43,803 matches
-
în 1993 își publică prima carte, Furnicile și oglinda. Colaborează cu versuri la „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Vatra” ș.a. P. face parte din categoria celor pentru care poezia este exercițiu spiritual, tentativă mereu reluată de captare a ființei, într-un limbaj de maximă densitate și rigoare. Debutul târziu și parcimonia aparițiilor lui publicistice și editoriale se explică prin aceste exigențe. Furnicile și oglinda, carte de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
emblematic întreaga poezie a lui P. Aparent (sau în primă instanță) înregistrare a cotidianului mecanic, impur și hâd, lirica lui traduce, de la un capăt la celălalt, o voltaică tensiune de depășire a cotidianului și a materiei joase, ceea ce în planul limbajului corespunde cu stilizarea și esențializarea notației, până la punctul în care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
17 cu slovacii, 12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu mijloace artistice specifice, cu un stil tradițional bine consolidat, folclorul trebuie studiat nu cu uneltele retoricii clasice, ci cu acelea ale limbajului propriu. Sprijinindu-se pe ideile unor exegeți români ca B.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu mijloace artistice specifice, cu un stil tradițional bine consolidat, folclorul trebuie studiat nu cu uneltele retoricii clasice, ci cu acelea ale limbajului propriu. Sprijinindu-se pe ideile unor exegeți români ca B.P. Hasdeu, B. Delavrancea, N. Iorga, C. Brăiloiu, Th. D. Speranția, Al.I. Amzulescu, ca și pe acelea ale unor specialiști străini ca Milman Parry, Albert Bates Lord, C.M. Bowra, Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
a Încercat să reliefeze modul În care autorul anonim privea și Înțelegea lumea ce Îl Înconjura, o lume bazată pe lupta pentru putere, așa cum este și astăzi. Se poate observa astfel cum societatea, trecută, prezența sau viitoare, este șlefuita de limbaj care, la rândul său, reflectă relațiile de putere existente. Este punctul de vedere constructivist, reprezentat prin Michel Foucauld sau Jacques Derrida.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
spaima, durerea, misterul („Omul va părăsi cuvântul/ Infecția lirică își va coase limba/ Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul, pasărea, peștele, scoica, șarpele), vegetalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
1971, 2; Petre Stoica, Creion, ST, 1978, 2-3; Dorin Tudoran, Slavco Almăjan, O, 1978, 28; Gheorghe Pituț, Un poet român din Iugoslavia, LCF, 1979, 3; Ion Deaconescu, Slavco Almăjan, „Liman trei”, R, 1979, 8; Cristea, Faptul, 193-197; Paul Miclău, Poezia limbajului la Slavco Almăjan, O, 1980, 47; Gabriel Stănescu, Poezia ca „traducere a lumii”, VR, 1985, 5; Radu Flora, În spiritul a două lumi, „Lumina” (Novi Sad), 1985, 6; Eugen Dorcescu, „Mitul personal” al poetului, R, 1986, 12; C. Constant, În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
că romanii numeau alutatio o exploatare de suprafață a aurului. Iar Oltul a fost în Evul mediu românesc râul care furniza, din nisipurile sale, prin țiganii zlătari, mult aur ce intra prin tradiție, în caseta doamnei Domnitorului 25. Iar în limbajul aurarilor din Munții Apuseni, unde mineritul roman a fost foarte activ, prin lută (lat. lutum) se desemnează planul înclinat pe lângă șteamp folosit pentru spălat minereul aurifer zdrobit, oricum o temă ce merită adâncită. Argeșul apare mai întîi între afluenții Istrului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
primul rând în procese complexe de adaptare a ratei de ventilație alveolară la necesitățile organismului privind aportul de O2 și eliminarea de CO2, dar pot fi integrate într-o multitudine de alte activități: reflexe de apărare, efort fizic, fonație și limbaj articulat, etc. Răspunsul la bioxidul de carbon și la pH Cel mai important factor în controlul ventilației în condiții normale este pCO2 din sângele arterial. Sensibilitatea acestui sistem de control este remarcabilă. In cursul activității zilnice, cu perioade de odihnă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ISTORIA RELIGIILOR Introduceretc "Introducere" RELIGIE ȘI RELIGIITC "RELIGIE ȘI RELIGII" Giovanni Filoramotc "Giovanni Filoramo" 1. PARADOXUL RELIGIEITC "1. PARADOXUL RELIGIEI" Ceea ce se numește de obicei religie constituie, la fel ca În cazul limbajului sau al artei, un aspect al vieții, fundamental fie pentru Înțelegerea pe care o are omul despre sine Însuși, fie pentru Înțelegerea raporturilor culturale și sociale care leagă oamenii Între ei. De altfel, spre deosebire de limbaj, care se bazează pe capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la fel ca În cazul limbajului sau al artei, un aspect al vieții, fundamental fie pentru Înțelegerea pe care o are omul despre sine Însuși, fie pentru Înțelegerea raporturilor culturale și sociale care leagă oamenii Între ei. De altfel, spre deosebire de limbaj, care se bazează pe capacitatea proprie omului de a se exprima