprezintă o relatare a acțiunii din romanul precedent, "Ultima colonie", din perspectiva lui Zoë Boutin Perry.. Când John Perry și Jane Sagan, părinții ei adoptivi, primesc oferta de a deveni conducători în noua colonie de pe Roanoke care va fi locuită de către coloniștii de pe zece colonii
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
facțiunii din Conclav care dorea răsturnarea acestuia. Cu ajutorul obinilor, Zoë ia legătura cu cea mai evoluată rasă a galaxiei, consu. Aceasta acceptă să-i ofere o tehnologie care să protejeze colonia, în schimbul unui sacrificiu al obinilor. Facțiunea pornește într-o acțiune de pedepsire a coloniei, dar arma adusă de Zoë îi ajută pe coloniști să câștige. Drept mulțumire pentru ajutorul acordat, generalul Gau recunoaște legitimitatea înființării coloniei Roanoke, deși ea nu aparține Conclavului. Thomas M. Wagner remarcă în "SF Reviews.net
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
să nu-și părăsească pământurile deoarece aici au găsit „fericirea cea adevărată”. Însoțirea lui Matei cu Sașa va conduce la realizarea unui cuplu armonios și durabil. Romanul "Viața la țară" este împărțit în 23 de capitole, care nu au titluri. Acțiunea sa se desfășoară în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, pe parcursul a câtorva luni, din iulie până în iarnă. Încă de la începuturile activității sale literare, Duiliu Zamfirescu s-a manifestat ca un susținător al literaturii românești, el afirmând în 1890
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 145.</ref> Romanul a plăcut și scriitorilor de la "Convorbiri literare", după cum menționează autorul într-o scrisoare din 9/21 iunie 1895. Duiliu Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni secundare (printre care și revolta țăranilor) și la tratarea prea sumară a unor personaje interesante, afirmând că intenționează să scrie o continuare căreia îi schimbase numele din "Viața la oraș" în "Tănase Scatiu", în care să prezinte viața Tincuței cu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
o sete de identitate. Autorul greșește în prezentarea conflictelor sociale, caricaturizându-i până la grotesc pe Tănase Scatiu și pe coana Profira, în timp ce țăranii sunt un personaj colectiv abia schițat. Comportamentul lor este dezorganizat, iar lipsa unor motivații clare face ca acțiunea lor să nu aibă forța acțiunii țărănești din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu. Conflictele sociale din acest roman nu sunt însă definitorii, deoarece autorul nu reușește să pătrundă în profunzimea relațiilor sociale. Aspirațiile personajelor morale vor fi repede înăbușite de firile
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
în prezentarea conflictelor sociale, caricaturizându-i până la grotesc pe Tănase Scatiu și pe coana Profira, în timp ce țăranii sunt un personaj colectiv abia schițat. Comportamentul lor este dezorganizat, iar lipsa unor motivații clare face ca acțiunea lor să nu aibă forța acțiunii țărănești din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu. Conflictele sociale din acest roman nu sunt însă definitorii, deoarece autorul nu reușește să pătrundă în profunzimea relațiilor sociale. Aspirațiile personajelor morale vor fi repede înăbușite de firile contemplative și de o resemnare comodă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
lui Liviu Rebreanu. Conflictele sociale din acest roman nu sunt însă definitorii, deoarece autorul nu reușește să pătrundă în profunzimea relațiilor sociale. Aspirațiile personajelor morale vor fi repede înăbușite de firile contemplative și de o resemnare comodă, împiedicând trecerea la acțiune. Scenele în care apar țăranii au totuși un grad de realism și de autenticitate, iar răzvrătitul Lefter pare mai viu decât poeticul și idealizatul baci Micu. "Viața la țară" este considerată o scriere în stil clasic, cu o construcție riguroasă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
