6,312 matches
-
să fie martorele micii dispute dintre mine și Adam din ziua precedentă. Doamne, oare se întâmplase doar cu o zi înainte? Fetele au continuat să discute despre noi cu voce tare. — A, da, ăia doi. Se pare că s-au împăcat. —Aaaa, rahat! Am deschis ochii și m-am uitat la Adam. Amândoi am izbucnit în râs. — Nu mai lipsește decât tipu’ cu Guinness-ul, a zis el. — În cazul ăsta, eu chiar că plec, i-am spus. Pe drum spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă se dusese pe apa sâmbetei. Ticălos egoist! Îmi venea să-i strig să se ducă naibii și să mă lase în pace. Cu nici cinci minute în urmă, mă împăcasem cu ideea că-l pierdusem. Și-acum ce trebuia să fac cu el? Să mă bucur de compania lui? Ați înnebunit? —Iartă-mă că a durat atât, a zis el. Casiera a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tonul ei. Nu știu de ce, dar mi se părea că indica dubii sau o formă de defetism. Apoi a apărut tata. —Eu plec la serviciu, a anunțat el. Dar să nu uiți ce ți-am spus. Nu trebuie să te împaci cu el numai de dragul lui Kate. Cine zice că James o s-o roage să se întoarcă la el? a întrebat zgomotos Helen. N-ar fi fost nevoie să zică treaba asta. Dar avea dreptate. Apoi, în cameră, a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Că e frumoasă de la natură. Da, am sărit eu încântată nevoie mare. Așa să mă faci să arăt! De ce era Helen așa de drăguță cu mine? m-am întrebat. Oare bănuia că eram rivale în competiția pentru Adam? Dacă mă împăcam cu James însemna că avea cale deschisă la Adam. Sau poate că eram eu cinică. În fond, Helen era soră-mea. Și oricum, probabil că nu bănuia nimic. Trebuie să recunosc că, atunci când Helen a terminat cu pregătirile, eram frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
buzele formând trei „o“-uri surprinse. Când m-a văzut, Kate a început să urle. Și numai așa, de-a naibii, m-am decis să fac și eu la fel. Așa cum probabil că v-ați dat deja seama, nu mă împăcam deloc cu chestia asta - acceptarea vinei. Dar în loc să-mi exprim frustrarea generată de această situație în fața lui James, mi-ar vărsat nervii pe Helen, pe Anna și pe mama. Ceea ce nu era corect nici față de fete, nici față de mama. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus ea. Ești bine? Pari nițel cam agitată. Chiar sunt, Judy, am lămurit-o. Sunt agitată și nedumerită și nu știu ce se întâmplă. Ce vrei să spui? m-a întrebat ea cu blândețe. Păi, știi că eu și James ne-am împăcat, am început. — Da, a zis ea. —Ei, și știi că a fost vina mea că James a avut o aventură? —Ce naiba tot spui acolo? m-a întrebat ea oripilată. —James mi-a spus că a fost vina mea. Că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
capului tău, am spus agitată, minunându-mă de curajul lui Adam. Foarte bine, mi-a comunicat el neclintit. Ei, cum am mai spus, timp de un an de zile n-am avut nici o veste de la ea - tocmai începusem să mă împac cu ideea asta. Apoi, cam acum o lună de zile, Hannah și-a făcut apariția din senin. Nu mi-a venit să cred! Și a adus-o și pe Molly cu ea. — Cine e Molly? l-am întrerupt. Fetița ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să nu-mi reproșeze că era vina mea fiindcă nu-i pusesem un nume drăguț și feminin. —Uite ce e, lasă numele copilului, i-am spus lui Adam. Continuă povestea. —OK, a acceptat el. Păi, oricum, presupun că ne-am împăcat. Hannah mi-a spus că-i pare rău că nu m-a implicat de la început în viața lui Molly. Dar a vrut să știe dacă acum e prea târziu să începem? Și? am întrebat eu. —Păi, inițial mi-a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
definești realitatea? Realitatea e atunci cînd te afli unde n-ai vrea să te afli, faci ceea ce n-ai vrea să faci, și trăiești printre oameni pe care nu-i suporți. Realitatea e ceva cu care ești silit să te Împaci,” scrie Brian Glanville În Kissing America. În vreme ce Adrian Dumitru Își descrie În România liberă bucuria produsă de dărîmarea simbolurilor comuniștilor, Într-un articol ce afundă cititorul În cel mai ezoteric titlu al săptămînii: „Se sparg rozetele comuniștilor”. Mai rău este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-ncurc circulația. Pe o altă pagină dar la fel de mare ca celelante e o discuție tare frumoasă Între oamenii pe care-i iubesc eu mai mult și mai mult, domnul Păunescu și domnul Eugen Barbu, ce bine că s-au Împăcat, că pînă mai ieri cînd am cumpărat ziaru’ se ponegreau peste tot cu puncte puncte, adică vorbe de rușine scrise cum se-aude, și Întreb, pentru ce ? Că, la sfîrșit, ce e amoru’? Să vedeți ce minunat vorbesc acum unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un atelier de pictură pentru copii cu dificultăți. În centrul de greutate al cărții, zice: „Vederea sexului lui Îmi e fatală”. Dar chiar așa, muribundă, mai are puterea să șoptească: „Chiar mă gîndesc că acest sex ar trebui să le Împace pe toate femeile din lume cu falusul”. Așadar Ernest are și sex și falus, spre disperarea noastră. Nu știm dacă are și penis, aici e neclar. În sfîrșit, cele două instrumente ale sculptorului explică de ce traiul În trei e precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă surprinde, Iar băncile îmbietoare, Cu mângâiere m-ar cuprinde. În noaptea teiului în floare Îngenunchez înfiorată, Mă
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
