435,226 matches
-
subordonată, folosirea unei propoziții subordonate vs. a unui grup verbal cu verbul la infinitiv, topica propozițiilor, construcțiile în vorbirea indirectă și concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
grup verbal cu verbul la infinitiv, topica propozițiilor, construcțiile în vorbirea indirectă și concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
din împrejurările concrete, că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia. În Republica Moldova, spălarea banilor este o infracțiune definită astfel de Legea Nr. 190 din 26.07.2007: "Spălare a banilor" - acțiuni, stabilite în Codul penal la art. 243, orientate spre atribuirea unui aspect legal sursei și provenienței veniturilor ilicite ori spre tăinuirea originii sau apartenenței unor astfel de venituri.
Spălare de bani () [Corola-website/Science/332655_a_333984]
-
luptă de uzură pentru care nu era pregătită. Această abordare greșită a fost unul dintre factorii care au contribuit la înfrângerea "Luftwaffe" în campania „Apărarea Reichului”. Istoria militară germană consideră că această bătălie s-a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze lovituri preventive împotriva Luftwaffe. Escadrilele de avioane de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze lovituri preventive împotriva Luftwaffe. Escadrilele de avioane de vânătoare franze nu erau la rândul lor gata să participe la o campanie defensifă împotriva atacurilor germane. Poate cel mai important motiv al refuzului francezilor era însă frica de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a fost să declanșeze raiduri cu plecarea de aeroporturi britanice ale căror ținte să fie doar porturile și orașele de litorale ale Germaniei de nord . Cea mai importantă amenințare împotriva intereselor aliaților în timp Războiului ciudat a fost reprezentată de acțiunea submarinelor. Unele dintre submarinele germane fuseseră trimise în larg mai înainte de declarația britanică de război și au început operațiunile împotriva vaselor de transport aliate care aduceau provizii vitale pentru supraviețuirea Regatului Unit din America de Nord și din diferite regiuni ale Imperiului
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
tereștri au descris o formațiune de 44 de bombardiere, de couă ori mai mare decât era în realitate. La 13:10, fromația RAF a zburat peste câmpiile mlăștinioase de la vest de Cuxhaven și Wesermünde și a intrat în raza de acțiune a bateriilor artileriei antiaeriene 214, 244 și 264. Cum Kellett a deviat cursul spre estuarul râului Jade și pe deasupra orașului Wilhelmshaven, bateriile antiaeriene 212, 222, 252, 262 și 272 au deschi la rândul lor focul. Servanții armelor antiaeriene de pe vasele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
aeronave. A fost menționată nevoia pentru o mai bună dotare cu armament de fensiv împotiva atacului din flanc și cu rezervoare cu autoînchidere. Aceste considerații tactice ar fi putut, după părerea Bomber Command, să permită desfășurarea cu succes a unor acțiuni de bombardament pe timp de zi. Pe 22 decembrie, un raport al „No. 3 Group RAF” (nesemnat report) afirma: Există toate motivele să credem că o formație foarte strânsă a șase avioane Wellington va ieși dintr-un atac îndelungat și
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Baldwin și-a trimis raportul comandantului RAF Bomber Command Edgar Ludlow-Hewitt. Hewitt a răspuns pe 23 decembrie și a acceptat considerațiile lui Baldwin cu privire la vina liderilor escadrilelor 9 și 37, care și-ar fi „abandonat” formațiunile. Hewitt a numit această acțiune o „crimă de neiertat”, deși liderul Escadrilei 149, Harris, avea să afirme mai târziu că este o apreciere exagerare, de vreme ce Guthrie și Hue-Williams nu aveau nivelul suficient de pregătire și nu participaseră la acțiuni de luptă până la acel raid. Harris
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
