435,226 matches
-
USAAF au fost cele care au purtat greul luptelor în Teatrul European de Operațiuni (ETO) - "Eighth Air Force" și "Fifteenth Air Force". Grupurile americane erau achipate cu bombardiere grele B-17 Flying Fortress și B-24 Liberator. B-24 avea viteza de croazieră, raza de acțiune și capacitatea de încărcare ale bombelor mai mari decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor la altitudini mai mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei antiaeriene și la atacurile avioanelor de vânătoare. Comandamentul american nu luase în considerație nevoia pentru dotarea cu avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune în 1942 și, la fel ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot timpul să își croiască drumul către țintă. Dat fiind acest fapt, americanii nu s-au grăbit să dezvolte un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
acțiune în 1942 și, la fel ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot timpul să își croiască drumul către țintă. Dat fiind acest fapt, americanii nu s-au grăbit să dezvolte un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Avionul cu rază medie de acțiune P-38 Lightning fusese proiectat ca interceptor și era potrivit pentru rolul de escortă al bombardierelor. Producția nu ajunsese la nivelurile cerute, iar luptele din Marea Mediterană absorbise cele mai multe aparate P-38. O soluție de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot timpul să își croiască drumul către țintă. Dat fiind acest fapt, americanii nu s-au grăbit să dezvolte un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Avionul cu rază medie de acțiune P-38 Lightning fusese proiectat ca interceptor și era potrivit pentru rolul de escortă al bombardierelor. Producția nu ajunsese la nivelurile cerute, iar luptele din Marea Mediterană absorbise cele mai multe aparate P-38. O soluție de moment oferită americanilor a fost avionul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și 1943, bazele U-boot au fost adăugate pe această listă datorită amenințării crescânde pe care o reprezentau submarinele pentru convoaiele aliate care traversau Atlanticul. Dar cea mai mare diferență dintre americani și britanici a fost accentul pus de USAAF pe acțiunea de distrugere a "Luftwaffe". Britanicii credeau că acest obiectiv putea fi atins doar prin paralizarea economiei germane. Agenda americană din 1943 a planificat lovituri împotriva industriei aeronautice germane, care era considerată ca principala condiție de existență a oricărei ofensive aeriane
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
în 1943 păreau că îi dau dreptate lui Harris. Pierderile grele ale bombardierelor neescortate cu rezultate modeste a făcut ca bombardamentele în adâncul teritoriului german să fie suspendate în octombrie 1943. Doar după introducerea noului aparat cu rază lungă de acțiunea P-51 Mustang, capabile să escorteze bombardierele până la țintă și înapoi, bombardamentele strategice au fost reluate. Comandamentul german nu avea o părere bună despre forțele aeriene americane. Göring i-a dat asigurări lui Hitler că bombardierul B-17 era de o
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fost duse cu vechile tipuri de avioane, Messerschmitt Bf 110, Bf 109, Fw 190 și Ju 88. Eficiența și performanțele avioanelor germane de vânătoarea au atins culmea în timpul anului 1943. Fără să dispună de avioane de escortă cu rază de acțiune suficient de lungă, raidurile de bombardament ale USAAF împotriva teritoriului german au avut ca rezultat pierderea a numeroase bombardiere. Avioanele de vânătoare germane au fost dotate treptat cu arme de calibru din ce în ce mai mare, pentru ca să fie capabile să lupte cu succes
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
americane de bombardare a fabricilor de avioane. În octombrie 1943, spionajul german a raportat că avioanele de vânătoare aliate pot zbura până la Hamburg. Avioanele P-47 și P-38 au fost dotate cu rezervoare detașabile, care le extindea raza de acțiune. Unele s-au prăbușit după terminarea combustibilului lângă Aachen, la granița de vest a Germaniei. "General der Jagflieger" Adolf Galland i-a supus acest fapt atenției lui Göring, care a refuzat să ia măsuri, considerând că este vorba cel mult
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vorba cel mult de noroc. El a considerat că avioanele de vânătoare trebuie să fi fost avariate și să fi planat de la o altitudine mare până s-au prăbușit. Primejdia reprezentată de avioanele de vânătoare aliate cu rază lungă de acțiune a fost ignorată. De la mijlocul lunii decembrie 1943 până la mijlocul lunii februarie 1944, când a fost lansată Operațiunea Argument (Marea Săptămână), "Luftwaffe" a cucerit superioritatea aeriană deaspura Germaniei. Comandanții USAAF și-au dat seama că acest fapt nu poate fi