o strategie electorală de intrare În cursă În ceasul al unsprezecelea, planul fiind acela de a profita de publicitatea adusă de construirea autostrăzilor. Cum Îi va afecta șansele presa ostilă față de fiul lui? Jack Își evaluă propriile sale șanse. Se Împăcase cu Karen, pentru că ea observase strădaniile lui. Cea mai bună cale de a continua era să-și Încaseze pensia de douăzeci de ani de serviciu și să plece din L.A. În următoarele două luni va trebui să gonească printre gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la un schimb informațiile referitoare la el. Parker s-ar putea să Înăbușe scandalul, ca să protejeze Departamentul. Dar Karen o să afle și ceea ce a mai rămas din căsnicia lui o să se ducă de rîpă - pentru că ea abia dacă se putea Împăca cu gîndul că se măritase cu un bețiv - și țucălar pe deasupra. „Ucigaș“ era un glonte de care nici unul dintre ei nu se putea feri. Trei ore de zbor, trei ore de răgaz ca să cumpănească. Avionul ateriză În Puget Sound. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate celelalte, cum îi spusese, exact ca celelalte, nimic mai mult, dorea să fie iubită, să se mărite, să aibă copii, dar toate astea la un loc făceau să i se pară o monstruozitate teoria lui că nu se pot împăca arta și căsătoria, îi cita o mulțime de exemple apropiate sau celebre, dar era ca și cum ar fi vorbit unui zid, el repeta ideea lui Montherlant, pe care o tot întorcea pe toate părțile, ajunsese să-l urască, după ce-l citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cutare împrejurare dacă s-ar fi recăsătorit. În felul acesta era mulțumită. Nu trebuie neapărat să formezi un cuplu ca să fii mulțumit. I se păreau însă mult mai firești, în împrejurările acestea, toate întâlnirile cu fiul ei, cu care se împăcase după căsătoria cu care nu fusese de acord Îde ce, oare? nu mai ținea minte); iar după vreun deceniu și jumătate în care numai scrisorile cu literele smucite și numai rarele fotografii i-o aduceau în casă, i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uite la mine pentru ce sunt eu și cum arăt eu, nu pentru valorile pe care le-aș avea într-un seif. Ne-am certat cumplit, a plecat, dar speram că în câteva zile o să-i treacă și o să ne împăcăm și o să-mi dea dreptate. Eram absolut convinsă că o să-mi dea dreptate.“ „Stai așa, cu fața în profil, ca și cum te-ai ruga.“ „Dar nu s-a întors. Și după un timp am aflat că la vreo câteva zile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O cred. În scurt timp s-a sfârșit. L-am văzut după aceea. Părea teribil de schimbat, obrazul i se subțiase, ochii i se adânciseră în orbite, părul îi crescuse mai mare decât îl purta de obicei, dar arăta senin, împăcat cu câte fuseseră cu el. Nu-mi pot scoate din cap că l-a ajutat gândul acela cu LowellHaiseSwigart sau poate întreaga lui ființă nu fusese în realitate decât îndârjire cu care să accepte orice se întâmplă ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mângâie-mă“, și el a rămas ca paralizat. Mai târziu încerca să înțeleagă. Ceva se schimba în el, bănuia ce se petrecea, dar nu pricepea de ce se întâmplă chiar așa. Erau în el două voințe care nu se puteau împăca și nu știa cum ar putea trece dincolo de conflictul dintre ele. Și se gândea: Cum să-i spun că fiecare cerere a ei, sărută-mă, mângâie-mă, e ca o opreliște, că nu pot face ce îmi cere, e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât un pitic politic, care habar n-are să guverneze și nici nu e mandatat de popor. Fiecare vot necesită o bătălie pe viață și pe moarte și va trebui să-și petreacă cea mai mare a timpului încercând să-i împace pe liberali. Reg Prentice și-a anunțat plecarea la conservatori. E un prost. Adevărata putere este în mass-media și în culisele politicii: dacă n-a înțeles asta după atâția ani în Parlament e mai tâmpit decât îl credeam. E absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine, atunci mă văd nevoită să-ți relev și o a treia posibilitate. E homosexual. Abia acum și-a dat și el seama de chestia asta - deși eu am știut-o dintotdeauna - și realizează că părinții lui nu se vor Împăca În veci cu ideea, așa că acoperă totul dând buzna să se Însoare cu prima fată ieșită În cale. Ce zici de asta? Casablanca era următorul film pe listă și Lily a trecut cu repede Înainte peste distribuție, În timp ce eu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el, nici Lily. Iar acum era ziua de mutare - o săptămână Întreagă mai târziu - și, cu toate că nici unul dintre ei nu dădea semne vizibile de supărare, nici unul dintre ei nu mai era totuși chiar la fel. Nu avusesem timp să ne Împăcăm, eram cu toții prea ocupați, dar mă gândeam că totul avea să se rezolve de la sine după ce Lily și cu mine ne vom muta Împreună În noul apartament. Apartamentul nostru la comun, unde totul avea să fie din nou așa cum fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Gardienii au fost foarte drăguți - n‑a fost mare lucru. N‑am avut zăbrele sau alte chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă În toată povestea asta? Te‑a lăsat pur și simplu să zaci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute și să se Împace. ZÎmbi atoateștiutor. O să fie ca la curse. — Știu cine-o să cîștige, spuse ea brusc. Se prefăcu jignit. — Dă-i unui om sărman o șansă! El o cercetă Într-un alt mod, apoi Întinse mîna și zise, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]