KorAP: Find »[drukola/base=intenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1728 1729 1730 ...2042 >

51,037 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

Iași și notele, am caietele lui Mazas, propuse Felix. - Nu acum, refuză hotărât Titi, acum mă exercitez cântând lucruri ușoare și după ureche. Mai târziu, peste câțiva ani! (Avea douăzeci și doi de ani.) Felix avu în gând o clipă intenția de a-i demonstra că metoda e greșită, dar se stăpâni spre a nu părea pedant. Întrebîndu-l în ce putea să-i fie de folos, Titi ceru să i se arate la limba latină. Voia numai traducerea, și anume, să

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Felix își aminti vorbele ironice ale Otiliei și începu să se încredințeze că ele porneau nu din răutate, ci dintr-o lungă experiență. Fiindcă Titi povestea tot soiul de mărunțișuri din viața zilnică sau cea școlară, fără să acuze vreo intenție la studiu, Felix îi mărturisi că era însărcinat de Aglae să-i dea concursul. Titi admise doar să i se mai dicteze traducerea unei scurte bucăți. Colaborarea nu dură însă mult, și Titi, devenind deodată palid, se ridică în picioare

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
care-l credea sincer. L-a admis în casă, în odaia ei, în văzul părinților și cunoscuților, și apoi tânărul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbește, de aceea e bine ca un bărbat să spună de la început ce intenții are. Felix tăcu câteva clipe, într-atît aluzia părea îndreptată către el, apoi, devenind hotărât din cauza primejdiei, zise: - Domnișoară Aurica, ceea ce spui trebuie sa fie adevărat,deși eu nu am experiență. Dar eu cred că personal nu pot să-ți aduc

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
s-a plâns lui moș Costache că el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, că i-a dat brațul în văzul tuturor pe stradă și a intrat de atâtea ori în odaia ei, inducînd-o în eroare că ar avea intenții serioase. Moș Costache i-a explicat răbdător, cu multă terminologie specială, că Felix e deocamdată minor și, ca atare, încă iresponsabil. G. Călinescu IV Cu timpul, Felix se obișnui în casa lui moș Costache, în care începu să se simtă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
făcu spre Felix un mic semn, cu înțelesul că Otilia nu-i în deplinătatea facultăților mintale. Otilia uită după aceea de gospodărie și începu să cânte nebunește la pian. Fata se interesa de aproape de activitatea lui Felix, îi scruta mereu intențiile, îi aducea cărți și, când nu le avea ea însăși, mergea nu se știe pe unde și le împrumuta. - Vezi tu, zicea ea cu o comică maternitate, eu mi-am pus în gând să scot din tine un om ilustru

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Am pe Aurica, pe care trebuie s-omărit, și pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu păcătosul ăsta. Simion ridică numai capul, și buzele îi tremurau cu intenția parcă de a spune ceva, dar tăcu. Moș Costache, înfricoșat de a trebui să ia vreo atitudine, lăsase capul adânc spre cheseaua cu tutun. Atunci Pascalopol luă cuvântul împăciuitor: - Nu e bine să mergeți prea departe. Lucrurile se pot aranja

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o formulă ce umplea de mare îngrijorare pe Aglae, care vedea cu groază pe Olimpia întoarsă acasă cu rușine și cu un copil. Dar situația Olimpiei se amelioră pe neașteptate, și tot grație lui Stănică, fără ca acesta să fi avut intenția expresă. Stănică veni într-o zi abătut în odaia cu pernele, în care lucra Simion. Aglae, văzîndu-l pe geam, intrase și ea. Fără să spună nimic, Stănică se așeză pe sofa, își desfăcu puțin vesta și se întinse pe spate

