43,699 matches
-
bazează pe arderea unui combustil pentru a produce aburi care, la rândul său, rotește un generator de curent electric. Acest lucru e simplu de realizat teoretic, dar în practică este necesar un set complex de mașini, circuite și logistică. În Centrala Tejo combustibilul principal a fost cărbunele, care sosea pe cale maritimă și era descărcat în piața cu același nume pentru ca ulterior, să treacă prin concasor și apoi în hambarele mixere. De aici, continua spre banda de distribuție în partea de sus
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
din interiorul cazanului și care ulterior, era direcționat către turboalternatoare. Apa folosită aici,circula în circuit închis și era pură din punct de vedere chimical. Pentru aceasta, trecea printr-un proces de purificare și filtrare pentru a prevenii deteriorarea echipametelor centralei. Prin urmare, aburul călătorea prin tuburi de înaltă presiune (38 kg/cm₂) până la generatoare, unde turbină transforma energie termică de aburi în energie mecanică, iar alternatorul transforma energie mecanică, care era transmisă de turbina, în energie electrică, producând curent electric
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
de aburi în energie mecanică, iar alternatorul transforma energie mecanică, care era transmisă de turbina, în energie electrică, producând curent electric trifazat de 10 500 V cu o frecvență de 50 Hz, care, după ce trecea prin stația de transformare a centralei, era distribuită către consumatori. Aburul la rândul său, dupa ce realiza lucrul în turbină, era dirijat spre condensator unde era transformat din nou în apă pentru a fi reutilizat din nou în cazane. Aburul fierbinte redevenea în stare lichidă prin
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
prin care trecea apa rece din râu. Prin urmare, apa râului niciodată nu intra în contact direct cu apa pură folosită ca fluid de lucru. Din condensator, apa era pompată înapoi în cazane și sub această formă închidea ciclul. Funcționarea centralei era imposibilă fără persoanele care,timp de generații, au lucrat acolo. Era necesară o repartiție strictă a muncii, precum și un sistem de lucru în schimburi, pentru a asigura funcționarea continuă a centralei. Aproximativ cinci sute de muncitori care au lucrat
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cazane și sub această formă închidea ciclul. Funcționarea centralei era imposibilă fără persoanele care,timp de generații, au lucrat acolo. Era necesară o repartiție strictă a muncii, precum și un sistem de lucru în schimburi, pentru a asigura funcționarea continuă a centralei. Aproximativ cinci sute de muncitori care au lucrat toată ziua și toată noaptea, au fost distribuiți pe mai mult de patruzeci și cinci de funcții diferite. Aceste funcții au variat de la descărcători de cărbune, până la cei mai specializați tehnicieni și
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
și unde erau mai multe sarcini diferite. Aici se întâlneau inginerul tehnic-șef, ingineri tehnici, fochistul-sef,vice-fochistul,fochiști și muncitori (care scoteau cenușa), toți având condiții de lucru dure, mai ales cei din urmă. Așa cum am menționat mai sus, Centrala Tejo are o enormă valoare patrimonială, nu numai în aspecte de arhitectură sau arheologie, dar deasemenea, istoric, social, antropologic și economic. Patrimoniul Centralei, lăsat de-a lungul timpului fără activitate,este de netăgăduit. A fost o mare centrală a Lisabonei
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cenușa), toți având condiții de lucru dure, mai ales cei din urmă. Așa cum am menționat mai sus, Centrala Tejo are o enormă valoare patrimonială, nu numai în aspecte de arhitectură sau arheologie, dar deasemenea, istoric, social, antropologic și economic. Patrimoniul Centralei, lăsat de-a lungul timpului fără activitate,este de netăgăduit. A fost o mare centrală a Lisabonei și a Portugaliei până la mijlocul secolului XX. Raza de acțiune a ajuns în tot orașul Lisabona și pe Valea Tejului, iluminând străzile, casele
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
mai sus, Centrala Tejo are o enormă valoare patrimonială, nu numai în aspecte de arhitectură sau arheologie, dar deasemenea, istoric, social, antropologic și economic. Patrimoniul Centralei, lăsat de-a lungul timpului fără activitate,este de netăgăduit. A fost o mare centrală a Lisabonei și a Portugaliei până la mijlocul secolului XX. Raza de acțiune a ajuns în tot orașul Lisabona și pe Valea Tejului, iluminând străzile, casele și furniza energie electrică pentru fabrici. Fără ea, istoria Lisabonei ar fi fost diferită. Aceasta
