44,063 matches
-
84) traduce acțiunea rituală prin prelimbaj și gândirea din mit prin metalimbaj: Valoarea de semnificare a ritualului pare a fi fixată În instrumente și gesturi: este un prelimbaj. În schimb, mitul se manifestă ca un metalimbal: el se folosește de discurs În mod plenar, dar situează opozițiile semnificative specifice lui la un nivel de complexitate superior limbii, atunci când ea funcționează cu scopuri profane. Din altă perspectivă, această asociere a fost concepută drept aceea dintre o formă originară și una derivată: ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de diferită este această atitudine, de la Începuturi, față de cea implicată În studiul ritului! Aici nu mai este vorba de credință și nu se mai pune problema subtilităților În interpretarea cuvintelor, aici este vorba de non-sens. Ritul, pentru că nu are un discurs verbal, se opune descifrării (J.Z. Smith, 1987, p. 101). Caracteristici generaletc "Caracteristici generale" Conceptul de ritual este folosit, cu sensuri sensibil diferite (dar nu radical diferite), În mai multe discipline. După Roy Rappaport (1999, p. 24): a) În psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
E. Leach, 1972, p. 521) ...o acțiune În conformitate cu uzajurile colective, a cărei eficiență este, cel puțin În parte, de ordin extraempiric. (J. Cazeneuve, 1989, vol. XX, p. 64) ...performarea unor secvențe, mai mult sau mai puțin invariabile, din acte sau discursuri formale, a căror codare nu aparține integral performerilor (R. Rappaport, 1999, p. 24). Atunci când un set de reguli constitutive este acceptat ca determinând tipul de acțiuni pe care cineva le performează, acea persoană, adoptând cadrul ritual, acceptă, În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai mult metaforic decât analitic, am căutat, pentru a explicita ideile sale, să identific exemple concrete pentru fiecare dintre ipostazele dialecticii, performanțe-ritual pe care Schechner (actor, regizor, etnograf și profesor de teatru și antropologie) le identifică (p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la un monument În timpul unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară străină), cadre ritualice separând performanța de realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la: a) controlarea spaimei: În fața incertitudinilor existenței, vrăjitoria ca sistem și acțiunile de folosire a serviciilor sau de acuzare a vrăjitorilor permit găsirea unor răspunsuri convenabile, prin identificarea agenților răului și a mecanismelor de contracarare; b) exprimarea unor sentimente profunde: discursul despre vrăjitorie, precum și acțiunea vrăjitorului și a clienților săi constituie (i.e. sunt trăite ca) niște metafore, un mod indirect de exteriorizare a stărilor personale; c) canalizarea unor conflicte: pulsiunile agresive ale indivizilor sunt Îndreptate către aceste categorii, și nu către
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plante și animale etc.) și, pe de altă parte, un ansamblu de credințe (numite adeseori superstiții - În antiteză cu credința religioasă, Înalt spirituală) care reintegrează aceste acte Într-un sistem de referințe supranaturale. Prin această transmutare, valoarea gesturilor, obiectelor și discursurilor este schimbată radical. Ele nu mai contribuie la atingerea unor obiective imediate, mărunte, banale, ci la realizarea unui obiectiv „dislocat”. Astfel, ca să luăm un exemplu, actul de a mătura este scos din contextul utilității sale și pus să efectueze ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuvinte sau obiecte banale sunt folosite În operații excepționale de influențare a indivizilor, a grupurilor, a unor fenomene naturale determinate sau a Întregii naturi. Tehnicile prin care se produce această mutație au un caracter: a) riguros: deseori sunt formalizate prin discursuri orale sau scrise; b) solemn: nu sunt performate În contextul vieții de zi cu zi; c) tradițional: sunt transmise din generație În generație; d) ocult: nu sunt accesibile oricui. Caracterul riguros al tehnicilor magice se află În directă legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe logici și practici magice. Spre exemplu, Roland Barthes (1997) a prezentat reclamele la săpunuri și detergenți ca expresii ale unei gândiri magice, iar Jill Dubish (1985) arată că discursul publicitar referitor la hrana „naturală”, sănătoasă, pune În mișcare categorii specifice magiei. Astfel, alimentele care fac parte din categoria celor sănătoase sunt considerate a avea un nivel Înalt de mana, oferind „energie”, „forță” și contactul direct cu natura. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mesajul: cel mai adesea, rugăciunea formulează o solicitare (vezi și S. Price și E. Kearns, 2003, p. 447). Modul de construire a acestui text variază de la o cultură și epocă la alta. Textul rugăciunii, deși canonic, nu funcționează ca un discurs insular, ci ca unul deschis, care modelează alte tipuri de discursuri sau se transformă sub influența altor modele discursive: spre exemplu, D. Nicholls (1993, p. 138) arată că În Anglia secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea „există analogii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Price și E. Kearns, 2003, p. 447). Modul de construire a acestui text variază de la o cultură și epocă la alta. Textul rugăciunii, deși canonic, nu funcționează ca un discurs insular, ci ca unul deschis, care modelează alte tipuri de discursuri sau se transformă sub influența altor modele discursive: spre exemplu, D. Nicholls (1993, p. 138) arată că În Anglia secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea „există analogii semnificative Între petițiile civile și rugăciunile de suplicare”, iar În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plus, centrele pelerinajelor generează o pluralitate de Înțelesuri: Puterea unui lăcaș derivă În mare parte din ș...ț capacitatea de a accepta diverse semnificații și practici - chiar dacă oficianții cultului Încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să impună un discurs oficial unitar. La urma urmei, această caracteristică este cea care conferă caracterul universal al unui lăcaș major: puterea de a absorbi și de a reflecta o multitudine de discursuri religioase (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 15). În sfârșit, În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să impună un discurs oficial unitar. La urma urmei, această caracteristică este cea care conferă caracterul universal al unui lăcaș major: puterea de a absorbi și de a reflecta o multitudine de discursuri religioase (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 15). În sfârșit, În jurul locului sacru apar o mulțime de „locuri” profane: târguri și bazare ambulante, unde se dezvoltă un comerț Înfloritor (nu neapărat cu relicve); case, sate sau orașe care asigură cazarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și egalitaristă. Pelerinajul poate perpetua inegalitățile vechi sau poate crea altele noi. Cei mai cunoscuți promotori ai acestei linii de interpretare, Eade și Sallnow (1991, p. 2) susțin că ...pelerinajul este, mai presus de orice, o arenă de confruntări Între discursurile religioase și laice, atât pentru acceptarea oficială a sensurilor religioase, cât și pentru reinterpretarea neoficială a acestora, a conflictelor dintre fundamentaliști, secte și grupuri confesionale, pentru a conduce la consens și communitas, sau dintre aceștia și mișcări de opoziție, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuvertură mediatică anormală - creau o diferență față de modelul spațiului casnic, privat, nemediatizat (spațiu de unde privești ceva) și cu acela al spațiului public, non-domestic, mediatizat (spațiu pe care Îl privești). De aceea, ele s-au constituit ca două tipuri separate de discursuri. Geografia normalității, care susține ierarhiile simbolice ale perspectivei mass-media, a fost, ea Însăși, Întoarsă pe dos la Greenham Common. Insistând asupra faptului că vor să acționeze și să vorbească acolo unde se află armele nucleare și nu acolo unde, de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
popular din condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obscene. ș...ț Caiqa creează o lume alternativă În care o multitudine de puteri se confruntă Într-o arenă rituală. Aceste puteri, prin natura lor antisocială, nu se luptă pentru legitimitate, ci luptă una Împotriva celeilalte pentru controlul efemer asupra discursului ritual, care acum nu mai este centralizat și controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a paradelor carnavalești din New Orleans, G. Lipsitz (1990, pp. 247-248) identifică mecanismele simbolice prin care defilarea băștinașilor contrazice mesajele incluse În defilarea oficială și tradițională, contestând puterea și autoritatea albilor: În timpul sărbătorii Mardi Gras
