93,058 matches
-
o cafea, o răcoritoare sau o bere, fără să impacienteze pe cineva. Se vede că ați dus o viață austeră în ultimul timp! - Da... mai ales în ultimele luni, am încercat și calea credinței, sperând că Bunul Dumnezeu își va întoarce fața și privirea spre mine și căsnicia mea... - Atunci ce ziceți, mergeți la mine la o cafea? Stau doar la doi pași de stație. - Vai, cum să fac așa ceva? Domnule Condurache, dar ce credeți despre mine? o făcu profesoara pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
poezie existențială. La porțile dintre secunde cosciugul lumii atârnă de mâinile cerului, dincolo e doar iluzia..., iar Adrian Paparuz în uneori mi-e dor de mine, deschide trecutul tremurând. Poet al cuvintelor puține, el e stăpânul clipei. Mihaela Oancea se întoarce Înapoi la Zalmoxis, care a înțeles sensul slovelor sale înmuiate în albastru de Voroneț. Mihoc Tamaș în Îmbătrânind se roagă la cuvinte să fi fost nespuse și cuvintele se roagă la noi să nu ne fi născut. Julian Radu în
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
lungul pragului, după care înșfăcă sticla de lapte ce se lăfăise până atunci într-o nișă ornamentală de la nivelul mezaninului, răsturnând în trei recipiente conținutul, să aibă de limpăit pisicile grădinii. Încă neobosit de-atâta trudă, soarbe ultimile picături rămase, întoarce recipientul cu gâtul înainte, ia o corectă poziție de aruncător cu sulița și... zvârrrrrrrr! țintește tomberonul vecinilor de vis-à-vis, scos lângă rigolă să fie săltat conținutul de cei în drept. Punct ochit, punct lovit. Un YES! țâșnește din pieptul victoriosului
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
lungul pragului, după care înșfacă sticla de lapte ce se lăfăise într-o nișă ornamentală de la nivelul mezaninului, răsturnând în trei recipiente conținutul, să aibă de limpăit pisicile grădinii. Încă neobosit de-atâta trudă, soarbe cele din urmă picături rămase, întoarce recipientul cu gâtul înainte, ia o corectă poziție de aruncător cu sulița zvârrrrrrrr! țintește tomberonul vecinilor de vis-à-vis, scos lângă rigolă să fie săltat conținutul de cei în drept. Dar, ce să vezi? O rază buclucașă îl obstrucționează, bietul ratează
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
Dă să se țină de-un gard, dar, ghinion, nimerește cu podul palmei butonul unei sonerii, declanșând o alertă care-l distrage pe bărbatul din curtea respectivă ce trăgea cu arcul într-un panou mai mare de darts. Ochitorul se-ntoarce brusc alarmat, schimbând nefast direcția săgeții care zboară, zboară... și-l nimerește de neunde pe aruncătorul sticlei, inițiatorul reacției în lanț. Omul cade lat peste dalele ce pavau peronul vilăului, rănindu-și capital nasul... Referință Bibliografică: Reacție în lanț / Angela
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
să stea pe gânduri ia-ntins repede o mână Și l-a ajutat desigur să se ridice de jos Pe Orgoliul vecin ,încrezut și ranchiunos, Cu dispreț privi spre dânsa când se văzu ridicat Și fără să mulțumească s-a întors și a plecat . Morala : Nerecunoștința este fiica orgoliului. Cervantes Referință Bibliografică: Orgoliul si Bunatatea / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ORGOLIUL SI BUNATATEA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384199_a_385528]
-
eu observând mulțumit licărul de satisfacție apărut în ochii ei. - Mulțumesc! Mulțumesc frumos, dar nu te pup aici! E lume multă, a precizat ea râzând. Uită-te la doamna Bendou, repede! Mi-a făcut o poftă nebună, să știi! Am întors capul în direcția indicată de ochii ei. Mariana Bendou tocmai degaja boabele de porumb fiert de pe vreo două-trei rânduri odată, alături de Ali, soțul ei, care examina dispunerea boabelor pe coceanul porumbului său, la fel de pofticios, după ce-și umpluse deja gura
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
DE ZIUA MAMEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului DE ZIUA MAMEI Azi am cules cu frații mei Un buchețel de ghiocei Din crâng, din margine de sat Și ne-am întors pe înserat. Cu ochii peste poartă sta Mămuca, și ne aștepta: - Unde ați fost ? M-am speriat ! Și prin livadă v-am strigat ! - Mămucă, mâine-i ziua ta, Iar asta-i ce-ți putem noi da: Un buchețel și un
DE ZIUA MAMEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384221_a_385550]