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fost lansată Operațiunea Argument (Marea Săptămână), "Luftwaffe" a cucerit superioritatea aeriană deaspura Germaniei. Comandanții USAAF și-au dat seama că acest fapt nu poate fi schimbat până când un număr suficient de mare de avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune destinate escortei bombardierelo nu va fi disponibil. Floata aeriană a 8-a nu va mai efectua raiduri la mare distanță în interiorul Germaniei pentru tot restul anului.. RAF Bomber Command a înregistrat o serie de succese în această perioadă. Au fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a bombardierelor de noapte ("Chaff" - panglică reflectoare metalizată pentru interferență în radiolocație), punând capăt tacticii "Wilde Sau" prin care avioanelor de vânătoare diurnă erau folosite pentru interceptările de noapte. Bombardarea Hamburgului în iuluie 1943 a fost făcut dincolo de raza de acțiune OBOE, bombardierele RAF au folosit pentru prima oară pe utilizarea radarului H2S. Cu această ocazie au fost folosite și paglicile refletorizante „Chaff” pentru derutarea operatorilor radar germani. Ca urmare, doar 12 bombardiere au fost doborâte și 31 avariate în prima
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
După „Big Week”, aliații au cucerit și au menținut pentru tot restul războiului supremația aeriană. Una dintre cele mai importante schimbări ale „Marii Săptămâni” a fost intruducerea în luptă a avionului P-51 Mustang. Acest aparat avea o rază de acțiune suficient de mare ca să escorteze bombardierele USAAF spre ținte și înapoi la baze. Avionul avea performanțe superioare, care îi permiteau să se angajeze în luptă cu sorți mari de izbândă cu orice aparat de vânătoare germane. Era dotat cu șase
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fost doborâte în fiecare lună. Galland a recunoscut că Luftwaffe pierdea răboiul de uzură și a cerut concentrarea mai degrabă pe calitate decât pe cantitate. Galland nota în raportul din 27 aprilie: „Aș prefera în acest moment să am în acțiune un Me 262 decât cinci Bf 109. Obișnuiam să spun trei 109, dar situația a evoluat și s-a modificat”. Nevoia pentru superioritate tehnică a fost evidentă în pierderile din prima jumătatea a anului 1944. În ianuarie, Luftwaffe dispunea de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
trimiterea avioanelor inamice în zone în care nu erau prezente bombardierele. Germanii au răspuns prin creșterea eficienței sistemelor de marcare a pozițiilor avioanelor inamice. Corpul Observatorilor Germani a fost esențial în acest efort până la introducerea radarelor cu rază lungă de acțiune "Wassermann" și "Mammuth". După aceasta, marcarea pe hartă a pozițiilor avioanelor a fost centralizată și a devenit mai simplă. Germanii au utilizat de asemenea stații de ascultare pentru urmărirea dispozitivelor IFF (Identification friend or foe) după pornirea lor în spațiul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
noiembrie 1940, după semnarea Pactului Tripartit, Axa a primit acces la rezervele de țiței ale României . USAAF a dorit să facă din țiței ținta prioritară. La sfârșitul primăverii anului 1944, americanii dispuneau de avioanele de vântoare cu rază lungă de acțiune, capabile să asigure protecția bombardierelor care aveau să declanșeze atacurile împotriva rafinăriilor de la Ploiești. În acel moment, USAAF avea mai multe obiective divergente: campania de bombardamente americano-britanică împotriva țintelor din Germania, Operațiunea Pointblank și sprijinirea tactică a armatelor aliate debarcate
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
la angajarea în luptă directă a "Luftwaffe". Spaatz considera că atacarea doar a căilor ferate nu i-ar fi forțat pe germani să arunce în luptă toate forțele aeriene defensive. Eisenhower acedat în cele din urmă, iar Spaatz a mutat acțiunile 15AF a USAAF împotriva țintelor din România. Până în acel moment, aliații atacaseră doar sporadic țintele din România.. OKL era obligat în această conjunctură să facă fața la două mari provocări. Prima era întărirea "Luftflotte" 3 din cadrul "Luftflotte Reich", pentru ca să facă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
zonă. Din acest motiv, atacurile de precizie erau imposibile. Pentru depășirea acestei măsuri de apărare, 15AF a organizat pe 10 iuni 1944 un atac aerian la joasă înălțime al avioanelor P-38 dotate cu bombe de 450 kg. Succesul acesti acțiuni a fost limitat. În ciuda îmbunătățirii defensivei, situația a rămas dificilă pentru germani. Göring să se ia măsuri hotărâte pentru economisirea combustibilului și transferul a numeroase unități de artilerie antiaeriană din Germania în zonele petroliere din România. RAF Bomber Command a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
