43,561 matches
-
îl creează pe primul. Este nevoie mai întâi să apară vidul hotărârii proprii pentru ca el să poată fi umplut de înclinația altcuiva de a decide în exces. E nevoie ca frica de destin a celor mulți să se întâlnească în chip armonios cu excesul de libertate al celor puțini pentru ca faptul de a hotărî în privința multora să se petreacă altfel decât după scenariul legii. Orice dictatură, ca formă a puterii pervertite și ca maladie supremă a libertății, își află rădăcina în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
liberi de la natură“, dacă nimeni nu s-a născut sclav nu înseamnă că toate exemplarele speciei umane sunt traversate de același elan al libertății. În fiecare dintre noi există un dozaj de elemente care, niciodată același, face ca nici unul din chipurile libertății să nu poată fi asemănat cu altul. Se poate întâmpla ca instinctul libertății să fie atât de anemic în noi, încât fiecare pas pe care trebuie să-l facem în viață să ne pară un calvar. Alegerea poate să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ia răspunderea libertății tuturor și toți poartă răspunderea abdicării de la libertatea lor. În acest caz, delegarea hotărârii nu se mai face în vederea obținerii spațiului real al libertății, ci a evacuării libertății în întregul ei. Când lucrul acesta se întâmplă, când chipul libertății fiecăruia ia chipul libertății unui singur om și în felul acesta el dispare ca formă originală a libertății, în specia umană își face apariția tiparul. Expresia umană a tiparului este destinul colectiv. Spre deosebire de tiparul legii, care dă formă în vederea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și toți poartă răspunderea abdicării de la libertatea lor. În acest caz, delegarea hotărârii nu se mai face în vederea obținerii spațiului real al libertății, ci a evacuării libertății în întregul ei. Când lucrul acesta se întâmplă, când chipul libertății fiecăruia ia chipul libertății unui singur om și în felul acesta el dispare ca formă originală a libertății, în specia umană își face apariția tiparul. Expresia umană a tiparului este destinul colectiv. Spre deosebire de tiparul legii, care dă formă în vederea libertății, tiparul pe care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin a spune ceea ce nu vreau să spun și pentru că termin prin a gândi așa cum ajung să gândesc. Pentru că între mine și cel care mi-a luat libertatea nu există o complicitate, eu îl numesc pe acesta „conducător“ doar în chip silnic și urăsc în el chipul pierdut al libertății mele. Și eu nu sunt vinovat nici dacă termin prin a-l alege liber pe cel care mi-a răpit libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să spun și pentru că termin prin a gândi așa cum ajung să gândesc. Pentru că între mine și cel care mi-a luat libertatea nu există o complicitate, eu îl numesc pe acesta „conducător“ doar în chip silnic și urăsc în el chipul pierdut al libertății mele. Și eu nu sunt vinovat nici dacă termin prin a-l alege liber pe cel care mi-a răpit libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a supus. Deși în ambele cazuri „istoria
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui discurs despre libertate apare în chip firesc problema răspunderii: liber fiind, ce am făcut eu cu libertatea mea? Eu, ca subiect al libertății mele, am de răspuns la această întrebare. Dar cine pune această întrebare și în fața cui, răspunzător fiind, trebuie să răspund la ea? Libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sine în proiect. Eu cobor, pe linia răspunderii și a vinii, către sursa libertății și răspund în fața acestei surse, pe care o numim Dumnezeu, de felul în care, în lumina libertății, arată existența mea. Cu problema răspunderii este în joc chipul existenței mele: este imposibil să fiu indiferent la felul cum arată acest chip. Dar cu gândul că acela care mi-a dat libertatea îmi pune întrebarea privitoare la existență, eu nu mă pot împiedica, la rândul meu, să-mi pun
