5,677 matches
-
fiarelor a închis-o, făcându le neputincioase. -Scoteți-l de aici, el n-are nici-o vină. Darius atunci în supliciu i-a trimis pe pizmași și porunci să fie aruncați în groapa neagră a morții. În trupurile trădătoare, leii și-au înfipt colții. Darius a dat edict ca pacea să fie întărită și să coboare lumina peste popoare. Daniel a prosperat sub domnia lui Darius. La loc de cinste pus și de urmașul acestuia împăratul Cirus, trăind până la adânci bătrâneți în Babilon
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
scuturi, îmbrăcați în zale, cu coifuri strălucitoare deschideau drumul, urmate de cavalerie și armata pedestră. Zeci de mii de cavaleriști îmbrăcați în armuri și coifuri, pe cai arabi impunători înaintau ca fulgerul, Cambyse fiul șahului Cirus pe calul alb bine înfipt în scări, mergea în fruntea cavaleriei, șahul fiind conducătorul carelor de luptă. Cambyse ordonă masacrul preoților din toate templele, fură bogățiile acestora, aur, argint, pietre prețioase, arzându-le din temelii. Lumea sacră a lui Ramon era distrusă, templele de la Memfis
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
boierii trădători și vreau bani. Mulți bani în visterie ca să-mi plătesc tributul. Magicianul repetă ritualul cu globul de cristal. Din perdeaua de fum din sala tronului au apărut douăsute de boieri cerând iertare. -Gărzi!Descăpățânați-i!Capetele să fie înfipte în pari, ca mărturie de pedeapsă a trădătorilor. Leșurile tăiați-le-n bucăți și săturați câinii. Mefistofel-invocă Grațiani, umple visteria palatului cu taleri și țechini de aur. -Așa voi face! La cererea românilor și sașilor transilvăneni Petru intră cu oaste
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
doua zi, fără suflare în pat. Vicenzo Grațiani astrolog, magician, spițer și vraci a dispărut fără urmă. În cabinetul lui Grațiani. hatmanul a găsit o păpușă de ceară cu înfățișarea lui Petru, înțepată cu sute de ace, din care unul înfipt în dreptul inimii. Înțelegerea a fost respectată. Mefistofel și-a primit plata. CRISTALE La curtea craiului Matei se aciuase un străin, despre care se vorbea că este foarte erudit, colindase tot pământul și nu existau mistere ale naturii, care să nu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
trădare, se furișă nevăzut în apartamentele ducelui. Presupunerile lui Deodor că Serghei se ocupa cu magia neagră erau confirmate. Văzu zeci de flacoane care conțineau elixire secrete și o păpușă de ceară care avea înfățișarea suveranului, cu un stilet subțire înfipt în dreptul inimii. Din rană se prelingeau picături de sânge. -L-am prins pe trădător-îngăimă Deodor. Atunci la porțile palatului se auzi mare larmă și strigăte de desnădejde. Deodor fugi în grabă către intrarea în palat, unde-l văzu pe împăratul Iulian
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bunăvoie sau n-or mai fi putut ai lui să-l dea? Atunci de ce s-o mai fi înscris? În clipa următoare o voce dramatică se auzi înaintînd din spate de unde se retrăseseră părinții, și o mână brutală mi se înfipse în umăr. - Răspunde, mă, prezent! Ce e cu tine? A! Da, eu eram ala! Cum de uitasem? Omul care făcea apelul ridică fruntea din hârtii și îmi spuse ceva neplăcut. Refuzai să înțeleg ce anume, găsind în sinea mea, cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-mă în uriașa hartă la care nu vroiam să mă gândesc, apoi făcîndu-și din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcăind bestial: - Îți scot mațele din tine! Vroia într-adevăr să mi le scoată, fiindcă, după ce mă îndoii și îmi ferii burta, se retrase la catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în minte. Văzusem odată un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă de cățelandri schelălăind de foame și de neputință care se repezeau în el să-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reușeau nimic, calul rezista. Își înfigeau dinții în burtă, în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâțâind din cap și scheunând. Prima îmbucătură, care ar fi deschis drumul celorlalți, le scăpa. De unde? Din ce loc? Am stat mult să-i văd ce fac și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
alți țăruși. Ne spuse să ținem unul în mână. El se așeză în fața trepiedului ca un fotograf, se uită printr-un aparat de ochire și începu să ne facă semn cu mîna: mai așa! mai la dreapta! Mai la stânga... acolo! Înfigeți țărușul! Aveam un ciocan, băturăm țărușul. Pe urmă veni spre noi cu toată aparatura, cu domnii Jumanca și Ionescu cărând acea aparatură și noii țăruși și ne trimiseră iar în depărtare, în urma noastră domnii Jumanca și Ionescu trăgeau o sfoară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în fața fetelor și nu aveam curajul să mă ating de ele, deși vedeam pe câmp, cum alții o făceau, le luau în brațe, se întindeau peste ele și încercau să le ridice fustele... Ele se zbăteau, loveau cu pumnii, își înfigeau mâinile în chica lor, îi mușcau și scăpau, vesele dar intangibile, deși ai fi zis că erau pradă ușoară. Flăcăul se domolea, se întindea alături ca un câine, rugător, insistent, până la urmă domolit și tăcut... îi vedeam apoi stând cuminți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de holeră, e bine să afumi casele cu acest spin, căci astfel tot răul se depărtează de dânsele și holera nici nu se poate