43,699 matches
-
din fluviul Tajo, sursa rece esentială pentru funcționarea Centralei Termoelectrice. În partea din spate a sălii, unde sunt expuse comutatoarele de la grupurile de generatoare ale centralei, se afla o expoziție permanentă numită, Chipuri ale Centralei Tejo, un tribut adus muncitorilor Centralei, prin fotografiii și audiovizuale care arată activitatea și condițiile de muncă. La etajul superior a sălii condensatoarelor, este Sala Generatoarelor, unde se găsesc două din cele cinci grupuri turboalternatoare de care dispunea Centrala. Unul a fost muzealizat, fiind deschisă structura
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
ale Centralei Tejo, un tribut adus muncitorilor Centralei, prin fotografiii și audiovizuale care arată activitatea și condițiile de muncă. La etajul superior a sălii condensatoarelor, este Sala Generatoarelor, unde se găsesc două din cele cinci grupuri turboalternatoare de care dispunea Centrala. Unul a fost muzealizat, fiind deschisă structura sa pentru a se putea vedea componentele interne și pentru a permite vizitatorilor o mai bună înțelegere cu privire la modul cum se genera energie electrică. În cele din urmă, la un nivel superior, este
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
mai bună înțelegere cu privire la modul cum se genera energie electrică. În cele din urmă, la un nivel superior, este Sala de Comandă; locul de unde se controlau generatoarele, stațiile de transformare și distribuția de energie electrică prin rețeaua de alimentare de la centrala. Astăzi, ea este transformată într-o zonă de experimențe, unde ghizii muzeului explică istoria asociată cu producția de energie electrică prin exemple practice de zi cu zi, cum ar fi: bateria de lămâi, funcționarea energie regenerabile sau simplificarea procesului de
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
transformată într-o zonă de experimențe, unde ghizii muzeului explică istoria asociată cu producția de energie electrică prin exemple practice de zi cu zi, cum ar fi: bateria de lămâi, funcționarea energie regenerabile sau simplificarea procesului de producție a propriei centrale, cu o butelie de gaz și o oală sub presiune, toate acestea într-o perspectivă educatională adecvată publicului în cauză. Colecția Muzeului de Electricitate, nu se limitează doar la partea vizibilă a muzeului, ci are deasemenea și colecții. Prioritatea a
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
la 18:00 Zile anuale închise: Lunea, 1 Ianuarie, 1 Mai si 25 Decembrie Intrarea este liberă Muzeul de Electricitate oferă vizite ghidate dinamice și educaționale pentru cei care doresc să înțeleagă mai detaliat producția de energie electrică dintr-o centrală electrică. Vizitele, de asemenea abordează tematica energiei regenerabile și includ multe experiențe simple dar educative despre electricitate. Aspecte cum ar fi sursele de energie regenerabilă, experiențele cu privire la producția internă care sunt supravegheate și executate de ghizi, care formează o echipă
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
(în portugheză: Central Tejo) a fost o centrală termoelectrică, proprietate ale Companhias Reunidas de Gaz e Electricidade (CRGE), care a alimentat cu energie electrică întreg orașul Lisabona și împrejurimile sale. Este situată în zona Belem a capitalei Portugheze. Peiroada de activitate a fost între anii 1909 și 1972
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a fost între anii 1909 și 1972, însă din 1951 a fost folosită ca și centrală de rezervă. De-a lungul timpului a suferit diverse modificări și extinderi, care au trecut prin mai multe faze de construcție și producție. Primitiva Centrală Tejo, ale cărei clădiri acum nu mai există,a fost construită în anul 1909 și a funcționat până în anul 1921. În 1914, au început lucrările clădirilor pentru cazanele de mică presiune și ale sălii de mașini, care mai târziu au
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cazanele de mică presiune și ale sălii de mașini, care mai târziu au fost prelungite de mai multe ori. În cele din urmă, în 1941 a avut loc costruirea clădirii pentru cazanele de mare presiune, corpul de mare anvergură al centralei, care a fost extins în anul 1951, cu adăugarea unui alt cazan. Deși a funcționat pentru ultima dată în anul 1972, închiderea oficială a acesteia a fost în anul 1975, rămânând o mărturie de un patrimoniu arheologic industrial de mare
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
