6,950 matches
-
tot ce poate fi mișcat din loc, iar ceilalți doi să le-adune într-un maldăr, pe urmă o să se uite și el la lucrurile alea, până acum curajul i s-a redus la deschisul ușii și aruncatul unei priviri înăuntru, însă a văzut atâtea lucruri familiare lui, că se și speriase, așa că cel mai bine-ar fi să ne apucăm de treabă repede, fiindcă sunt destul de multe de scos. Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noi suntem prietenii lui taică-su, câinii s-au uitat la el fără să se clintească, iar eu m-am gândit că tot e bine că Zsolt m-a ales pe mine și nu pe Jancsi sau pe Csabi, pentru că înăuntru măcar de câini nu trebuie să ne fie frică. Când urcam spre ușa barăcii pe cărămizile pe post de trepte, mi-am adus aminte ce spusese Csabi despre fantome și-am simțit cum mi se moaie picioarele și mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de tocul ușii, Zsolt a scos un oftat înainte s-o deschidă, și atunci am tras și eu aer adânc în piept și, cu toate că încă-mi era tare frică, mi-am făcut curaj și am intrat pe ușă. Am pășit înăuntru odată cu Zsolt, eu nu mai fusesem până atunci într-un loc unde să fi murit cineva, într-un fel eram curios cum o să fie, însă pe amândouă brațele mi se făcuse pielea de găină. Dinăuntru, încăperea părea mare, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa, în doi, am reușit s-o urnim până la ușă, Zsolt mi-a spus că dacă-i așa al dracului de grea, s-o lăsăm la urmă, ei, și atunci am văzut că baraca se golise aproape pe de-a-ntregul, înăuntru, lângă un perete, mai rămăsese doar un prici din scânduri, sprijinit pe niște cărămizi, Zsolt a adunat de pe el rufăria de pat și pătura jegoasă, a luat și una din scânduri, cărându-le pe toate la ușă, eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceva, dar așa, după-masa, aproape niciodată, și atunci, uitându-mă la mama, am văzut cum pălește, așa că i-am zis să stea pe loc, că merg eu să văd cine e și dacă nu-l cunosc, nu-i dau drumul înăuntru, și am ieșit în antreu și m-am uitat prin vizor dar n-am văzut pe nimeni, casa scărilor era goală, și atunci m-am gândit că precis băieții se țin de pozne deși le spusesem să nu facă prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
subțiase, fiindcă pe ușă încăpeau doar câte doi, acolo, în față, un muncitor de la uzina metalurgică tocmai îl scutura de guler pe unul cu mutra roșie, îmbrăcat în trenci, strigând la el că ce-și închipuie, cum o să-l lase înăuntru peste rând, cunoaște el șmecherii de teapa lui, de data asta n-o să se bage înaintea oamenilor cinstiți care stau la rând, la care ăla în trenci a spus că el stătuse la rând, numai că trebuise să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-a vrut să-mi spună, mi-a zis doar, pssst, liniște, să-mi țin gura, și atunci cineva a spus că de mult, să tot fie vreo două ore jumate, uite ce încet merge, cei din față spun că înăuntru, în magazin, coada mai cotește de vreo trei ori printre rafturi, ei, și atunci, la ușă, acolo în față, s-a iscat o agitație, se pare că cineva voise să iasă, chiar dacă aia era ușa de intrare, dar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el, să lase lădițele, ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă, mâine or să se dea din nou fructe exotice, iar dacă nu mâine, atunci cel târziu săptămâna viitoare, și să vină dimneața devreme, dar asta se știe oricum. Au început să strige cu toții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cât mă rugase mama să nu dau de bucluc, cu toate astea, am rămas acolo să mă uit, m-am tras de-o parte, oamenii au dat buluc în magazin, unii, avântându-se, au intrat de-a dreptul pe fereastră, înăuntru rafturile au fost date jos, oamenii au început s-arunce-n stradă conservele și borcanele de compot, am auzit pe cineva strigând după ajutor, iar o voce de femeie țipa într-una că arde magazinul, ei, și atunci lângă mine a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
castelul de vânătoare al comandantului suprem al forțelor armatei, folosit doar o dată la cinci ani, când ne vizita orașul, pentru o clipă am crezut că acolo vrea bunicul să mă ducă, să mi-l arate, unchiul lui Feri fusese o dată înăuntru, când a tras firele electrice, și ne povestise, dup-aia, că înăuntru toate sunt din aur, și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la cinci ani, când ne vizita orașul, pentru o clipă am crezut că acolo vrea bunicul să mă ducă, să mi-l arate, unchiul lui Feri fusese o dată înăuntru, când a tras firele electrice, și ne povestise, dup-aia, că înăuntru toate sunt din aur, și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă, și de poarta neagră de fier, fără ca bunicul să încetinească măcar, conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am spus, deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăla, și atunci și-au pus sculele pe podea, lângă sicriu, apoi unul s-a așezat la un capăt al sicriului, iar celălalt la capătul opus, au apucat capacul, trăgând simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un umăr, a făcut un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și am împins-o, dar s-a întredeschis abia, și atunci m-am strecurat afară, închizând ușa în urma mea, știam c-o să se deschidă iar numaidecât, și or să vină după mine, dar nu mi-a păsat, auzeam că lumea înăuntru strigă alandala, și atunci am făcut un pas în față și m-am oprit în capul scărilor și m-am uitat de jur-împrejur, dar pe tata nu l-am văzut nicăieri, nici pe el, nici pe gardieni, tot cimitirul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bag la zdup pe scriitor. Dacă... Restul se pierdu În șervețelul Kleenex. Simți nevoia să-i spună tînărului jandarm că el nu avea nici o vină, că regretele erau inutile. În loc să facă asta, luă una din pungile de plastic și strecură Înăuntru, cu delicatețe, biletul găsit În mîna lui Gildas. Trebuia să acționeze, În loc să se piardă cu firea. - Fotocopiază-l și trimite originalul locotenentului Caradec, la SRPJ Brest, zise ea, Întinzîndu-i punga lui Stéphane. Vreau să știu dacă și-a mai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chemase automat pe ea, era din cauză că În ea avea Încredere. Bătu darabana energic În ușa lui Fersen. Nici un răspuns. Stărui. Neprimind nici de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră corpul. Înainte ca sicriul să fie Închis pentru totdeauna, fără ca cineva să observe, strecurase Înăuntru o cutiuță. Diamantul avea mai mult de un carat, montura era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o cere pe Valentine În căsătorie. Momentul potrivit nu avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spuse Lucas ceva mai tîrziu cînd coborî de la mezanin. Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]