44,063 matches
-
a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului mythos, este legată, așa cum am spus anterior, de un proces (istoric, social, economic, cultural) lent și sinuos, de ruperea de o viziune „mitologică” tradițională despre lume și de instituirea unor categorii noi de gândire. Acest proces a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
miracol grec”. În esență, este vorba despre o evoluție treptată și labirintică prin care „gânditorii” greci (pe care, printr-o Încadrare retroactivă, i-am putea considera Întemeietori ai unor științe precum geometria, fizica, logica, filosofia, istoria, geografia, politologia) renunță la discursul străvechi asupra lumii - discurs bazat pe explicarea fenomenelor naturale și sociale prin repetarea unor povestiri tradiționale (adică ceea ce noi, astăzi, numim mituri) referitoare la felul În care ființe fantastice au creat acele fenomene - și Încearcă să construiască un alt tip
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este vorba despre o evoluție treptată și labirintică prin care „gânditorii” greci (pe care, printr-o Încadrare retroactivă, i-am putea considera Întemeietori ai unor științe precum geometria, fizica, logica, filosofia, istoria, geografia, politologia) renunță la discursul străvechi asupra lumii - discurs bazat pe explicarea fenomenelor naturale și sociale prin repetarea unor povestiri tradiționale (adică ceea ce noi, astăzi, numim mituri) referitoare la felul În care ființe fantastice au creat acele fenomene - și Încearcă să construiască un alt tip de discurs explicativ, bazat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asupra lumii - discurs bazat pe explicarea fenomenelor naturale și sociale prin repetarea unor povestiri tradiționale (adică ceea ce noi, astăzi, numim mituri) referitoare la felul În care ființe fantastice au creat acele fenomene - și Încearcă să construiască un alt tip de discurs explicativ, bazat pe capacitatea individului de a observa diferite lucruri, de a evalua critic informațiile (proprii sau ale altora), de a le corela În constructe abstracte coerente și de a le susține prin argumentare. Altfel spus, recursul la tradiție este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracterul fictiv; d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-a produs ca rezultat al unei bătălii pentru autoritate, desfășurată Între două categorii de elite intelectuale (generic vorbind, filosofii și poeții) și două tipuri de discurs: Programul mitologic și adevărul asociat lui erau considerate ca având autoritate și eficiență, fiind demne de păstrat. Așa cum am văzut, miturile erau caracterizate de aceeași autoritate și eficiență ca și performanțele poetice. ș...ț Primii filosofi au Încercat să despartă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Programul mitologic și adevărul asociat lui erau considerate ca având autoritate și eficiență, fiind demne de păstrat. Așa cum am văzut, miturile erau caracterizate de aceeași autoritate și eficiență ca și performanțele poetice. ș...ț Primii filosofi au Încercat să despartă discursul poetic de aceste calități și să atribuie (discursului lor - n. M.C.) aureola de eficiență și adevăr. Ei s-au demarcat de teritoriul specific al discursului poetic și mitologic printr-un proces de autodefinire. În consecință, au Început să folosească eticheta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca având autoritate și eficiență, fiind demne de păstrat. Așa cum am văzut, miturile erau caracterizate de aceeași autoritate și eficiență ca și performanțele poetice. ș...ț Primii filosofi au Încercat să despartă discursul poetic de aceste calități și să atribuie (discursului lor - n. M.C.) aureola de eficiență și adevăr. Ei s-au demarcat de teritoriul specific al discursului poetic și mitologic printr-un proces de autodefinire. În consecință, au Început să folosească eticheta mythos pentru acest teritoriu. Această distincție va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autoritate și eficiență ca și performanțele poetice. ș...ț Primii filosofi au Încercat să despartă discursul poetic de aceste calități și să atribuie (discursului lor - n. M.C.) aureola de eficiență și adevăr. Ei s-au demarcat de teritoriul specific al discursului poetic și mitologic printr-un proces de autodefinire. În consecință, au Început să folosească eticheta mythos pentru acest teritoriu. Această distincție va fi dezvoltată și consacrată de către Platon. Convergența dintre cuvântul mythos și conceptul de mit se va face prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
proces de autodefinire. În consecință, au Început să folosească eticheta mythos pentru acest teritoriu. Această distincție va fi dezvoltată și consacrată de către Platon. Convergența dintre cuvântul mythos și conceptul de mit se va face prin apariția primelor filosofii, care identifică discursul poetic și mitologic cu un sistem aflat În opoziție cu propriul lor program de adevăr (K. Morgan, 2000, pp. 23-24). În „fabricarea” conceptului de mit sunt implicate mai multe tipuri de demersuri și mai multe familii de gânditori: a) construirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru primii „fizicieni” și filosofi, mitul va fi un exponent al necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca târzie, când logos a ajuns să aibă sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
116). De altfel, ...opera lui Tucidide este semnificativă pentru istorie În măsura În care logos se substituie lui mythos. ș...