-
plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară! Tu doar atunci arată-te la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându-ți rostul tău de vestitor, Răzbit prin al omătului covor. - Îți mulțumesc, plăpândă adiere! mi-a spus. - Să te întorci cu-o mângâiere! Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă. *** Referință Bibliografică: Ghiocelul și vântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
Ei văd prin aud... Dacă tot locuiesc în zile și ani, dacă tot mă liniștesc cu un pahar cu apă, dacă tot mâncarea mă satură, dacă? Mereu și mereu în profund sunt pentru fericire, frigul aleargă, bătrânețea aleargă, copilul se întoarce și cântă cu floarea de crin pregătită de nuntă. Referință Bibliografică: Un drum lung / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN DRUM LUNG de PETRU JIPA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384226_a_385555]
-
cerul tău senin și armonie, De ochii tăi cei blânzi și bucurie, Privesc în amintire și mă doare. Copilărie scrisă-n puritate- Suflet curat în cântec azuriu, O pagină de vise fermecate, Cu inima mă învățai să scriu. Să te întorci pe aripi luminate Copil să fii nu-i niciodat` târziu. Referință Bibliografică: Sonet copilăriei / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SONET COPILĂRIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384225_a_385554]
-
grup imens de păsări se ridică din Stejar. Mai era încă de urcat până acolo dar strălucirea stejarului se vedea foarte clar. Ne-am cam speriat eu și nevastă mea, ne tot întrebam , oare să mai urcăm, sau să ne întoarcem ? Hai să mergem mai departe zice Tina, nevastă mea . Doar nu suntem copii să ne speriem . Se liniștise, păsările s-au împrăștiat, și nouă ne trecuse teama. Avem noi , acolo în cealaltă parte a dealului, acolo spre pădure, o poiană
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
nu vă spun unde că ne lăsați fără ei. - Lasă-te păgubaș , Aurele. știu și eu poiana aceea, dar noi mergem la cules către seară, e mult mai bine, atunci. Ei, dar nu despre bureți vreau să vă spun! Ne întoarcem noi cu gălețile pline și zice nevastă mea, hai să mergem la Stejar să-l vedem acum dimineața mai de aproape că tot nu înțeleg de unde venea zgomotul acela! Ne-a fost destul de greu să ajungem până acolo, ar trebui
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
plină de mirosuri necunoscute. A ce miroase? se întreba nedumerită . Ridică ochii și privi plină de uimire , dar și de încântare , zicându-și. O Doamne , dar e primăvara ! Miroase primăvara ! Stolul de păsări din înaltul cerului confirmau bucuria ei ,se întorceau, aducând cu ele speranța zilelor senine. Se dezlipi de tocul ușii de care se rezemase, plină de un val imens de bucurie se așeză pe banca din curte. Banca mai păstra ceva din umezeala iernii, dar soarele ce mângâia tot
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
marginea prăpastiei. „ Nu vrei să fii al meu ,dar nici al alteia nu o să fii ! ” Scoate pumnalul și se avântă în spatele bărbatului care privea îngândurat în jos ,la marea agitată. Și este gata să lovească ! Ciudat cum roata vieții se întoarce ,punându-ne întotdeauna și în postura celuilalt. De undeva de jos,din fundul iadului, Traian zâmbea acum,triumfător. Glonțul pleacă șuierător și își atinge ținta într-o miime de secundă. O arsură puternică îi zguduie spatele,se clatină amețitor ,cuprinsă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
scobori iubirea către mine Și-o-nveșmântezi în zâmbetu-ți zeiesc Mi-e bine și-nțeleg eu cel mai bine De ce rămân... E simplu- te iubesc. Chiar dacă lumea zice că-i greșeală, Eu tot mai cred că-n mine te-ai întors C-ai pogorât din lumea ta astrală Să te iubească-aici un păcătos. Referință Bibliografică: AVATARUL MEU / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile
AVATARUL MEU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384266_a_385595]
-
niște simptome ciudate, ceva la ficat... nimic să ne-alarmeze, dar vreau să facem niște analize, nu durează mult, sper că n-ați pus nimic în gură acum de dimineață?! Nu mai așteptă răspunsul din partea celui cocoțat în pat, se-ntoarse vârtej urmat de cohorta de medici cu figuri șterse de umilință și lăsă în urmă-i o asistentă competentă. Tânăra fâșneață îi potrivi lui Marcel perna, îi așeză pilota ușoară din puf de lebădă peste piept, după ce inițial îi încheiase