apropia". De holeră se mai afuma cu iarbă-mare. Altminteri, molima era alungată, informează Artur Gorovei, și înfigînd în parii gardului tidve de cai albi. Când izbucnea holera se afuma cu fălci de cal alb. În județul Suceava, la coleră (diareea gravă) se ungea tot trupul cu usturoi pisat și se înghițeau trei căței de usturoi împreună cu trei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt. Mecanic, Andrei le urma gesturile, bucuros că acum știe pe dianfară “Steaua sus răsare”. - Pocăitul!! - Pe el!! - Nu-l lăsați să scape. Cu bulgări, faceți bulgări, să dăm cu bulgări. Scapă... - Fuge.... Troienele de zăpadă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se întoarse și trase crucea mai aproape, spre răsărit. Se așeză în genunchi și începu să sape cu mâinile pământul reavăn. Se ridică apoi și măsură cu piciorușul groapa făcută. Îi era până la pulpă. Mai scormoni un pic și apoi înfipse crucea. Trase cât putu cu picioarele pământul înapoi și călcă ușor peste el. Când lemnul a fost stabil, strânse pământul cu mâinile și îl mângâie ușor. Se ridică, făcu o cruce, sărută lemnul, întoarse spatele și plecă. Soarele o urmărea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de bambus. Acest adăpost rudimentar, pe lângă care se agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape negri, purtând pălării de formă conică. Stăteau nemișcați, bine înfipți pe picioarele lor ușor depărtate, cu trupul aplecat puțin înainte din pricina curentului puternic ce izbea cu apele sale nevăzute în marginea unei plute mari și rudimentare ce se ivi abia la urmă, din noapte și din ape. Când bacul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ochii. Fără ca ritmul celorlalți dansatori să se fi încetinit, dansând el însuși întruna, negrul cel înalt rupse din nou cercurile, îndreptându-se către altar, de unde se întoarse cu un pahar plin cu apă și cu o lumânare, pe care o înfipse în mijlocul camerei. Vărsă apa în jurul lumânării, desenând astfel două cercuri concentrice, apoi, îndreptându-se din șale, înălță către acoperiș o privire de nebun. Cu tot trupul încordat, așteptă, neclintit. - Sfântul Gheorghe pogoară. Privește, privește, șopti, cu ochii ieșiți din orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rochie verde și purta o pălărie de vânătoare dintr-o mătase albastră foarte subțire, cu marginea ridicată în față și împodobită cu pene bogate. În mână ținea un arc, jumătate verde jumătate galben, și o săgeată, în vârful căreia era înfiptă o pasăre multicoloră. Pe trupul plăpând, frumosu-i cap se legăna încet, puțin răsturnat pe spate, iar pe obrazul adormit se răsfrângea o melancolie liniștită și nevinovată. Când muzica se oprea, ea se clătina, toropită. Ritmul întețit al tobelor era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prisma ochilor mei, pătrunzând în sufletul tău ca un laser. Semințele de iubire sădite de mine, nu demult, au început să încolțească, deși locul acela era sufocat de buruieni... Ai început încet, încet, să le stârpești. Numai una a rămas, înfigându-și ostentativ, rădăcina. Dar, nehrănind-o, în timp s-a uscat iar umbra ei este acum, firavă... Dacă ți-as împrumuta pentru câteva clipe ochii mei, ai vedea sigur și alte semințe care așteaptă să fie sădite și, în fine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit. Stau cu ochii ficși pe linia orizontului; prin iluzii optice, îi număr punctele negre și-n această eclipsă totală, înfig cuțitul adânc în cuvinte nerostite, pedepsindu-mă. Cu tine, pe marginea unui vis În fiecare seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
aș vrea să tot petrec cu lună și cu stele... În lumina miilor de făclii nu te zăresc unde oi fi? nici acasă nu te-am găsit... Dar, când să plec, pe-un fir de trandafir, într-un spin, era înfipt un mic bilet: „sunt invitat la petrecerea ielelor; un drum cu dus...” Și mai era ceva... O lacrimă de rouă căzuse pe ultimile cuvinte scrise c-un marker roșu, rămânând nedeslușite... Metamorfoză cu zâmbete Simt cum mi se multiplică sufletul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți m-am despărțit de prea multe ori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zâmbesc, rânjet anapoda care strică înțelesurile. Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de mult. Sunt părăsit și pieziș. „Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă.“ Trenul și-a înfipt colții în gheața zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc. 11. Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință, dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decît mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Liviu Rebreanu PĂDUREA SPÎNZURAȚILOR În amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917. CARTEA ÎNTÎI 1 Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și? urmă Apostol mereu dârz. În orice caz n-am să dau socoteală decât conștiinței mele, care l-a găsit vinovat! ― Conștiință! oftă deodată tânguitor căpitanul Cerven-ko, care ședea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi conștiință? Glasul acesta se înfipse ca un ac în urechea locotenentului Bologa. Vru să răspundă și nu-i veni nimic în minte. Se uita la el, și inima i se îmblînzi. Cervenko era om voinic, spătos, cu o barbă cafenie care-i acoperea aproape tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]