ț Aspectul care conferă un caracter revoluționar Istoriei sale În raport cu tot ceea ce o Înconjoară (poezie epică sau dramatică, interpretări tendențioase ale creatorilor de discursuri sau ale oamenilor politici) este voința de a demonstra (Fr. Châtelet, 1962, pp. 114-115). Istoricul autentic, asemenea filosofului, nu poate crede povestirile tradiționale „pe cuvânt” - el trebuie să verifice „adevărul” lor, În primul rând prin instituirea propriei conștiințe și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-o de orice superstiție, iar critica miturilor eroice are drept scop salvarea eroilor, făcându-i să pară la fel de verosimili ca oamenii” (P. Veyne, 1996, p. 63). Datorită acestui mecanism de salvare a spiritului religios, prin condamnarea unui anumit tip de discurs, termenul mythos este de două ori devalorizat: Întâi pentru că nu are la bază niciun „adevăr” (istoric sau religios), altfel spus, pentru că nu reprezintă altceva decât o simplă povestire fictivă. Apoi pentru că această povestire, care conține fapte reprobabile, greu de tolerat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul din limbajul comun sau, mai exact, din limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). În felul acesta, logos-ul ajunge să consacre acel discurs uman, reflex al ordinii divine, care se Întemeiază și face evidente echilibrul originar, dialectica schimbării, traseul și mijloacele prin care se ajunge la Adevăr: „Ceea ce au toți oamenii În comun este logos-ul, iar Heraclit disprețuiește mulțimile tocmai pentru că, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o prăpastie Între cunoaștere și realitate. Drept urmare, pentru acești gânditori, erorile de cunoaștere erau erori de limbaj. Prin crearea vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care trimite direct la esența Ființei și, prin aceasta, cuvântare prin excelență adevărată, transformă mythos-ul În discurs al aparenței și, În consecință, cuvântare radical mincinoasă. Mai mult decât atât: construind evoluția gândirii ca o acumulare de relații logice Între unitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Prin crearea vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care trimite direct la esența Ființei și, prin aceasta, cuvântare prin excelență adevărată, transformă mythos-ul În discurs al aparenței și, În consecință, cuvântare radical mincinoasă. Mai mult decât atât: construind evoluția gândirii ca o acumulare de relații logice Între unitățile constitutive, ca o mișcare, controlată prin jocul argumentelor și contraargumentelor, de la cunoscut la necunoscut, de la particular la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuvântare radical mincinoasă. Mai mult decât atât: construind evoluția gândirii ca o acumulare de relații logice Între unitățile constitutive, ca o mișcare, controlată prin jocul argumentelor și contraargumentelor, de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general, de la eroare la adevăr, discursul filosofic va condamna cele două mecanisme fundamentale pentru gândirea mitică: substituirile metaforice (transformările unei figuri Într-alta, a unei acțiuni Într-alta) și construcția prin poveste (cronologia narativă funcționează ca mecanism de tip cauzal, astfel Încât Întâmplările povestite la Început le
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prestigiu. El devine un repertoriu de semne, care pot fi folosite În mod liber În diverse constructe culturale și care dobândesc, de fiecare dată, alte sensuri - aceeași povestire capătă o valență În tragedie, alta Într-un poem, alta Într-un discurs politic și alta Într-un dialog filosofic. Esența mythos-ului rezidă acum În calitatea relației pe care autorul o poate stabili Între Învelișul povestirii tradiționale și semnificațiile pe care reușește să i le atribuie prin aplicarea ei asupra unei substanțe culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt numai remodelați și revalorizați În mod radical: ceea ce fusese considerat drept revelație primordială sau adevăr mai presus de Îndoială este acum tratat ca propagandă de stat, ca mijlocul cel mai potrivit pentru copii sau alte persoane incapabile să adopte discursul și practicile elitelor. Astfel, Platon, prin instrumentalizarea mitului, deschide poarta reflecțiilor și a practicilor legate de persuasiunea politică și de controlarea indivizilor prin intermediul mitologiilor de stat. Aceste evoluții semantice, aceste transformări conceptuale au făcut ca, la capătul traseului său prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
indivizilor prin intermediul mitologiilor de stat. Aceste evoluții semantice, aceste transformări conceptuale au făcut ca, la capătul traseului său prin gândirea greacă și al confruntării cu logos-ul și reflecția filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conceptuale au făcut ca, la capătul traseului său prin gândirea greacă și al confruntării cu logos-ul și reflecția filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la realități greu de verificat empiric și greu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al confruntării cu logos-ul și reflecția filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la realități greu de verificat empiric și greu de acceptat rațional - lumi fictive, șocante, absurde; e) discursuri al căror sens
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la realități greu de verificat empiric și greu de acceptat rațional - lumi fictive, șocante, absurde; e) discursuri al căror sens adevărat nu este evident și care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la realități greu de verificat empiric și greu de acceptat rațional - lumi fictive, șocante, absurde; e) discursuri al căror sens adevărat nu este evident și care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială - deoarece adevărul lor nu se află În text, asemenea adevărului demonstrației, evident prin jocul argumentelor, este necesară o hermeneutică, o artă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu este mai mare decât În utilizările termenului mit, care, supus permanent unui tratament de tip patul lui Procust, acoperă tot felul de categorii ș...ț: aici este imagine sau metaforă, acolo metalimbaj, dincolo sinonim cu legenda, textul, cuvântarea, povestea, discursul” (R. Trousson, 1981, pp. 16-17). „Dacă există ceva care să explice dezbaterile fără sfârșit În legătură cu natura miturilor, acesta este faptul că termenul mit a Însemnat și se pare că el continuă să Însemne exact ceea ce dorește autorul respectiv să Însemne
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se pot așeza și diverse mitologii moderne (de la cele consacrate unor vedete până la cele legate de anumite evenimente sau situații), care sunt, și unele, și altele, corpusuri construite, complexe, eterogene, ce sedimentează figuri, scheme epice, toposuri și simboluri din diferite discursuri sociale. Note constitutive ale mituluitc "Note constitutive ale mitului" Forma de exprimare Așa cum succint se exprimă J. Fontenrose (1971, p. 54), „pentru cercetătorul serios al mitului regula este următoarea: dacă nu există poveste, atunci nu există mit”. Ceea ce Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]