de mare importanță pentru orașul Lisabona. Din acest motiv, a fost clasificată ca Imobil de Interes Public în anul 1986. Din anul 1990, , este deschisă ca Muzeu de Electricitate. Clădirile construite în 1909, care acum nu mai există, constituie primitiva Centrală Tejo, care a continuat să lucreze până în 1921. Aceasta a fost desenată și proiectată de inginerul Lucien Neu, iar construcția a fost realizată de firma Vieillard & Touzet (acesta din urmă, Ferdinand Touzet, a fost un discipol al lui Gustave Eiffel
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
desenată și proiectată de inginerul Lucien Neu, iar construcția a fost realizată de firma Vieillard & Touzet (acesta din urmă, Ferdinand Touzet, a fost un discipol al lui Gustave Eiffel). În decursul anilor, mașinăriile au fost modificate pentru a mării puterea centralei și, în anul 1912, moment în care toate echipamentele au fost instalate, centrala dispunea de cincisprezece mici cazane Belleville și cinci generatoare cu o capacitate de 7,75MW. Din anul 1916 și până când a fost dezactivată în anul 1921, a
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
firma Vieillard & Touzet (acesta din urmă, Ferdinand Touzet, a fost un discipol al lui Gustave Eiffel). În decursul anilor, mașinăriile au fost modificate pentru a mării puterea centralei și, în anul 1912, moment în care toate echipamentele au fost instalate, centrala dispunea de cincisprezece mici cazane Belleville și cinci generatoare cu o capacitate de 7,75MW. Din anul 1916 și până când a fost dezactivată în anul 1921, a primit vapori de la noile cazane instalate în clădirea actuală de joasă presiune fiind
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
sfârșit,a treia fază (1928-1930), a avut loc ultima extindere a sălii pentru cazane, cu o nouă instalație industrială de proporții mai mari decât celelalte, de la sala pentru mașini și a substație. Așadar, începând de la 1930, sala pentru cazane a centralei a avut unsperzece cazane de joasă presiune; zece dintre ele marca Babcock & Wilcox și una marca Humboldt. Sala pentru mașini, la rândul ei, a avut cinci generatoare de diferite puteri și mărci: Escher & Wiss, AEG (două grupuri), Stal-Asea și Escher
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
Escher Wiss/Thompson. Cu creșterea puterii celor două noi grupuri de turboalternatoare AEG ansamblate în 1934, a fost necesară instalarea de noi cazane, care funcționau cu vapori de înaltă presiune. Construcția a fost ridicată pe terenul ocupat anterior de primitiva Centrală Tejo, care a fost demolată în 1938 pentru a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele de înaltă presiune, a fost necesar spațiu pentru ateliere și depozite. CRGE a cumpărat terenuri adiacente situate în partea de est a complexului,unde era vechea rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates, Ltd
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
presiune, de unde au fost dezmembrate primele două cazane. În 1950 clădirea pentru cazanele de înaltă presiune, a fost extinsă pentru a include încă un cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea companiilor electrice, s-a decis darea unei noi vieți acestei vechi centrale
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea companiilor electrice, s-a decis darea unei noi vieți acestei vechi centrale termoelectrice, redeschizându-se cu scopuri culturale. În anul 1986 s-a constituit prima echipă responsabilă pentru Muzeu, care în anul 1990 a deschis porțile pentru public. Între anii 2001 și 2005, Muzeul a suferit o restructurare profundă, de la tot patrimoniul
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
suferit o restructurare profundă, de la tot patrimoniul arhitectural până la conținutul muzeologic. În cele din urmă, în anul, 2006, muzeul și-a deschis porțile, dar acum cu un nou tip de muzeologie, mult mai educațional și mai dinamic. Setul arhitectural al Centralei Tejo, după succesivele transformări și extinderi de-a lungul anilor, este într-o stare perfectă de conservare în cazul unui mare complex de fabricație din prima jumătate al secolului XX. Întreg complexul de clădiri se află în plină armonie estetică
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
se află în plină armonie estetică datorită folosirii unei structuri din fier acoperit cu cărămidă în toate corpurile sale. Cu toate acestea,există diferite stiluri între instalațiile de joasă presiune și clădirea de înaltă presiune. Principiul de funcționare a unei centrale termoelectrice, se bazează pe arderea unui combustil pentru a produce aburi care, la rândul său, rotește un generator de curent electric. Acest lucru e simplu de realizat teoretic, dar în practică este necesar un set complex de mașini, circuite și
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]