civilă, împreună cu identitatea de tip occidental, pe baze religioase, regionale și naționale. Paleoconservatorii din sec. XXI subliniază adesea punctele lor de divergență cu neoconservatorii, în special în ceea ce privește intervenționismul militar, imigrația ilegală și ratele mari de imigrație legală, ca și multiculturalismul, acțiunea afirmativă (discriminarea pozitivă), comerțul liber și oferirea de ajutor extern, idei cărora se opun. Ei critică, deasemenea, bunăstarea minimă garantată prin politici sociale și social-democrația, la care fac referință, uneori, cu termenul de „statul paternalist terapeutic”, „statul protecționist-războinic” („welfare-warfare state
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
consum de combustibil mai redus, a funcționat în permanență. În timpul ocupației s-a adus și motorul diesel de 2.000 CP comandat în Belgia. Ca urmare a legii privind reglementarea problemelor energetice, promulgate în 1924, Primăria Municipiului București cumpăra toate acțiunile S.G.G.E printr-o operațiune de ordin bancar, plata făcându-se prin obligațiuni în valoare totală nominală de 36.720.000 de franci francezi, cu o dobândă fixă de 7%. Amortizările urmau să fie făcute în termen de 30 de
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
foarte bune și de sine stătătoare” și o caracterizează ca fiind „un fantasy simplu, vesel, care-ți luminează sufletul, dar realist în susținerea conceptelor morale și etice”. "SFFWorld" recomandă cartea, printre calitățile enumerate figurând „personajele credibile și plăcute, intriga și acțiunea, tensiunea și conflictul dintre personaje”. În aceeași notă se înscrie și "Night Watch Reviews", care apreciază că romanul are „un cadru credibil, personaje bine creionate și ridică probleme morale care pun cititorul pe gânduri”.
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
și își dă seama că totul a fost de fapt un vis. Structura romanului este diferită în versiunea din volum față de cea publicată în revistă. Prima versiune conținea 13 capitole (o provocare, un prolog, 10 capitole numerotate și un epilog), acțiunea din final fiind mai scurtă decât cea din versiunea publicată în volum. În ediția sa definitivă, romanul este împărțit în 17 capitole nenumerotate și având următoarele titluri: Scriitorul Felix Aderca a fost pasionat constant de literatura științifico-fantastică. Preocuparea sa poate
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
unde pribegea sub diferite forme, i-a venit gustul la începutul veacului XX (stil terestru) să viețuiască încarnat într-un individ de pe Pământ...”". Ajuns pe Pământ, el prezintă directorului Teatrului Național o „tragedie fantazistă în numeroase tablouri sintetice”, a cărei acțiune se petrece în anul 8000 când rasa umană este împărțită în două rase: atlantizii (ființe intelectuale și spirituale) și continentalii (pădurari și plugari). Există numeroase asemănări între "Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor" și "Orașele scufundate", evidențiate mai ales în capitolul
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
această inițiativă i-a aparținut autorului sau s-a datorat interesului comercial al editorului. Autorul a renunțat la pseudonim, semnând F. Aderca. A fost eliminată „Provocarea”, fiind operate o serie de modificări nesemnificative și înlăturate unele considerații care încetineau ritmul acțiunii. Personajele din Prolog și Epilog au fost redenumite: John Balmont devine Ioan Doicin, iar Carel - Ri, discuțiile dintre ei fiind relocalizate de la New York la București. Ca urmare a acestor modificări, cei doi soți vor să lase copiilor parcuri cu flori
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
în timpul luptelor, francezii au reușit să reziste pe frontul de la sud de Strasbourg, zădărnicind astfel încercările germanilor de recucerire ale orașului. După eșecul Operațiunii "Nordwind", Grupul de Armată al 6-lea a primit ordinul de distrugere a Pungii Colmar. Această acțiune se încadra în planul mai amplu al generalului Dwight D. Eisenhower de cucerire ale malurilor Rinului mai înainte de asaltul asupra teritoriului german. Dat fiind faptul că grosul trupelor care asediau Punga Colmar erau franceze, pentru această misiune a fost desemnată
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
armată pe 28 ianuarie și a preluat comanda celor două divizii de infanterie americană (3 și 28) din zonă. În plus, au fost trimise în zonă două noi divizii americane în subordinea Corpurilor XXI (Diviziile 75 infanterie și 12 blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a încheiat cu plasarea sub comanda Corpurilor XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi orașului