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manifestările carnavalești, R. Caillois (1975, p. 236) relevă multiplele planuri pe care se manifestă, În aceste ritualuri, excesul: prin daruri, ca exces de Îngâmfare (adică de etalare fără măsură a poziției economice, politice și sociale), prin jigniri, ca exces al discursului (adică al libertății fără limite de a construi cu ajutorul limbajului ipostaze fictive ale realului), și prin concursuri, ca exces al forței (adică al potențialului, aparent fără obstacole, al puterilor tinereții). La acestea ar trebui adăugat excesul sonor (cântece sau zgomote
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de M. Riggio (2004) și R. Schechner (2004) În analiza carnavalului din Trinidad, de M. Rector (1984) pentru carnavalul brazilian, sau de D. Gilmore (1998) În ampla etnografie a manifestărilor carnavalești din Andaluzia. Acesta din urmă remarcă: În mod evident, discursul carnavalesc include protestul politic. O mare parte a protestului este revoluționar: anticlerical, anticapitalist și antiburghez. O mare parte a satirei și profanării din cântecele carnavalești reflectă lupta de clasă Împotriva sistemului latifundiar, a exploatării de către bogați (caciquismo), a opresiunii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iar după-amiaza este rezervată jocurilor și distracțiilor populare. În aceste două faze, cele trei categorii de actori ai sărbătorii - oficialitățile, militanții și simpatizanții lor, masele populare - sunt Învestite cu funcții complementare: dimineața, oficialii și militanții au un rol activ, prin discursurile și activitățile politice. ș...ț Între defilarea militară, care are loc dimineața, și jocurile și distracțiile de după-amiază are loc banchetul republican, loc al sociabilității de stânga, versiune laică a slujbei religioase, unde participanții se Întâlnesc să cânte, să bea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instaurează, cu ajutorul calendarului comemorărilor, un anumit trecut, asumat ca istorie și criteriu de identitate (de grup, etnică, națională) se Întemeiază În primul rând pe capacitatea riturilor de a da sens și de a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor și discursul simbolic distribuit (prin presă, intelectuali lideri de opinie, produse artistice, organisme etatice, școală, biserică etc.) oferă coerență unei anumite reprezentări, care se referă simultan la trecut și prezent. În felul acesta „comemorările construiesc un eveniment ca un fapt obiectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost deputat de Nevers); b) primirea de către oficialitățile locale; c) trecerea În revistă a unui detașament militar; d) Întâmpinarea președintelui de către mulțime; e) tăierea panglicii, intrarea solemnă În noua clădire; f) dezvelirea unei plăci care va comemora acest eveniment; g) discursurile președintelui și ale altor oficialități; h) depunerea unei coroane de flori În memoria muncitorilor de la căile ferate, morți În timpul luptelor antifasciste; i) oferirea unui exemplar cu dedicație a celei mai recente cărți publicate de președinte pentru librăria din gara Nevers
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care va găzdui această manifestare tradițională. Inaugurarea de la Nevers se Încheie aici, cu toate că parcursul politic și ceremonial al președintelui Mitterand a continuat cu vizita la Lornes, unde i-a decernat unui consilier local distincția Legiunea de Onoare, a ținut un discurs În fața localnicilor și a luat prânzul cu consilierii din Lornes. După-amiază, François Mitterand a inaugurat (după același scenariu ceremonial) un ansamblu de 24 de apartamente În Charite-sur-Loire și a decorat câteva oficialități locale. Apoi a ajuns la Chatillon-en-Bazois, unde a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonial) un ansamblu de 24 de apartamente În Charite-sur-Loire și a decorat câteva oficialități locale. Apoi a ajuns la Chatillon-en-Bazois, unde a inaugurat o stelă În memoria fondatorului unui cămin pentru copiii orfani (În prezența văduvei acestuia), a rostit un discurs, a decorat o femeie care, În ciuda unui handicap, era o prezență activă În viața comunității și a răspuns Întrebărilor presei. După cum observă M. Abélès (1990a, p. 132), vectorii simbolici ai unei astfel de ceremonii sunt Încărcați de ambivalență: Atunci când analizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ai Legiunii de Onoare. Pe de altă parte, combinarea acestor comportamente suscită o emoție puternică. Traseul prezidențial a combinat diferite acțiuni, unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau o rezonanță aparte prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]