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
furniza energie electrică pentru fabrici. Fără ea, istoria Lisabonei ar fi fost diferită. Aceasta a fost partea invizibilă a expansiunii și creșterii orașului în secolul al-XX-lea, temelia industrializării regionale și prima cale ferată electrificată a țării (Lisabona-Cascais). În același timp, Centrala Tejo, a fost crucială pentru modernizarea Lisabonei. Generații de-a rândul,au lucrat și suferit pe sub cazane, pentru ca alții să poată aprinde luminile în casă,să se poată plimba noaptea pe străzile iluminate de lumină artificială, sau să călătorească liniștiți
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
suferit pe sub cazane, pentru ca alții să poată aprinde luminile în casă,să se poată plimba noaptea pe străzile iluminate de lumină artificială, sau să călătorească liniștiți pe scaunele tranvaielor care urcau infernalele pante din Lisabona. Pe lângă acestea, în cadrul complexului propriei Centrale, încă există un set de patrimoniu ce se păstrează intact, care a făcut ca această veche centrală termoelectrică să supraviețuiască dezindustrializării zonei Belem și să fie unică în toată țara și probabil în Europa.
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
străzile iluminate de lumină artificială, sau să călătorească liniștiți pe scaunele tranvaielor care urcau infernalele pante din Lisabona. Pe lângă acestea, în cadrul complexului propriei Centrale, încă există un set de patrimoniu ce se păstrează intact, care a făcut ca această veche centrală termoelectrică să supraviețuiască dezindustrializării zonei Belem și să fie unică în toată țara și probabil în Europa.
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
aceste neajunsuri prin includerea pe același cip a acestor circuite specializate, ceea ce a condus la o arhitectură internă mai complexă. Astfel, au rezultat structuri de conducere mult mai simple și mai puternice. Un microcontroler 8051 este organizat în jurul unei unități centrale similare cu un microprocesor de uz general. Resursele hardware on-chip care nu se regăsesc la microprocesoarele de uz general sunt: Microcontrolerele sunt denumite și ""embedded microprocessors"" tocmai datorită acestei organizări interne hardware. Scopul de a obține un circuit cât mai
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
Întreg setul arhitectural al Centralei Tejo, după succesivele transformări și extinderi de-a lungul anilor, încă se menține într-o perfectă stare de conservare. Acesta este un mare complex de producție din prima jumătate a secolului al-XX-lea, refolosit în scopuri muzeologice. Învelișul exterior din cărămidă
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
în scopuri muzeologice. Învelișul exterior din cărămidă, elementul unificator al setului, se deosebește de toate celelalte clădiri din jur și îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură de fier care suportă toată clădirea -adevăratul schelet al Centralei Tejo. Înainte de actualul complex industrial, exista în același loc o mică “fabrică de electricitate”, primitiva Centrală Tejo, numită popular Centrala Junqueira, nume provenit de la strada cu același nume. Nimic nu a mai rămas din această clădire, construită în anul 1909
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
clădiri din jur și îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură de fier care suportă toată clădirea -adevăratul schelet al Centralei Tejo. Înainte de actualul complex industrial, exista în același loc o mică “fabrică de electricitate”, primitiva Centrală Tejo, numită popular Centrala Junqueira, nume provenit de la strada cu același nume. Nimic nu a mai rămas din această clădire, construită în anul 1909, pe baza proiectului făcut de Inginerul Lucien Neu și executat arhitectural de Charles Viellard și Fernand
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură de fier care suportă toată clădirea -adevăratul schelet al Centralei Tejo. Înainte de actualul complex industrial, exista în același loc o mică “fabrică de electricitate”, primitiva Centrală Tejo, numită popular Centrala Junqueira, nume provenit de la strada cu același nume. Nimic nu a mai rămas din această clădire, construită în anul 1909, pe baza proiectului făcut de Inginerul Lucien Neu și executat arhitectural de Charles Viellard și Fernand Touzet. În mod clar