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
salonul cu opt pacienți distribuiți în șase paturi. Într-adevăr, bietul politican era demn de milă. Scârbit de lenjeria mizeră, după ce se culcușise în patul lui Marcel, avusese cel mai grozav șoc din viața lui: o scândură de om, proaspăt întors de la baie, i se vârâse în pat cu o mișcare șerpească, lipind de spinarea sacră a Senatorului o coloană vertebrală descărnată și sprijinind pe gleznele acestuia niște tălpi reci și umede. Ultragiatul țâșni într-o clipită urlând de furie și
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
semnat, culmea, de un vechi adulator al Puterii. C-un strigăt animalic, lăsă toate precauțiile la o parte și alergă spre rezerva pe care o părăsise cu stupida intenție de a se amuza printr-o schimbare, chestiune care, iată, se-ntorsese împotriva lui! Stupoare! Când ajunse acolo, fu împiedicat de un polițist să înainteze. Locul era strașnic păzit și câțiva pacienți curioși erau îndepărtați prin îmbrâncituri motivante. Cu inima stând să i se spargă în piept, Senatorul află că ocupantul rezervei
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
frigul, uitase de căciulă, obrajii îi ardeau de ger dar și de plăcere. Se opri totuși, gândindu-se că părinții or fi terminat treburile și nu-l vor găsi în casă,- să vezi atunci cum mă ceartă amândoi. Dar se întoarse, pentru că uitase de căciulă. o găsi cu greu, era acoperită de zăpadă,- iar ninge după cum se vede, își zise. Privi pe fereastră, o văzu pe Felicia că se uita la televizor ,doar erau în vacanță, așadar e liniște. Intră tiptil
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
te spun lor, numai dacă o să-mi lași mie o săptămână întreagă sania.Uite scriu aici și semnezi că , te cunosc eu m-ai putea minți. - Nici nu mă gândesc! Se auzi portița de la grajd închizându-se, semn că se întorceau părinții. Doru se muie și-i zise: bine fă hârtia că o semnez, na! Dar vii tu la mâna mea. Părinții intrară în bucătărie, tatăl strigă: Felicia, Doru, să mai aduc lemne ?. deschise ușa camerei: da, e de ajuns de
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
internată la spitalul de psihiatrie al închisorii. Acolo mult și bine va primi tratamentul de care avea nevoie și poate într-o zi va dobândi o minte normală.și va înțelege ce a făcut. Carmen a pierdut fătul. S-a întors resemnată la părinți. Poate a învățat ceva și din experiența aceasta,sau poate nu! Pe aleea presărată cu petale de trandafir, cu un scurt voal de culoare roz cu o rochie de dantelă de culoarea trandafirului roz, la braț cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]
-
unde se afla telefonul. Închise ușa. Carmen nu înțelese mare lucru din jumătățile de cuvinte, dar nici nu-și dădu prea mare silință să priceapă. Nu-i păsa, erau problemele lui de serviciu. — Plec draga mea, am o urgență, mă întorc cât se poate de repede! O sărută tandru spunându-i: — Nu fi tristă, Carmen! Promit să mă revanșez! Vom fi fericiți! Nu-ți fie teamă! Apoi ieși. Destul de vesel, gândi Carmen. CAP. 13 Anton se pregătea să plece pe coclauri
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
pentru o asistentă farmacist, care ar trebui să ofere medicamentele clienților cu compasiune și nu cu ... plăcere !) Am luat cutia cu medicamente, am plătit-o și ... ceva (sau cineva !), sau chiar poate ambele-amândouă, m-au îndemnat - pe cale spirituală - să mă întorc cu spatele și mă îndrept către ieșire. Asta am și făcut. Am apucat să prind clanța ușii în palma mâinii stângi, am apăsat-o în jos când ... - Liviu ! Nu pleca ! Stai puțin ! ************************** Cami mă privi senină cu ochii ei superbi
FRÂNTURI DIN IUBIRILE PE CARE LE LUĂM CU NOI DINCOLO (PARTEA A NOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384228_a_385557]
-
nu ar fi știut adevărul. — Alo! Mamă! Astăzi nu a venit Emilia , dar a apărut tata și m-a luat el. Acum sunt la el acasă nu te speria, sunt bine stăm la masă, eu și Carmen, tata s-a întors la spital, vine mai târziu și mă aduce el acasă. Delia răsuflă ușurată. Se felicită că avu inspirația să-i dea fetei telefonul. Iată că s-a ivit și o astfel de zi. Desigur nu era mulțumită că fata se
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384227_a_385556]