4,863 matches
-
și pe aliații lui saxoni) în Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză, Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la Poltava, din 1709. După un lung marș în care au fost expuși atacurilor cazacilor, precum și tacticii lui Petru cel Mare de „pârjolire a lanurilor de grâu” și climei foarte reci din Rusia, suedezii au fost slăbiți
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
suedezilor a marcat de altfel începutul declinului pentru imperiul lor. Carol al XII-lea al Suediei a încercat să invadeze Norvegia în 1716; cu toate acestea, a fost împușcat mortal în cetatea Fredriksten, în anul 1718. Suedezii nu au fost înfrânți militar la Fredriksten, dar întreaga structură și organizare a campaniei norvegiene s-a destrămat după moartea regelui, așa că armata s-a retras. Obligată să cedeze teritorii extinse în urma Tratatului de la Nystad din 1721, Suedia și-a pierdut statutul de imperiu
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
Havelberg și Brandenburg au fost distruse, iar Marca de Zeitz devastată. Markgraful Rikdag și-a unit forțele cu cele ale markgrafilor de Luzacia și Marca Nordului, ca și cu ale episcopului de Halberstadt și arhiepiscopului de Magdeburg și i-au înfrânt pe răsculații slavi la Belkesheim, în apropiere de Stendal. Cu toate acestea, teritorii întinse erau pierdute, iar germanii se vedeau din nou reduși la vest de Elba. Odată cu numirea ca markgraf a lui Eckard I din 985, titlul a fost
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
revenirea Corpurilor 2 și 6 în jurul datei de 20 septembrie. În ciuda creșterii numerice a forțelor ruse, fortificațiile nu au putut fi luate cu asalt datorită lipsei artileriei de asediu. Amenințările turcilor asupra Olteniei au continuat până când rușii au reușit să înfrângă corpul expediționar otoman într-o luptă din apropierea Băileștilor. După cucerirea Varnei, Silistra a devenit principalul obiectiv al rușilor. Regimentul de gardă a fost trimis înapoi în țară, iar trupele care asediau Șumla s-au retras și au început organizarea pentru
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
wilzii, Chrepienyanii, redarii și dolenzii s-au organizat apoi pentru a se opune sosirii armatei lui Gero, a regelui și a ducelui Liudolf de Suabia. După ce negocierile au eșuat ca urmare a termenilor duri pretinși de către germani, slavii au fost înfrânți într-o bătălie de pe râul Drosa. Gero a participat la campaniile saxone împotriva slavilor din anii 957, 959 și 960, ca și la campania împotriva venzilor și l-a forțat pe regele Mieszko I al Poloniei să plătească tribut și
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
fiind cei care l-au numit pe nepotul lui Ludovic, Conrad ca duce. În 903 Ludovic a promulgat primele regulamente cutumiare din Germania. În anul 900, o hoardă de maghiari a devastat Bavaria. Un alt grup al invadatorilor a fost înfrânt de către markgraful Luitpold și episcopul Richer de Passau. În 901, ungurii au devastat Carintia. În aceste condiții, în 904 Ludovic l-a invitat pe principele maghiar Kurszán, propunându-i începerea negocierilor, însă întâlnirea s-a încheiat cu asasinarea întregii delegații
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
nou rândul Saxoniei, ca și al Thuringiei, iar în 909 cel al Alamaniei (Suabiei). Totuși, pe drumul lor de întoarcere, ducele Arnulf I "cel Rău" de Bavaria și-a luat revanșa asupra lor pe Rott, dar în 910 invadatorii au înfrânt armata lui Ludovic ""Copilul" în apropiere de Augsburg. Pe măsură ce creștea în vârstă, Ludovic a căutat să obțină un anume control militar, însă nu s-a bucurat pe mari reușite împotriva maghiarilor. Armata sa a fost distrusă de aceștia în bătălia
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
regiunea slavilor liutici, fiind tolerat de către markgraful Gero "cel Mare". În 963, Wichmann era un proscris care se afla la conducerea unei cete de slavi apuseni (probabil, pomeranieni) în bătălia împotriva ducelui Mieszko I al Poloniei, pe care l-a înfrânt în două rânduri și chiar i-a impus nivelul tributului. Pentru o scurtă perioadă, lui Wichmann i s-a permis să revină în Germania, pe moșiile soției sale, însă a fost încă o dată exilat de către unchiul său Herman, în timpul celei