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
și Fernand Touzet. În mod clar a avut o estetică modernă și o decorare localizată în principal în părțile din nord și sud. Pe parte vestică a clădirii principale, existau încă trei instalații industriale care adăposteau cazanele. Din această veche centrală s-au remarcat subțirile coșuri de fum, unul din cărămidă și unul din fier, în formă de trunchi de con inversat. Fațadele nord și sud a instalației principale, unde se afla generatoarele, au fost decorate similar cu alte structuri arhitecturale
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
sus, care intra în același fronton și forțândul să crească. In rama arcului rotund, inscripționat pe plăci, se poate citi: „1909 / CȘs Reunidas de Gaz e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” („1909 / CȘs Reunite de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a fost o mică
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
plăci, se poate citi: „1909 / CȘs Reunidas de Gaz e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” („1909 / CȘs Reunite de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a fost o mică fabrică, fără mari ornamente, dar cu o formă foarte caracteristică. Ea cuprindea două instalații longitudinale, cu
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a fost o mică fabrică, fără mari ornamente, dar cu o formă foarte caracteristică. Ea cuprindea două instalații longitudinale, cu acoperiș în formă de ferestrău, un fel de turn central care a funcționat ca hambar și patru instalații
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
deschiderea (unele dintre ele chiar sunt deschideri), care ”sprijină” restul fațadei. Fațada Sălii de Mașini merită o atenție specială. Dintre toate, ea prezintă mai multe motive decorative și mai multe aspecte legate de modernism, cum s-a întamplat la primitiva Centrală Tejo și la cele mai multe centrale electrice de epocă, (poate pentru că sala de mașini era inima care genera energia produsă în centrală), dar fără să intre în contradicție cu estetica setului. La baza acesteia se găsesc câteva diferențe în comparație cu alte fațade
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
sunt deschideri), care ”sprijină” restul fațadei. Fațada Sălii de Mașini merită o atenție specială. Dintre toate, ea prezintă mai multe motive decorative și mai multe aspecte legate de modernism, cum s-a întamplat la primitiva Centrală Tejo și la cele mai multe centrale electrice de epocă, (poate pentru că sala de mașini era inima care genera energia produsă în centrală), dar fără să intre în contradicție cu estetica setului. La baza acesteia se găsesc câteva diferențe în comparație cu alte fațade, peretele fiind îmbrăcat cu piatră
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
ea prezintă mai multe motive decorative și mai multe aspecte legate de modernism, cum s-a întamplat la primitiva Centrală Tejo și la cele mai multe centrale electrice de epocă, (poate pentru că sala de mașini era inima care genera energia produsă în centrală), dar fără să intre în contradicție cu estetica setului. La baza acesteia se găsesc câteva diferențe în comparație cu alte fațade, peretele fiind îmbrăcat cu piatră cioplită, cu excepția straturilor inferioare care se află în stare brută și lacunele in arc, conchide o
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
Joasă Presiune, se află un mic turn,și mai presus de toate celelalte se află patru coșuri de fum ale cazanelor de Înaltă Presiune și tot mecanismul de extragere a fumului și de exploatare a aerului, la baza lor. Astfel, Centrala Tejo iese în evidență dintre toate clădirile din jurul ei, nu numai din cauza monumentalității și dimensiunii ei, dar deasemenea și pentru estetica ornamentală a cărămidei, care face să fie greu de crezut că, odată a fost o fabrică de electricitate.
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
rând, înlocuind gazul în iluminatul public, apoi motoarele electrice au început să câștige treptat avantaj în industrie și în cele din urmă casele cele mai bogate, au început epoca de uz casnic a energiei electrice. În capitala Lusitană, existau două centrale care furnizau electricitate în oraș: Centrala de Avenida (1889) și Centrala de Boavista (1903). Numele lor erau strâns legate de locurile unde erau instalate; a fost din această cauză că în timpul fazei de început a proiectului Centralei Tejo, toponimia a
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]