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertății și răspund în fața acestei surse, pe care o numim Dumnezeu, de felul în care, în lumina libertății, arată existența mea. Cu problema răspunderii este în joc chipul existenței mele: este imposibil să fiu indiferent la felul cum arată acest chip. Dar cu gândul că acela care mi-a dat libertatea îmi pune întrebarea privitoare la existență, eu nu mă pot împiedica, la rândul meu, să-mi pun această întrebare: „Ce am făcut cu libertatea pe care am primit-o? Ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru fiecare alegere pe care am făcut-o, deoarece consecința fiecărei alegeri se răsfrânge nemijlocit asupra vieții mele. Viața mea, singura pe care o am, îmi pune acum întrebarea, iar eu, ca răspunzător, trebuie să fiu pregătit să răspund de ce chipul vieții mele arată așa și nu altfel. Când aleg, eu nu aleg între mai multe feluri de mâncare, ci între mai multe șanse de viață, și de aceea am conștiința urmărilor și deci a răspunderii mele în fața vieții pe care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dată socoteală, precum și aria răspunderii (direct proporțională cu cea a libertății) sunt diferite de la un scenariu la altul, după cum natura celui care întreabă și a judecătorului, condițiile interogării, riscurile, vinile, pedepsele și teama diferă, de la un caz la altul, în chip semnificativ. În primul caz, în cel al răspunderii sociale, întrebătorul e bine determinat, întrebările și circumstanțele în care ele sunt puse sunt precise, răspunsurile trebuie să fie și ele la fel, aria libertății e bine circumscrisă și răspunderea e punctuală
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
celei a prietenului care îmi cere socoteală, a șefului meu sau a judecătorului care mă întreabă, de pildă, în ce circumstanțe am făcut un accident. „Conștiința mea“ este o instanță neclară, care apare când și când, de cele mai multe ori în chip neașteptat și la răstimpuri nebănuite. Aria libertății asupra căreia sunt interogat e în schimb cu mult mai vastă - ea se întinde asupra întregii vieți pe care am ajuns să o parcurg - și aria răspunderii și a riscului la fel. Dar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei infinite, care nu se mai înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se mută în „irealitate“ sau într-o realitate în care datele problemei se modifică fundamental: cel care întreabă nu are chip, iar eu, care voi fi chemat să răspund, am ieșit din limitele vieții în care obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine sunt „eu“ în condițiile în care totul se mută „în altă parte“, pe un alt tărâm, ale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să-l utilizez la nivelul sursei și al dăruitorului lui sau pot, dimpotrivă, să-l folosesc în silă sau să-l folosesc pentru a face răul și pentru a întoarce spatele sursei libertății. Eu pot să folosesc acest dar în chip iresponsabil, să nu răspund deci exigențelor esenței lui. Vina, adevărata vină în acest caz, este tocmai căderea din răspunderea supremă: răspunderea pe care o am față de propria mea libertate. Suprema răspundere este preluarea în proiect a libertății înseși. Iar preluarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în urmă toate determinările fondului intim-străin și să ajung la indeterminarea „om“ și, în cele din urmă, la suprema limită care este purul „a fi“. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă transpun în ceva care nu are chip, în sursa libertății mele, în răspunderea maximă și în teama de judecata extremă. Pentru că există iubirea de libertate, eu pot să triumf, cu vagul meu, asupra a tot ceea ce, prin fiecare determinare a ființei mele, mă fixează și mă face
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
orice formă de mișcare a conștiinței în câmpul de necesitate al limitelor. Peratologia poate deveni un unghi teoretic privilegiat, care are să detecteze nu numai locurile unde limita apare în mod explicit, ci și pe acelea unde ea este prezentă în chip nebănuit; deci nu numai în mărginirea în spațiu sau în ritmurile timpului, ci deopotrivă în statutul existențial sau istoric al omului, în norma morală, în credință etc. Astfel înțeleasă, limita poate fi descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
1”>Ibid., vol. IX, p. 193.</ref>. Potolindu-și durerea, Voința devine artistă. Spectacolul devenirii și formelor nu este de aceea decât natura înțeleasă ca muzeu imens, iar omul, care este forma desăvârșită făurită în Atelierul divin al creației, reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trăi decât într-o lume în care spațiul și timpul sunt marcate. Voința de limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om „după chipul său“, ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate „somatică“ a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și deci o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui Ahile). Însă cine sunt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel, care va afla târziu, după moartea tinerei într-un groaznic accident, că banii pe care ea îi trimitea și care erau meniți să susțină reforma erau dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile unui bulgar respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]