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
permis să revină în Germania, pe moșiile soției sale, însă a fost încă o dată exilat de către unchiul său Herman, în timpul celei de a doua campanii a regelui Otto "cel Mare" în Italia. În 967, aflat în fruntea pomeranienilor, a fost înfrânt la Wolin de către o alianță formată din Mieszko și ducele Boleslau I al Boemiei, iar Wichmann a căzut în luptă. Pământurile lui Wichmann au fost confiscate de către Otto și divizate în două părți, jumătate trecând în proprietatea mănăstirii Sfântului Mihail
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
Otto a evitat inițial să se poziționeze de partea uneia sau alteia dintre tabere, însă până la urmă în 945 Berengar a reușit să revină în Italia în fruntea unor trupe plătite, fiind bine primit de către nobilimea locală. Ugo a fost înfrânt și s-a retras la Arles, fiind succedat nominal de către fiul său, Lothar al II-lea. Din momentul reușitei lui Berengar, întreaga putere reală și stăpânire în Regatul Italiei a fost concentrată în mâinile sale, cu Lothar doar ca rege
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
a făcut o alianță cu ei. După ce a fost născut la nivel superior de Saiyan al societății, Vegeta a fost fixat la atingerea stării de Super Saiyan Legendar și a devenit cel mai puternic luptător din univers. După ce a fost înfrânt în mâinile lui Frieza, Vegeta a plâns și i-a explicat lui Goku că Frieza l-a forțat să fie nemilos și că el nu a avut niciodată șansa de fi orice altceva (ceea ce înseamnă că el ar fi bun
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
în Normandia. Deși, după moartea lui Sweyn în 1014, Ethelred pentru scurt timp a recăpătat puterea în Anglia, clerul de Wessex îl recunoaște pe Knud cel Mare drept rege. În ciuda rezistenței eroice a lui Edmund Braț-de-Fier trupele anglo-saxone au fost înfrânte iar țara a fost unificată sub domnia dinastiei daneze a lui Knut. În timpul domniei lui Knut elementul scandinav în statul englez a crescut considerabil, iar rolul de lider în țară a avut-o aristocrația daneză. La reuniunea națională de la Oxford
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
trădă și va deveni primul duce al Normandiei. Evenimente majore atribuite lui Ragnar sunt - atacul asupra Franței, asediul și capturarea Parisului în anul 845 și un atac asupra Nothumbriei în 865. În timpul celei din urmă, armata lui Ragnar a fost înfrîntă, iar el luat prizonier, iar din ordinul regelui Ælla al II-lea a fost aruncat într-o groapă cu șerpi veninoși, unde a murit în chinuri groaznice. Se crede că cucerirea Parisului a avut loc pe 28 martie 845, această
Ragnar Lodbrok () [Corola-website/Science/325998_a_327327]
-
Italia era eliminată, însă Narses a permis puținilor supraviețuitori să se întoarcă la casele lor, ca supuși ai Imperiului Bizantin. Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Bătălia de Bouvines (în franceză "Bataille de Bouvines", în germană "Schlacht bei Bouvines", engleza "Battle of Bouvines", în neerlandeza "Slag bij Bouvines") a avut loc la 27 iulie 1214. În urmă acesteia regele Filip al II-lea al Franței îl înfrânge pe Otto al IV-lea, Împărat al Sfanțului Imperiu Român și pe aliații acestuia, regele Ioan al Angliei, contele de Flandra, si contele de Boulogne. Marea bătălie de la Bouvines s-a desfășurat la 27 iulie 1214, pe drumul dintre Tournai
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
cu socrul său. Împreună cu markgraful Adalbert al II-lea de Toscana, el a luat pe ascuns partea rivalului lui Berengar, Ludovic al III-lea "cel Orb", membru al familiei Bosonizilor și rege al Burgundiei Inferioare (Provence). După ce Ludovic a fost înfrânt, Adalbert s-a văzut nevoit să părăsească Marca de Ivrea și să caute refugiu în Provence, de unde s-a întors însă alături de noul său aliat, regele Rudolf al II-lea al Burgundiei Superioare, împreună cu care l-a înfrânt pe Berengar
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
