10,960 matches
-
și poate vechiul supererou negativ trebuia să facă loc altuia nou, poate acela își epuizase tot ce avea să-i dăruiască, ajunsese să-i cunoască forțele, fără să-și dea seama că le atinsese capătul. Cel nou era unul cu înfățișare umană, cu reacții pe care nu le poate ghici așa ușor. Avea de lucru. Doi 1 Radu era cel mai puternic. Îi bătea pe toți și făcea tot ce-i trece prin cap. Chiar și profii erau înspăimîntați de puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
10 În epoca tezelor, epocă de noroi și jale pentru omenire, Alin a avut de înfruntat, ca de fiecare dată, forțe copleșitoare. Ciclopul era preocupat de destinul fiului. Într-un timp cețos, de om mare, îl vedea pe erou sub înfățișarea unui medic. O meserie de viitor. Cu toate că medicii de obicei pleacă din țară pentru a găsi în afară posturi mai bine plătite, chiar și aici poți găsi oportunități și trăi foarte bine din banii pe care ți-i dau bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
stelei, pe celălalt cerc al obezii este fixată o cruce În al cărei centru, se face o gaură pe care este introdus un fus pe care se Învîrtește steaua. Pe vîrful fusului, Înăuntru, se fixează o lumînare aprinsă, dîndu-i o Înfățișare ce impresionează. Ca să fie mai frumoasă, copiii o Împodobesc cu lănțișoare de hîrtie colorată și cu beteală. Ei umblă cu ea din casă În casă vestind evenimentul sărbătorit. Băieții mari umblă cu vicleimul. Vicleimul este o veche dramă populară
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
un trup/ voi, munților,/ mărilor,/ dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia"; 28. Ipostazele timpului: a. "fugit ireparabile tempus" (timpul se scurge ireversibil); b. "fortuna labilis" (soarta este schimbătoare); "vanitas vanitatum" (deșertăciunea deșertăciunilor); 29. Natura își pierde inocența și înfățișarea paradisiacă, omul se simte înstrăinat: "De nicăieri pământul/ nu m-a chemat/ Sunt blestemat!"; 30. Satul devine suflet, are alte dimensiuni existențiale: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat/ Aici orice gând e mai încet,/ și inima-ți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rang de sfințenie. Ea nu este nici floare ornamentală, nici floare de buchet, dar atrage atenția prin "ritualul" înfloririi, prin simplul fapt de a exista. Valoarea pe care Blaga o percepe în lucruri "este a semnificației lor existențiale, nu a înfățișării lor, ține de esență, nu de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
hanului; cel care a ridicat toporul "a picat jos" și a murit, iar celălalt a amuțit. Marghioala era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", ceea ce explică idila cu Fănică. În credințele populare se spune că pisica neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana Marghioala și Fănică. Mâncarea foarte gustoasă și vinul au calități afrodisiace. Rătăcind, după ce pleacă de la han, protagonistul cunoaște o altă înfățișare a diavolului: o căpriță
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana Marghioala și Fănică. Mâncarea foarte gustoasă și vinul au calități afrodisiace. Rătăcind, după ce pleacă de la han, protagonistul cunoaște o altă înfățișare a diavolului: o căpriță (un ied), pe care îl va regăsi în ușa Mânjoloaei. În nuvelă "se transformă în real un fapt de magie vrăjitorească până la a-l crede o întâmplare banală" (M. Ungheanu). Scenele erotice cu un flăcău bun
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Din nou, personajul-narator intră într-un cadru fabulos: rătăcește fără țintă, are fierbințeli, își scoate căciula care-l strângea ca o menghină, întâlnește o căpriță neagră (un ied) pe care-o pune în desaga din dreapta. În credințele populare, diavolul ia înfățișarea de capră neagră. Deodată calul pornește năuc, sare peste gropi, cade în genunchi, iar drumețul speriat își face cruce și observă că pierduse, pe drum, iedul, iar calul îl trântește la pământ. După patru ceasuri de rătăcire, află de la un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta cea bună, te ajută, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică..." În stil indirect liber, se completează