războiului în Europa în 1945. RAF Bomber Command a bombardat uzinele de combustibil sintetic din regiunea Ruhr până în noiembrie 1944, când comandanții aliați au ajuns la concluzia că aceste unități industriale au fost atât de afectate de atacuri încât orice acțiuni împotriva lor nu se mai justifică. Harris a primit ordinul să înceteze aceste atacuri și, în schimb, să își concentreze atacurile împotriva căilor de comunicație. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut ca britanicii să participe alături de 8AF la atacarea a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
scăzut continuu. În 1943-1944, "Nachtjagdgeschwader" se dovedise a fi cea mai eficientă ramură a "Luftwaffe". Chiar și în iulie 1944, "Nachtjagdgeschwader" continua să obțină succese importante. Dar, în august același an, criza de combustibil a provocat o scădere dramatică a acțiunilor de vânătoare nocturnă. După această dată, "Nachtgeschwader" nu a mai fost capabilă să opună o rezistență notabilă raidurilor nocturne de bombardament . Criza de combustibil nu era decât un factor al scăderii eficienței vânătorii de noapte. Un alt factor a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Odată cu restrângerea teritoriului controlat, Germania înseși fiind în prima linie a frontului, distincția dintre bombardamentele strategice și tactice a dispărut practic. Forețele aeriene aliate și "Luftwaffe" s-au găsit în situația de a lupta în prima linie a frontului în cadrul acțiunilor de atac, respectiv apărare a obiectivelor industriale. Hitler a încercat să îmbunătățească situația militară a Germaniei aflată în continuă înrăutățire prin lansarea operațiunii "Wacht am Rhein" (Ofensiva din Ardeni). RLV a transferat mai multe "Jagdgeschwader" pentru sprijinirea ofensivei alături de unitățile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
comandanții aliați occidentali au emis un ordin care cerea ca toate operațiunile forțelor aeriene strategice să fie redirecționate spre sprijinirea operațiunilor forțelor terestre. Pe 26-25 aprilie, USAAF a efectuat ultimul raid. Bomber Command era deja implicat la acea dată în acțiunile forțelor terestre pentru eliberarea lagărelor cu prizonieri aliați . Pe 8 mai, Germania Nazistă a capitulat, astfel luând sfârșit războiul în Europa.
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mulțime de astfel de videoclipuri au invadat internetul și mass-media. Regulile presupun ca, în 24 de ore de la primirea nominalizării, trebuie să donezi bani și/sau să torni găleata de apă cu gheață pe cap. Filmul trebuie să cuprindă numele acțiunii caritabile la care participi și numele noilor nominalizați. În România, Asociația MaiMultVerde a adoptat aproape imediat campania și îi provoacă pe participanți să doneze bani, orice sumă de la 10 lei în sus, care echivalează cu plantarea unui copac sau să
Ice Bucket Challenge () [Corola-website/Science/332733_a_334062]
-
de undele sosite de la zonele cu numerele formula 3 Deoarece lungimea de undă a luminii este de ordinul micrometrilor, numărul de zonă de pe frontul de undă este de ordinul 10 Deci se poate considera că amplitudinea E a oscilației generate de acțiunea zonei m este egală cu valoarea medie a aplitudinilor E, E ale oscilațiilor generate de zonele învecinate: Amplitudinea undei luminoase rezultante în punctul de observație M este:
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
alt scandal homosexual în Austria. În noiembrie 1909 Francisco José a fost înșelat cu 325.000 £ de către un impostor care se dădea drept Frederick Vanderbilt din celebra familie Vanderbilt, după ce a cumpărat ceea ce el credea a fi smaralde valoroase și acțiuni într-o companie minieră engleză. Impostorul, al cărui nume real era William Lackerstein Joachim, l-a întâlnit pe Francisco José la Paris, în aprilie 1909 și o lună mai târziu Joachim a călătorit la Viena, unde l-a inivitat la
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
pe Francisco José. În timp ce era în Berlin, el i-a făcut cunoștință lui Francisco cu doi ingineri de exploatare minieră. Cei doi ingineri i-au făcut o impresie bună lui Francisco, așa că Joachim a reușit să-l convingă să achiziționeze acțiuni la compania minieră la care el a spus că este acționar majoritar. Pentru smaralde și acțiuni Prințul Francisco José a plătit un total de 325.000 £,125.000 £ pentru smaralde și 200.000 £ pentru acțiuni. Cum smaraldele și acțiunile s-
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]