abandonat” formațiunile. Hewitt a numit această acțiune o „crimă de neiertat”, deși liderul Escadrilei 149, Harris, avea să afirme mai târziu că este o apreciere exagerare, de vreme ce Guthrie și Hue-Williams nu aveau nivelul suficient de pregătire și nu participaseră la acțiuni de luptă până la acel raid. Harris a condamnat Cartierul geneal al Grupului No. 3, afirmând că nu a existat nicio acțiune de planificare sau antrenament comun a escadrilelor. Harris a adăugat că Statul Major al Grupului nu a asigurat niciun
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
că este o apreciere exagerare, de vreme ce Guthrie și Hue-Williams nu aveau nivelul suficient de pregătire și nu participaseră la acțiuni de luptă până la acel raid. Harris a condamnat Cartierul geneal al Grupului No. 3, afirmând că nu a existat nicio acțiune de planificare sau antrenament comun a escadrilelor. Harris a adăugat că Statul Major al Grupului nu a asigurat niciun antrenament pentru zborul în formație. În notele operative "Formation Flying" se specifica faptul că o formație de zbor nu terbuie să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a oricăror raiduri împotriva țintelor aeriene din Reich. Defensiva aeriană diurnă a fost implicată în lupte doar ocazional în această perioadă de timp. Această desfășurare a evenimentelor și faptul că RAF era capabil doar de raiduri limitate ca rază de acțiune pe deasupra teritoriului francez a condus comandanții "Luftwaffe" la concluzia că Germania este practic invulnerabilă la atacurile aeriene. Pentru menținerea ofensivei pe front, producția de bombardiere a dominat industria aeronautică, în vreme ce producția de avioane de vânătoare a avut o prioritate redusă
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
că focare de sinucideri și crime în serie au devenit tot mai frecvente. Trent intră într-un cinematograf pentru a vedea ecranizarea romanului lui Cane și descoperă că el este personajul principal al filmului. După ce vede pe ecran câteva din acțiunile sale anterioare, Trent izbucnește în râs isteric care se transformă în hohote de disperare. Exteriorul Bisericii Negre din "Hobb’s End" este de fapt Catedrala Schimbării. Acesta este o fostă catedrală slovacă greco-catolică situată în Markham, Ontario.
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
aeriene diurne ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940. Responsabilitatea apărării spațiului aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a echipajelor de vânătoare a fost și insistența cu care s-a cerut utilizarea avioanelor Bf 110 și Me 410 echipate cu tunurile greoaie "Bordkanone" de calibrul mm și 50 mm. Ambele tipuri de avioane aveau să fie retrase din acțiunile de luptă diurnă datorită ratei mari a pierderilor până în primăvara anului 1944. În 1944, comandanții de bombardiere au putut să treacă la comanda unităților de vânătoare, dar rezultatele au fost dezastruoase. Ei nu erau pregătiți să conducă formațiuni de vânătoare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
piloților. Un alt factor care și-a adus contribuția neînțelegerea regulilor de bază ale luptelor de către Adolf Galland. El a considerat că, în luptele tactice, aviația de vânătoare trebuie să se comporte în mod ofensiv, chiar și atunci când participa la acțiuni defensive. Lupta defensivă nu exista în concepția acestuia. Formațiunile au pierdut deseori coeziunea în luptă, iar integritatea formațiilor a fost compromisă datorită lipsei de experiență a comandanților. Acest aspect al menținerii formațiunii indiferent de situație a fost deseori ignorată. Tacticile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
bombardiere care să fie potrivită pentru bombardamente strategice la scară mare. Flota de bombardiere urma să execute raiduri neescortate și era vulnerabilă în timpul zilei la atacurile avioanelor de vânătoare. Din septembrie 1939 până în mai 1940, ambele tabere și-au cenzurat acțiunile, evitând bombardarea obiectivelor civile. În cazul Bomber Command, lansarea de fluturași de propagandă a fost principala misiune în această perioadă. Cea mai lungă campanie aeriană defensivă a celei de-a doua conflagrații mondiale a început pe 4 septembrie 1939, chiar