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ceea ce mai rămăsese din efective și echipamente, au distrus podul peste Rin de la t Breisach. Cucerirea orașului Neuf-Brisach a marcat sfârșitul operațiunilor Diviziei a 3-a de infaterie americană în Punga de la Colmar. Divizia a 75-a a intrat în acțiune pe 31 ianuarie între Diviziile americane a 3-a și a 28-a. declanșând un atac pe 1 februarie, Regimentul al 289-lea au alungat inamicul din Horbourg, iar Regimentul al 280-lea de infanterie a înaintat spre Andolsheim (), oraș
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
militarii diviziei și-au consolidat poziția în zonă. Divizia și-a reluat înaintarea pe 5 februarie, a cucerit Appenwihr (), Hettenschlag () și Wolfgantzen (). Pe 6 februarie, Divizia a 75-a a atins malurile Canalului Ron-Rin la sud de Neuf-Brisach. Cu această acțiune, Divizia a 75-a de infanterie SUA și-a încheiat operațiunile în Punga Colmar. În timpul ofensivei împotriva apărătorilor orașlului Colmar, Divizia a 28-a comandată de generalul Norman Cota a fost întărită cu o unitate franceză de blindate. În frunte
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de infanterie americană sprijinite de tancuri franceze au blocat rutele de retragere ale germanilor din Munții Vosgi. Pe 6 februarie, Divizia a 28-a s-a mutat spre est spre canalul Ron-Rin pe flancul sudic al Corpului XXI SUA, încheind acțiunile acestei divizii la bătălia din Punga Colmar. Pe 3 februarie, Divizia a 12-a blindată a înaintat spre sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ofensiva. În aceeași zi, Brigada blindată de rezervă a intrat în satul Herrlisheim-près-Colmar (). După victoria de la Herrlisheim-près-Colmar, Divizia a 12-a s-a limitat la închiderea rutelor de retragere a germanilor din Munții Vosgi și la sprijinirea cu foc a acțiunilor Diviziei a 28-a. La începutul lunii februarie, Corpul I francez încă mai lupta pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență germane la sud de râul Thur, între Cernay și Ensisheim, orașe aflate încă sub controlul german. Curățarea acestei regiuni a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București. În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni. Pictorul a trăit și a pictat în satul, unde începea acțiunea de realizare a unui atelier de olărie pe lângă școală. Pe 30 martie 1903, locuitorii din comuna Mălureni au decis a zugrăvi din nou biserica lor. Sub conducerea lui "Ion Marinescu-Vâlsan", pictura a fost realizată de către tânărul absolvent al școlii Belle-Arte
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
se vor investi 5 milioane de dolari pe o perioadă de câțiva ani. În 2013 a co-promovat la nivel mondial Finala K-1 a greilor, alături de promoția asiatică. Eduard Irimia s-a implicat de-a lungul timpului și în mai multe acțiuni caritabile, SUPERKOMBAT donând fonduri pentru victimele inundațiilor din județul Galați sau spitale. S-au organizat și licitații caritabile pentru ajutorarea unor cazuri sociale. În luna aprilie a anului 2015, Prințul Paul al României și Prințesa Lia și-au deschis ușile
SUPERKOMBAT Fighting Championship () [Corola-website/Science/334171_a_335500]
-
Programele de sanatate reprezintă o grupare organizată de acțiuni și servicii, constituite prin lege, având rolul de a evita sau trata afecțiuni cu repercusiuni grave asupra stării de sănătate a populației și, în unele cazuri (SIDA, TBC), cu risc epidemiologic amplificat. Activitățile specifice și tratamentul corespunzător acestor boli sunt
Programe de sănătate () [Corola-website/Science/334207_a_335536]
-
desfășurat cu viteza mică, era nevoie de asigurarea securității lui pe termen mai lung împotriva atacurilor inamicului, iar fortificațiile capului de pod menite asigurării acestui scop trebuiau realizate la o distanță suficient de mare pentru ca să mențină podul în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Cum de-a lungul timpului raza de acțiune a artileriei a crescut, în mod corespunzător a crescut și zona necesară pentru asigurarea securității podurilor. Dacă, la început, în perioada de existență a unor arme de foc cu
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]