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
face o carieră strălucită. Iubirea, măsură ea vorba, e un cuvânt mare, dar apoi vezi că singură n-ajunge. Dacă un tânăr ar avea răbdarea și bunătatea lui Pascalopol, cum l-aș iubi! - Pascalopol e și bogat, observă fără nici o intenție ironică Felix. - O, nu pentru, asta, protestă Otilia, însă e adevărat cănumai un bogat ca el poate să fie generos și gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
și înghițea, când vroia să vorbească, prea des, saliva. - Ce faci? întrebă el deodată, așezîndu-se lângă Otilia. - Tu nu vezi? cos, răspunse Otilia, fără să-și ridice capul, ca unui copil mic. Câteodată Titi ședea așa de mult, rumegând o intenție obscură și urmărind toate gesturile acesteia, încît Otilia se agasa și se ridica să plece în odaia ei. Titi o urmărea docil și acolo și se posta în pragul ușii. - Titi, tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea naiv Titi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să se-nsoare până nu-și făcea un rost, daracum, c-ați făcut-o de capul vostru, nu-nțeleg să stea pe spinarea altora. Ana protestă atât cât să reiasă că Titi nu e o pacoste, dar nu zădărnici ghicitele intenții de asistență ale Aglaei. - Cine știe? observă Aglae, după plecarea Anei, poate că o fi fată așezată, fiindcă nu-i nici prea crudă. Dacă-i place lui Titi, treaba lui. S-o vedem cum se poartă. Aglae făcu în curând

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ai nevoie, omule, explică Stănică, aranjămnoi toate. - Eu nu dau divorț. Era această încăpățînare o modalitate primară de a-și mărturisi încă dragostea pentru Ana? E cu putință. Sohațchi veni la Aglae și lămuri că ei n-au avut nici o intenție rea, că s-au certat cu toții cum se-ntîmplă, dar că situația surorii lor era intolerabilă și trebuia să fie rezolvată într-un fel, cel mai cuminte chip fiind acela ca Titi să se-ntoarcă acasă. Titi declară scurt: - Eu acolo

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Nu! minți Felix. - De altfel, mi-e indiferent, cum îmi este indiferent și cevrea să facă papa. Îl iubesc, dar știu bine că sunt lucruri pe care nu are puterea să le facă, altfel le-ar fi făcut de mult. Intențiile lui Pascalopol sunt bune, însă îl zbuciumă pe papa degeaba. Acum trebuie să fie cu el, nici vorbă. Ce este pentru mine dacă mă cheamă Giurgiuveanu sau Mărculescu? La banii lui papa nici nu mă gândesc, nici nu-mi trece

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Costache îi era în același timp rușine, și sentimentele lui față de Otilia le vedea crunt profanate. A releva cuiva scrisoarea era totuna pentru el cu faptul în sine de care vorbea scrisoarea. O împinse și mai tare în fundul buzunarului, cu intenția da a căuta un mijloc să se scape de ea. Costache stătu atât de mult în salon, încît Otilia, plictisită că nu vine la masă, îl descoperi învăluit într-un nor des de fum de țigară. - Papa, strigă ea, cu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
papa, azi, de ce ești așa palid? De ce te-aiînchis să fumezi tocmai aici? Ia te uită, ți-a căzut ceva pe jos, o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi? Otilia vorbea cu siguranța ei obișnuită, fără vreo intenție, dar cuvintele ei fură pumnale pentru Costache, care, privind aiurit dușumeaua, scotoci repede buzunarul și băgă de seamă că fundul căptușelii era rupt și că plicul căzuse jos. Otilia luă scrisoarea, o răsuci, o scoase din plic și-și aruncă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în anul întîi, care perturbează liniștea bolnavilor. - Lasă-l, dragă, spuse profesorul, blajin, eu i-am dat voie.E un băiat de treabă, care învață. E bine să obișnuim pe studenți de la început cu observația directă. Prudent, profesorul nu trăda intențiile mai savante ale lui Felix. Acum internul, dezarmat, căuta să demoralizeze pe Felix în alt chip. - Și ce vrei dumneata să faci? Să studiezi un caz? - Da! - Eh, făcu internul, amar ca de lungi dezamăgiri, se vedecă ești novice! Câte

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. Știi că și eu am urmat vreo doi ani. De altfel, cânt, așa, la reuniuni mai mult sau mai puțin nocturne. Ce vrei să fac? Georgeta dădu din umeri în chip de scuză, intenția ei vădită era de a se apropia de Felix, de a-l dezgheța puțin, fiindcă nu se îndoia că venise cu gânduri mai mult sau mai puțin erotice. - Ce tânăr ești! se miră ea și-l mângâie ușor pe obraz