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aprilie 1940 și ambii piloți au recomandat un sistem de comandă și control bazat pe sistemele radar. Falck a fost cel care a conceput de altfel "Hellenachtjagd" (Vânătoarea nopții luminoase). Aceasta presupunea proiectoare de căutare controlate de radare Würzburg și acțiunea concertată a 12 avioane echipate pentru vânătoarea de noapte. Această metodă era limitată însă de faptul că proiectoarele de căutare nu puteau funcționa în condiții de umiditate ridicată Deși Kammhuber a fost sceptic în ceea ce privește utilizarea radarelor, el a fost de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vânătoare cooperau cu seturi de radare Würzburg și cu bateriile antiaeriene. Deși la început această abordare nu a avut succes, rezultatele nu au întârziat să apară. Programul a fost oprit în octombrie 1940, datorită lipsei radarelor cu rază lungă de acțiune. Un al doilea sistem, sugerat de Diehl, era format dintr-un ardar Freya și un proiector de căutare ("Parasitanlage", Instalație Parazit). Acest sistem a fost numit "Dunkelnachtjagd" (Vânătoarea nopții întunecate). Acest sistem s-a dovedit greu de implementat datorită întârzierilor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
iunie 1941. Respingerea ofensivei bombardierelor nocturne a fost realizată cu doar 60 de avioane organizate în 16 "staffeln" (escadrile). Defensiva aeriană nocturnă a revendicat 421 bombardiere ale RAF în 1941. Una dintre abordările tactice notabile ale lui Kammhuber a fost acțiunea ofensivă. Aceasta se alinia tacticii "Luftwaffe" de defensivă prin ofensivă asupra teritoriul inamic, iar Kammhuber a sugerat ca avioanele de vânătoare germane să urmărească bombardierele și să le atace de îndată ce ar fi decolat de pe aeroporturile din Anglia. Hitler a refuzat
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Command în timpul Bătăliei Angliei. Göring a refuzat propunerea aceasta. Până când "Luftflotte 3" a fost practic distrusă în timpul Operațiunii Overlord din august 1944, defensiva aeriană germană a rămas împărțită între comandanții rivali. Abordarea germană a defensivei aeriene a fost cea a acțiunilor „antiraid”. Superioritatea aeriană trebuia cucerită și păstrată în spațiul aerian inamic, apărând astfel teritoriul național împotriva atacurilor. În ciuda acestei abordări teoretice, numeroase componente ale unei defensive improvizate erau în funcțiune sau în curs de dezvoltare în 1939. Germanii dispuneau de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
care s-a extins din Danemarca ocupată până în nordul Franței. Avertizarea timpurie se baza pe radarele "Freyar", detectoare de sunet și observatori aerieni. Controlul avioanelor de vânătoare nocturnă și a bateriilor antiaeriene era asigurat de radarele cu rază scurtă de acțiune "Würzburg". Următorul pas a fost achiziționarea de avioane de vânătoare nocturnă dedicate. Germanii nu aveau un asemenea aparat, dar au improvizat și au folosit în acest scop avionul greu de vânătoare Messerschmitt Bf 110 și bombardierul mediu Junkers Ju 88
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
doilea urmărea bombardierul. Cele două ecouri radar nu erau reprezentate pe un singur ecran. Ele erau urmărite de doi operatori diferiți, fiecare proiectând un cerc colorat diferit pe o masă de urmărire. Controlorul de trafic transmitea prin radio direcțiile de acțiune vânătorului pe vaza datelor furnizate de operatorii radar și reprezentate pe masa de urmărire. Când operatorii pierdeau semnalul aparatelor de vânătoare, acestea din urmă trebuiau să se reîntoarcă în raza de acțiune a radarului din acel careu. Mai mult, măsurătorile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Controlorul de trafic transmitea prin radio direcțiile de acțiune vânătorului pe vaza datelor furnizate de operatorii radar și reprezentate pe masa de urmărire. Când operatorii pierdeau semnalul aparatelor de vânătoare, acestea din urmă trebuiau să se reîntoarcă în raza de acțiune a radarului din acel careu. Mai mult, măsurătorile oferite de setul de radare Würzburg puteau diferi cu până la 500 m. Problemele generate de lanțul greoi de comandă, control și comunicație duceau de multe ori eșecuri de interceptare. Radarele montate pe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]