și de a comunica, și spre deosebire de artă, În care se manifestă imaginația și fantezia sa, religia Își are rădăcinile În ceva („sacrul”) sau În cineva (ființe supraomenești, zei, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existe, mai ales În cazul unei arheologii care nu se poate baza pe mărturii scrise. Primele vizate aici sunt activitățile intelectuale sau „spirituale”, pe care, În terminologia de astăzi, le numim religie, știință, filozofie, cu mijloacele lor de expresie, precum limbajul, recitarea, dansul și așa mai departe. În arheologie, În ciuda progresului metodelor de studiu, activitățile imateriale rămân, după cum se știe, cele foarte greu de urmărit. Faptul că se dă atâta importanță arheologiei - studiul empiric al trecutului cultural uman - nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acest fapt cultural este „arta”. Sau, Într-un termen de preferat, fiind mai cuprinzător și mai neutru, grafismul: a trasa semne, a realiza imagini. Un comportament grafic dezvoltat În momentele de repaus sau ca o extensie motivată și mediată de limbajul verbal. Grafismul, să fim atenți, intrase În patrimoniul facultăților umane la sfârșitul paleoliticului timpuriu, chiar dacă nu rămăsese decât o abilitate fără un rol anume. Dacă se acceptă schema celor trei componente ale fenomenului religios - credințe, mituri, rituri (vezi subcapitolul 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practici magice pentru fecunditate sau vânătoare. Imaginile și semnele par a fi legate de o rețea de echivalențe și opoziții, după cum multe grote au fost folosite În funcție de reguli precise (Ucko, Rosenfeld, 1967). După Leroi-Gourhan, grafismul trădează o logică, un autentic limbaj simbolic: trădează chiar un sistem religios. Se pune problema unei concepții religioase bazate pe opoziția și complementaritatea a două principii, cel masculin și cel feminin, identificate figurativ și simbolic, primul, cu calul, iar al doilea, cu bizonul sau cu boul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de faptul că anul este o călătorie prin cele patru puncte cardinale. Sunt puțini cei care acceptă În Întregime argumentația lui Gimbutas, mai ales acolo unde aceasta pretinde că descifrează În cele mai mici detalii semnificația simbolurilor și a complexului „limbaj al zeiței” (Gimbutas, 1989). Și totuși, nu poate fi negat faptul că În acest „mare sistem” există multe adevăruri: că, timp de milenii, o anumită zonă europeană a fost caracterizată de manifestări religioase puternic legate de concepte ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmă. 13. O ÎNCERCARE DE CONCLUZIETC "13. O ÎNCERCARE DE CONCLUZIE" Din ceea ce se știe, religia este un produs intelectual tipic omului. Îi descoperim originea Într-un anumit tip de emoție, curiozitate și preocupare. Apariția sa are legături clare cu limbajul, capacitatea de a simboliza, grafismul, manipularea naturii și a defuncților. Religia este un act cognitiv Însoțit de acțiuni expresive, de exteriorizări: două nivele care trebuie considerate diferite. Datele expuse indică faptul că există o corelație Între fenomenele religioase și tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea tainică și mitică, noțiunile cosmologice trec În mâinile capilor societății și, când aceasta se Împarte În clase și se stratifică, și zeii urmează același model, organizându-se În panteonuri ierarhice. Limbajul și proprietățile spațio-temporale ale mitului cedează definitiv locul „linearității” simbolurilor: un limbaj linear care, odată considerat util, devine scriptură. La acest nivel din ce În ce mai evoluat se observă că manifestările religioase servesc la ordonarea și Înțelegerea lumii și a societății (datorită fondatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitică, noțiunile cosmologice trec În mâinile capilor societății și, când aceasta se Împarte În clase și se stratifică, și zeii urmează același model, organizându-se În panteonuri ierarhice. Limbajul și proprietățile spațio-temporale ale mitului cedează definitiv locul „linearității” simbolurilor: un limbaj linear care, odată considerat util, devine scriptură. La acest nivel din ce În ce mai evoluat se observă că manifestările religioase servesc la ordonarea și Înțelegerea lumii și a societății (datorită fondatorilor etc.) și la asigurarea protecției acolo unde puterea umană nu este suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și determinându-ne să punem mai mult În evidență ceea ce, măcar formal, unește diferitele momente ale istoriei egiptene, Înainte de a discuta despre ceea ce le caracterizează pe fiecare În parte. Este deci oportun și chiar necesar să identificăm unele elemente de „limbaj” al religiei, Înainte de a ilustra valorile schimbătoare pe care le-au dobândit acestea În contextul larg al momentelor ulterioare din istoria egipteană. 1. ZEII EGIPTULUITC "1. ZEII EGIPTULUI" Pentru egipteni, zeul - În măsura În care e zeu - este prezent neîncetat În lume și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]