trăsăturile lui Harap-Alb, prin cuvintele fetelor Împăratului Verde, care constată că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și seamănă a fi mult mai omenos, decât Spânul. Caracterizarea Spânului Spânul este un personaj negativ, care întruchipează forțele răului, care produce teroare, violență, răutate, este perfid și caută să câștige prin înșelăciune, așa cum rezultă din caracterizarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o ființă metafizică în care se cufundă poetul. În acest spectacol poetic, natura devine personaj (Revedere), realitate metafizică (Mai am un singur dor), o stare de suflet pentru dorul eminescian. Erotica eminesciană, amintind de poezia populară, de romanță, are două înfățișări: a) aspirație spre ideal, dorință, ipoteză a fericirii (Lacul, Dorința, Floare albastră, Lasă-ți lumea, Sara pe deal); b) dezamăgire exprimată în ton de romanță (Pe lângă plopii fără soț, Te duci, De câte ori, iubito..., Din valurile vremii, De ce nu-mi vii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contopește cu viziunea mitică despre nașterea lumii și originea elementelor primare. Din substratul folcloric se rețin: formula de basm cu care se deschide opera, portretul fetei de împărat, metamorfozele Luceafărului (a. se întrupează din cer și mare pentru a căpăta înfățișarea neptunică; b. se întrupează din noapte și soare spre a deveni demon), chemările magice ale fetei de împărat, motivul Zburătorului. Izvoare filosofice sunt în primul rând Kant, Hegel, Schopenhauer. Din lucrarea Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer, Eminescu a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vii/ Ce scânteie-n afară". Cea de-a doua întrupare va fi din soare și noapte, Luceafărul având acum "un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea". El o cheamă pe fata de împărat în lumea lui, să fie stăpâna apelor, dar fata îl refuză, simțindu-l
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-ngheață". Conștientă că nu are acces la viața veșnică, fata de împărat motivează: "Căci eu sunt vie, tu ești mort". După trei zile și trei nopți, fata își amintește în somn de Luceafăr (mitul oniric), îl ademenește, iar acesta ia înfățișare demonică, născându-se din soare și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să se poată mișca în voie, în spațiu și timp. Mai târziu, devenind călugărul Dan, eroul află de la Ruben deosebirea dintre Dumnezeu și om: "Dumnezeu e vremea însăși, pe când omul ocupă numai un loc în vreme". Deși Ruben are o înfățișare blândă, el este un Mefisto înzestrat cu o fizionomie satanică. Dan se desparte de umbra sa și constată că sufletul său a mai trăit cândva în pieptul lui Zoroastru. El descoperă în sufletul său esența divină, după care ajunge la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cunoaștere, dar acest lucru este posibil doar în vis. În spațiul oniric, tânărul deschide o carte de astrologie, face un semn magic și se întoarce în timp, cu 500 de ani în urmă, pe vremea lui Alexandru cel Bun, sub înfățișarea călugărului Dan, discipol al dascălului Ruben. Călugărul Dan are revelația de a fi trăit în viitor, sub numele de Dionis și-i mărturisește maestrului său, experiența prin care trece. Ruben, deși are o înfățișare blândă, e un adevărat Mefisto, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vremea lui Alexandru cel Bun, sub înfățișarea călugărului Dan, discipol al dascălului Ruben. Călugărul Dan are revelația de a fi trăit în viitor, sub numele de Dionis și-i mărturisește maestrului său, experiența prin care trece. Ruben, deși are o înfățișare blândă, e un adevărat Mefisto, care-i explică ucenicului, deosebirea dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu e vremea însăși, iar omul ocupă numai un loc în vreme. Omul și umbra sa își pot schimba firile. Având intenții demonice, Ruben îl inițiază
