5,591 matches
-
de el era amețitor de mare. În luna mai va fi inspector, iar peste cîțiva ani va concura cu Dudley Smith pentru postul de șef al detectivilor. Smith se ținuse Întotdeauna la distanță și Îl tratase cu un respect circumspect, Învăluit În dispreț - iar Dudley era cel mai temut om din LAPD. Oare știa că rivalul lui nu se teme decît de un singur lucru: răzbunarea pusă la cale de un polițist bătăuș, care nu avea suficientă minte ca să aibă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de detectivi de la Scotland Yard. Inez, patru oameni omorîți din slăbiciune, Dudley Smith Înnebunit să găsească un țap ispășitor potrivit, pe care Ellis Loew și comandantul Parker să-l accepte drept panaceu universal. O cursă grăbită spre marele Preston Exley, Învăluit În toată gloria lui intangibilă, și cum pornografia cu sînge din cerneală se lega de un jurnalist mort, de niște copii supuși vivisecției, de tatăl lui și Raymond Dieterling de acum douăzeci și patru de ani. Totul În mare grabă, pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
târzii ale nopții, ușa-fereastră către balonul care înconjoară apartamentul pe două laturi, să privească luminile nopții și să asculte fâșâitul de săgeată al taxiurilor alergând nebune încolo și încoace. Se simțea ca o bunică. Lumina cald roșiatică a apusului le învăluia picioarele obosite. Nu se mai vedea soarele, ci doar un cer colorat întins peste orașul ale cărui zgomote și miresme de frunze năvăleau înăuntru cu un aer prăfos. Sunetul strident al telefonului a acoperit radioul. Doamna Marga Pop a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să facă nimic. Prea devreme pentru culcare. Și n-are chef de citit! Poate niște muzică? Radioul matusalemic transmitea un concert. Cam bănuia ce este, dar nu putea spune cu exactitate. Ar sta la nesfârșit ca acum, cufundată în fotoliu, învăluită în sunete, privind lucrurile din jurul ei. Ceasul electric o să i-l dea într-o zi lui Andrei Vlădescu. Și tabloul ăsta îngrozitor, înnegrit de vreme, cu țărani întorcându-se de la câmp. Unii i-au zis că ar fi Băncilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea, numai din ea, dar totul nu dura decât o clipire, până înțelegea că nici n-ar avea ce căuta pe acel vârf singură cuc, abia se stăpânea să nu râdă și doar glasul lui și gesturile lui o împiedicau, învăluind-o, chiar împotriva voinței ei, în ceva ca o căldură, de parcă s-ar fi aflat dintr-odată într-un cocon în care nu poate fi decât bine și căldură și nici o grijă, și după o vreme se scutura de nuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în capul lui contrare gândului ăstuia, și în fond ieșise din orașul supraaglomerat să se destindă și să se umple de zgomote închipuite, precum ronțăitul de fierăstrău al firelor de iarbă legănate de adiere, și atunci se ridica ușor, îl învăluia cu brațele, îl trăgea la pământ, sărutându-l și respirând ușurată, dă-o naibii de logică! n-o să trăiesc o veșnicie! Iar din acele clipe încolo n-ar mai fi fost interesată și, prin urmare, nu știa de legătura existentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia în tăcere, lăsându-l să monologheze. Prima oară când a venit la el era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile, încât se întoarce în încăperile ușor adumbrite, numai ușor mai răcoroase decât aerul de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
subțire. În mișcarea de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere din nou cu cearceaful alb, dar efortul era vizibil prea mare. Andrei Vlădescu s-a aplecat peste marginea patului și a acoperit-o. L-a învăluit o căldură stătută, ca de cuptor, de lehuză, de lenjerie neschimbată multă vreme. Privirile i-au înțepenit pe picioarele contrastând cu restul trupului, mici și incredibil de umflate, nu învelite în suluri de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că acum se spusese tot ce era necesar. Ajunseseră în sfârșit la acel moment irepetabil când nu e nevoie de vorbe și nu e nevoie nici chiar de priviri, întrucât prezența numai, în acealași spațiu în care liniștea fremătătoare te învăluie cu calm, este tot ce-și poate dori un om, tot ce poate dobândi mai valoros într-o viață întreagă - prezența cuiva, care să se fi deschis într-atât încât să acopere golul. Adică asta ar însemna un om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adâncă, iar casa nu-i mai era străină. Acum, cu mâna lipită de buzunarul hainei în care se afla scrisoarea știută pe de rost, Andrei Vlădescu îi vorbea în gând. I se părea că își aude vorbele. Lumina gălbuie îl învăluia și i se părea că trupul femeii respiră și parcă răspunde. Și i se mai părea că aude un sunet trist de flaut, dar nu era decât liniștea sfârtecată de ecourile lumii de afară, până și-a amintit că aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi extrem de periculos, nu uită nimic din vreo respingere sau lovire sau jignire, oricât de fără însemnătate ar fi fost, e capabil să se răzbune și peste un deceniu, cănd îi va veni bine și după ce te va fi învăluit într-o plasă, ca un păianjen.) „Zi-mi: de ce nu-l poți suferi? Te-ai certat cu el?