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Felix își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
te mai ascult. Spune-i pretendentului că eu nu mă mărit, iar soacrei că sunt o... Felix îi făcu un gest de reproș din ochi. Găsea că face abuz de cinism. Stănică zise: - Așa îmi consum eu sufletul, din bunătate. Intențiile melesunt oneste, dar poți greși și face răul, căpătîndu-ți dușmani. Stănică se plimbă de câteva ori prin casă, ridică capacele la câteva cutii-bibelouri, privi pe fereastră, apoi, negăsind nimic de spus, zise bună ziua și plecă. În ușă se întoarse însă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
În acea seară, Georgeta pretinse ca Felix să rămână la ea. Rămase, dar satisfacția bărbătească îi fu alterată de un sentiment lăuntric că a devenit o secătură. În pat, Georgeta îl stimulă mereu să vorbească despre el. Voia să știe intențiile lui, planurile de viitor. Aceste întrebări, cam asemănătoare cu acele ale Otiliei, îi aduse aminte că trădează o imagine scumpă. Încercă să uite, vorbind Georgetei despre năzuințele lui. Îi spuse că voia să ajungă un doctor mare, om de știință

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
nu respect orfanii? Euînsumi, mă vezi, am fost orfan de mic copil și cunosc rana asta, să n-ai pe nimeni de aproape. Eu nu-l respect pe Felix? Dar țin la el ca la un frate mai mic, și intenția mea e să-i ajut pașii în lume, să-l pilotez. În chestia Georgetei, ce să spun, e puțin-puțin vinovat. Eu i-am spus: "Amice, nu te vîrî cu stricata aia, e o fată nefastă". Când a venit să ceară

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
fericesc. Nu faci o crimă dacă vii la mine, oricărui bărbat îi e îngăduit asta. - Nu-i așa? se prinse Felix de precept. De Otilia sunt legatde mult, din copilărie. Și pe tine te iubesc... altfel. N-am avut nici o intenție rea atunci, îngăduie-mi să repar greșeala. - Ah, râse Georgeta, ce șiret ești! Vrei iarăși să-l trădez pe generalul cu tine? Ei bine, am să fac și asta, fiindcă sunt o fată bună și, de altfel, am prins slăbiciune

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea ta, și acum vii să-mi spui că ți-am dat oțet. Oțet să fie în inima dușmanilor. - S-au arătat semnele! repetă, mai tare, Simion. - Ce semne, tată-socrule? întrebă Stănică, cu intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele descărnate înspre barbă. - Domnul mi-a dat barba lui. - Mai bine te-ai fi tuns puțin, decât să stai în halul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
gura profesorului. Într-o zi, Felix avu uimirea și neplăcerea să-l vadă pe Stănică la un curs pe care-l asculta cu mare devoțiune. Venise cu Weissmann. Bineînțeles, Stănică nu stărui în capriciul lui, în care nu era nici o intenție serioasă, dar făcu cunoștință cu câteva studente și studenți, din ani mai G. Călinescu înaintați, prin indivizi pe care se vede că-i cunoștea mai dinainte. Afecta acum a se simți bine printre tineri și a-și câștiga prin ei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
atunci Stănică și Felix își dădură seama că Aurica scrisese pe furiș o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan niște nimicuri, o sticluță de parfum, un guler scrobit de broderie (se purta atunci) și le dădu generos Aurichii, deși nu avusese intenția aceasta, și lucrurile le cumpărase pentru ea. Aurica începu să plângă, urîțindu-și toată fața. Nu plângea de căință, ci din nervozitate. Dacă s-ar fi analizat, ar fi descoperit că invidia pe Otilia ca întotdeauna, însă acum invidia se prefăcuse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de prin vreo grădină oarecare, și căzută, peste zi, din cotiuga gunoierului. Moșierul, văzîndu-l pe Felix, înaintă spre el cu mâna întinsă și rămase puțin surprins de gravitatea acestuia. - Domnule Pascalopol, începuse solemn tânărul, am spusmai adineauri, de altfel fără intenție, niște vorbe de care erați îndreptățit să fiți jignit. Vă rog să primiți scuzele mele. - Ah, dragă, făcu Pascalopol, ce-ți trece prin gînd! N-amobservat nimic. Tot ce-ai spus era perfect, just, în cadrul discuțiunii. Nu te uita la mine

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]