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ladima este un personaj static, multidimensional, un alter-ego al autorului. Portretul fizic: "înalt, slab, cu ochii rotunzi și orbitele mari, adâncite... cu mustață de sergent-major și cărare de frizer". Pentru Fred Vasilescu: "un om atât de serios, un profesor ca înfățișare". În viziunea Emiliei Răchitaru era "puțin cam haloimăs, dar era simpatic". Cibănoiu îl consideră un om de o rară inteligență, pe când Penciulescu și-l imaginează un dobitoc; procurorul îl apreciază drept unul "din cei mai de seamă poeți ai noștri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Duca. Acesta îl însoțește pe abatele de Marenne prin Moldova până la Istanbul. La început beizadeaua nu făcu o impresie prea bună: "straiul nu-i era strălucit, așa precum ar fi fost de așteptat de la un fecior de Domn", și nici înfățișarea nu spunea nimic: "cam palid și subțiratic". Abatele află despre conflictele acestuia cu Duca-Vodă, care în viziunea lui Alecu Ruset este "nebun și cu puțină minte". Instruit (studiase în Polonia, cunoștea cultura Bizanțului și pe cea slavă, vorbea limba franceză
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dificile. La început Ana era veselă, apoi devine tot mai tristă, mai îngrijorată, pe măsură ce tensiunile de la han nu mai pot fi ținute sub control. Deși îl iubea pe Ghiță, ea este tulburată de prezența lui Lică, "oarecum speriată de bărbăția înfățișării lui". În timp ce Ghiță se înstrăinează de Ana, ea este cuprinsă de vraja lui Lică, își disprețuiește bărbatul pentru slăbiciunea și lașitatea lui: "Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al alegerii, el trebuia să ofere un măr doar uneia dintre acele femei, și este lesne de înțeles de ce acel fruct a rămas cunoscut peste veacuri ca măr al discordiei. Imaginea, primul impact „Eu nu vreau să fiu aleasă pentru înfățișare, ci pentru frumusețea mea interioară“, spun unele fete care încă mai așteaptă să fie alese. Dacă m-ar întreba pe mine, aș răspunde că e mai bine ca o fată să arate în primul rând atrăgător și abia mai târziu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
I.L. Caragiale, Editura Institutului Cultural Român, București, 2005, p.16) Se poate ca Vlahuță să mai fi adăugat ceva de la dânsul, deoarece Caragiale își cunoștea prea bine locul de naștere și împrejurările ca să fi dat și localitatea greșită, și o înfățișare atât de mizeră gospodăriei părintești. Familia modestă din care se trage nu este totuși complet lipsită de cunoașterea lucrurilor publice sau de notorietate. Tatăl său Luca, fiind în momentul nașterii lui Ion secretar al mănăstirii Mărgineni, este primul dintre fiii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu satiric direct, el nu spune lucrurilor pe nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe de pe acum să schițeze aspectele urbanisticii gloduroase a periferiilor bucureștene, înainte de a trece la înfățișarea mahalagiilor în comedii. Desigur, începuturile lui nu prevestesc pe marele scriitor, dar nici nu-l dezmint. Debuturile sale sunt ca și acordurile sigure ale unui instrumentist stăpân pe sine, care își câștigă măiestria fără grabă. Chiar dacă ținem seama de descoperirile
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la fel de imbecil, pare mai maleabil, temperându-și prietenul, pe care-l privește cu respect și admirație. Limbajul întărește comicul cuplului prin câteva ticuri verbale. Fii cuminte, Tachi al lui Brânzovenescu subliniază tocmai caracterul moderator al personajului, în timp ce Am, n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix sunt la tribunal al lui Farfuridi ilustrează meticulozitatea lui ascunsă. Apare apoi Cetățeanul turmentat, care încurcă și descurcă cu amabilitate ițele intrigii din dorința de a-și face datoria de alegător. Ultima apariție este a lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
blestem, mită pentru slujbașul însărcinat cu strângerea și înaintarea jalbelor, mită pentru a fi introdus mai repede în sale de judecată, bani pentru eliberarea unei cărți de judecată. Procesul se prelungește la infinit și pentru că mitropolitul refuză la o primă înfățișare să dea o sentință, cerându-le și chiar impunându-le împricinaților să se împace. La 27 iunie 1793, Lazăr abagiul din București cere cu insistență o sentință în procesul său care dura de aproape trei ani și care l-a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]