“ Ohoooo!! ÎGândind nu numai că Domnița avusese dreptate, ci că el își dăduse arama pe față sau și-o dăduse în raporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau pe care voia măcar să-l vadă și se arătau de o parte și de alta femei și bărbați veseli, baruri, săli cu jocuri de noroc, cinematografe, loterii, scâncioburi, păpuși pe sârme, concursuri de muzicanți și câte și mai câte învăluite într-un vacarm dorit, dar continua să meargă pe drumul prăfuit și plin de gloduri, ca și cum n-ar fi văzut, deși le vedea, toate câte se înșirau de o parte și de alta, pe care și le dorise și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai, cât ciorile și țărcile aveau să plutească lin înainte să se agațe de crengile uscate, iar vântul avea să se învârtejească, aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în ceață rară, iar apoi să încremenească toate mișcările, acoperite sau neacoperite de ceață, întocmai ca în acele picturi și gravuri, până vor fi readuse la viață de el ori de altcineva. Nu era sigur ce gândește în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obiect real, aproape ezoterică, apăruse voința de a respinge compromisurile, de care, iarăși, era conștient, dar în măsura în care poți fi conștient de o ceață în care bâjbâi și, prin urmare, îți refuzi înaintarea sau și mai bine: de o pâclă ce învăluie mintea lui, cel mai adesea la o beție și pe care orice efort al brațelor ori al simțurilor nu reușește s-o alunge. Așa cum apăruse, mai înainte, voința de a îndura, adică de a îndura la un loc orgoliul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri și mătasea foșnitoare a picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum de viorele sau alte flori proaspete de primăvară și într-o căldură trupească neuniform răspândită, cu palmele reci învăluindu-i grumazul, continuând să șoptească „O, Doamne!“ pe când i se așeza pe genunchi și încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum de viorele sau alte flori proaspete de primăvară și într-o căldură trupească neuniform răspândită, cu palmele reci învăluindu-i grumazul, continuând să șoptească „O, Doamne!“ pe când i se așeza pe genunchi și încerca să-l sărute. Apoi oprindu-se brusc, într-o tresărire nemotivată, „Uită-te la mine“, zicându-i, „te rog, uită-te, vreau să-ți cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
naibii de cărți, că n-o să trăiești o veșnicie“, „Ce vrei să spui?“, se arătă nedumerit, „Exact ce-ai auzit, știu eu bine c-ai auzit: n-o să trăim o veșnicie“, lipindu-și fruntea și buzele de gâtul lui cald, învăluindu-l în acel parfum amețitor de viorele sau alte flori proaspete de primăvară, și el încercând să-i ridice capul încăpățânat lipit de umărul lui, „Și ce-am să fac cu examenele?“, zicându-i, „Cum o să le mai trec altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de frig. Au băut ceai și pe urmă vin roșu. „Dezbracă-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
smocurile scurte și castanii pe care și le-a scuturat de câteva ori. „Cum îmi stă? Nu-i așa că mă vezi prima oară fără perucă?“ „La fel de bine.“ Arăta la fel de urâtă. Când s-a ghemuit pe covor, lângă el, l-a învăluit un parfum puternic acidulat. După aceea l-a rugat să facă lumina mai mică. „Mă supără ochii foarte mult, dragă, cu cititul ăsta, ce-ar fi să aprinzi lumânările alea de colo? Tot stau degeaba. Ai ceva de băut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
are fiorii probabilității. Este însuflețită de sunetul produs când nu se întâmplă nimic. Nu ai parte de o asemenea liniște la Londra: de o liniște pe care s-o poți asculta, s-o poți savura, în care să te poți învălui. M-am pomenit că mergeam prin casă în vârful picioarelor și că zgomotele ocazionale de pași din stradă sau uruitul mașinilor mă deranjau. Am încercat să stau locului și să citesc ziarul, dar n-am reușit un minut sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orice vizitator care încerca să plece după un interviu ratat bâjbâia minute-n șir căutând ușa, până ce Thomas se ridica să-l ajute cu un aer de superioritate obosită. Această trăsătură era în sine simptomatică pentru secretomania în care erau învăluite afacerile Stewards. Abia prin anii ’80 băncile comerciale au început să-și piardă din imaginea de cluburi de amuzament pentru gentlemani și să capete o un fel de aură care amenința să încurajeze o minusculă (deși, după părerea lui Thomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greu de stabilit la cincizeci de ani după eveniment, dar dovezile începeau să sugereze că acuzațiile cele mai grave ale Tabithei despre fratele ei și trădarea lui din timpul războiului erau foarte aproape de adevăr. În timp ce trenul gonea prin peisajul cenușiu, învăluit în ceață, lui Michael îi era tot mai greu să se concentreze asupra acestei dileme. Puse cartea jos și privi în gol pe fereastră. Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tavanul dormitorului lui Michael erau îmbrăcați în lambriuri de stejar închis la culoare și un mic foc electric încă nu avusese timp să încălzească aerul umed. În ciuda luminii acestuia și a două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia fiecare cotlon. Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]