a fost înfrânt, Adalbert s-a văzut nevoit să părăsească Marca de Ivrea și să caute refugiu în Provence, de unde s-a întors însă alături de noul său aliat, regele Rudolf al II-lea al Burgundiei Superioare, împreună cu care l-a înfrânt pe Berengar în 923, în Bătălia de la Firenzuola. Chiar și după ce Rudolf a trebuit să cedeze Italia lui Ugo de Provence în 926, familia Anscarizilor a continuat să se afirme la mijlocul acelui secol, iar unii dintre markgrafii de Ivrea au
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a arhiducelui John Salvator al Austriei, acestea au fost propuse ca sursă de inspirație a Irenei Adler în timpul vieții lui Doyle. Irene Adler este menționată și în următoarele povestiri: În "Cei cinci sâmburi de portocală", Holmes menționează că a fost înfrânt de patru ori, de trei ori de un bărbat și o dată de o femeie. Cum evenimentele relatate în "Cei cinci sâmburi de portocală" se petrec în septembrie 1887, "înainte" de acțiunea din "Scandal în Boemia", care se petrece în martie
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
în cazul în care cronologia este corectă. Doyle a făcut în mod clar greșeli de cronologie în alte povestiri cu Holmes, nefiind menționată nici o altă femeie care să fie vreodată la același nivel intelectual cu Holmes sau să-l fi înfrânt pe Holmes. De asemenea, în "Un caz de identitate", Watson menționează că Adler este singura persoană de care știe că l-a înfrânt vreodată pe Holmes. Adler câștigă admirația nemărginită a lui Holmes. Atunci când regele Boemiei spune: Nu ar fi
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
nici o altă femeie care să fie vreodată la același nivel intelectual cu Holmes sau să-l fi înfrânt pe Holmes. De asemenea, în "Un caz de identitate", Watson menționează că Adler este singura persoană de care știe că l-a înfrânt vreodată pe Holmes. Adler câștigă admirația nemărginită a lui Holmes. Atunci când regele Boemiei spune: Nu ar fi devenit ea o regină admirabilă? Nu-i păcat oare că nu era de același rang ca mine?", Holmes îi răspunde cu răceală că
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
comete care, conform profețiilor, anunță căderea Doamnei. Compania și Înrobiții aflați de partea Doamnei fac minuni de vitejie, dar forțele rebele îi copleșesc. Abia atunci iese la iveală trădarea Hoțului-de-Suflete, care dorea să preia controlul odată ce Doamna avea să fie înfrântă, iar Rebelii slăbiți. Însă Doamna își făcuse și ea planul de a împuțina forțele rebele, de a scăpa de Înrobiții trădători și, cu această ocazie, de a-și ucide sora - Hoțul/Hoața-de-Suflete. Aceasta fuge, dar Doamna și Cobe o urmăresc
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
Sancerre, iar în Champagne următoarele: Château-Thierry, Provins și St. Florentin. La rândul său, fratele lui Ștefan al II-lea de Troyes a trecut la stăpânirea asupra comitatelor Meaux, Troyes și Vitry-le-François. Theobald a conspirat împotriva regelui Henric I al Franței. Înfrânt de acesta în 1044, a trebuit să renunțe la comitatul de Tours în schimbul libertății sale. Din acel moment, centrul de putere al casei de Blois s-a mutat în Champagne. În continuare, Theobald a căutat pe cai diplomatice și a
Theobald al III-lea de Blois () [Corola-website/Science/324409_a_325738]
-
principal pe teritoriul Italiei. După moartea lui Henric(octombrie 1139), oponenții au continuat lupta contra Hohenstaufenilor, grupându-se în jurul fiului acestuia, Henric Leul, susținut de saxoni, ca și de fratele său, Welf al VI-lea. Acesta din urmă a fost înfrânt de către Conrad, după un îndelungat asediu, la Weinsberg în decembrie 1140, însă abia în mai 1142 s-a ajuns la încheierea unui acord, semnat la Frankfurt. În același an, Conrad a pătruns în Boemia, pentru a-l reinstala pe cumnatul
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
drumul de-a lungul coastei Asiei Mici prin teritoriul deținut de creștini (și pe unde trimisese pe cei mai mulți dintre non-combatanți), ci a preferat să străbată direct prin Anatolia. La 25 octombrie 1147, armata sa a fost atrasă în capcană și înfrântă de către turcii selgiucizi în cadrul bătăliei de la Dorylaeum. Conrad și cei mai mulți dintre cavaleri au reușit să scape, însă majoritatea infanteriștilor a fost fie ucisă, fie capturată. Restul de 2.000 de oameni rămași din armata germană s-a retras cu greu
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]