KorAP: Find »[drukola/base=țigan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...315 >

7,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

Manuela, fata aia bolnavă, și nu a fost nici la înmormântare. Aia zice probabil. Am plecat de urgență, m-am oprit direct la soacră. Unde e Rodica... măi, mamă, să vezi, lumea a înnebunit. Mă, maică, a fugit cu un țigan. Dar de ce s-a mai mutat cu mine... am mers la cămin să întreb, că fugise cu un băiețaș, maică-sa lu’ ăsta trăia la cămin. Am întrebat, am înțeles unde a fugit. S-a dus soacră-mea și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
dat în primire. Băut. „L-am omorât pe frate-tu, vrei să te omor și pe tine?“ - „Dar cum ai făcut?“ - „Uite-așa. Tovarășul meu nu l-a omorât, m-a ajutat la pitit“. Ăștia s-a dus la poliție, țiganii. Ursari. Se duce la poliție, la circa șaișpe, aicea, la Progresu’. Avea blaturi. Acuma, poliția, dacă ăsta a recunoscut, tot în ziua aia, că a făcut fapta, m-a luat pe mine, că sunt mai mare. El avea cinșpe ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
l-a dat la milițieni. M-a dus la familia mortului, acasă. Ăștia era rudele lor, unchii lor. M-au luat ăștia acasă. Acolo, mă-ncuie ăștia într-o cameră, mă ține acolo fo câteva ore și s-a-mbătat ei. Că țiganii, la băutură, e cei mai periculoși nație. Și a sărit să mă omoare acolo, cu săbiile. M-a scos un bulibașă de al lor. M-a scos și m-a dus la locul faptei, acolo-șa, unde s-a găsit mortul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Pentru că eu n-am știut nici să scriu, nici să citesc. Ei a dat, sunt toate semnate de ei. Procurorul Vintilescu cu Nicolae Soporel, tatăl mortului. Și mă duce la „prelungire“, mă duce, mă duce, mă duce. Acuma aflu de la țigani, după ce-mi dă meseveul. Acolo, din prima unde am fost, mi-a pus lanțurile, cătușile și m-a dus înapoi la Jilava, direct pe secția a patra. Acuma, acolo, tot în timpul ăla, cade unchiul mortului, cel mai mare, unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
la ruși, era d-ăsta alb. Roșu-i cel mai scump. Cât ați câștigat cel mai mult din furat? O sută jumate de milioane. La 600 bucăți de fibră de sticlă. Unde ați plasat-o? La un patron, acolo, la țigani d-ăștia din Sintești care face cupru cu asta. Asta a fost cel mai mult. Ce-ați făcut cu banii? Prin discoteci, cu băieții, cu fete. Bine, că cumpăram ce trebuia în casă și, ce mi-a rămas, am cheltuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Bârfeau lumea: „Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul cu căruța plină cu oi - nota -, a trecut cu căruța plină de ciment - nota “. Aveam baza din Progresul, adică capătul la Progresul, la tren, unde era vagoane de cereale, de grâu, de toate națiile. Și furam și de-acolo multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei prăduiau? Prăduia număru’ unu. Aicea, unde stăteam în Băneasa, era doi milițieni periculoși - Piele Lungă și Piele Neagră. Era înalți rău. Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până să plecăm, ca să vadă că are și ei de câștigat, le-a dat și lor un cal și-o căruță. Calul avea șira scoasă de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
videoteci. Dormeam până la unșpe-douășpe, apoi îmi făceam plinul la buzunar în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să-i și cheltui - ce mai făceam după aia, nu mai aveam motivație să mai fac rost de bani. Era să mă înfieze niște țigani, prin Giurgiu. M-am dus să le vând niște casetofoane și ei făceau covrigi și m-au chemat să muncesc la ei. Îmi plăteau, aveam unde să dorm, să mănânc, țigări. Am stat o vreme la covrigărie. Dormeam pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
jos pe pături, bani nu prea te întâlneai cu ei, doar un pachet de țigări. Nu mi-a convenit salarizarea și mediul. Am stat o săptămână, dar nu era de mine, era o bătaie de joc. I-am spart mașina țiganilor, i-am luat casetofonul, ce-am găsit pe acolo, bicicleta din curte, și am venit în București cu bicicleta. Era noaptea, apoi nu m-am mai dus pe acolo. Eram copil. Cu furate, am trecut cu bine de un incident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Deci învață să cunoști oamenii. Nu-i neapărat să ai sex cu el, dar, dacă-ți place și-l iubești, da!“. Ea nu a ținut cont și tocmai a făcut pe invers. La ura pe care-o port eu față de țigani și de unguri, ea s-a luat cu un țigan. Și asta m-a nenorocit pe mine. Deci, un fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
sex cu el, dar, dacă-ți place și-l iubești, da!“. Ea nu a ținut cont și tocmai a făcut pe invers. La ura pe care-o port eu față de țigani și de unguri, ea s-a luat cu un țigan. Și asta m-a nenorocit pe mine. Deci, un fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din urmă, stând așa și gândindu-mă, am zis... s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ura pe care-o port eu față de țigani și de unguri, ea s-a luat cu un țigan. Și asta m-a nenorocit pe mine. Deci, un fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din urmă, stând așa și gândindu-mă, am zis... s-o iert, fiindcă cu ura asta față de ea și față de țigan nu pot eu să trăiesc. Îi face și zile fripte. Pentru mine era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
pe care-o port eu față de țigani și de unguri, ea s-a luat cu un țigan. Și asta m-a nenorocit pe mine. Deci, un fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din urmă, stând așa și gândindu-mă, am zis... s-o iert, fiindcă cu ura asta față de ea și față de țigan nu pot eu să trăiesc. Îi face și zile fripte. Pentru mine era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din urmă, stând așa și gândindu-mă, am zis... s-o iert, fiindcă cu ura asta față de ea și față de țigan nu pot eu să trăiesc. Îi face și zile fripte. Pentru mine era o prințesă, era o regină, deci. Era un beautiful pentru mine. Și la 23 de ani, mă gândeam, s-o pângărească un jegos. Am zis: „Cu ura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
m-a luat o femeie, o țigancă din Grozăvești și, pe lângă cei șapte copii ai ei, m-a crescu și pe mine. M-a luat în metrou. Mi-era frică să merg cu ea, că erau niște zvonuri atuncea că țiganii-i ia, îi bagă-n sac și-i vinde. A dat telefon și-au venit trei frați de-ai mei, trei copii de-ai ei și m-au luat cu forța. M-au dus acasă, mi-a dat să mănânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
am făcut mai mari, ăștia, trei frații, au plecat în străinătate. Eu am rămas cu surorile, am avut grijă de ele. Părinții aveau întotdeauna să ne dea; tot ce pofte aveam. Fiecăruia îi serbam ziua de naștere. Tortă mare, invitați. Țiganilor nu le-am spus că furam. Nu, nu le-am spus. Cred că m-ar fi certat puțin, mi-ar fi explicat care-i treaba, că erau niște oameni foarte educați. Chiar dacă erau țigani, erau negri, vorbeau pe țigănește. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ziua de naștere. Tortă mare, invitați. Țiganilor nu le-am spus că furam. Nu, nu le-am spus. Cred că m-ar fi certat puțin, mi-ar fi explicat care-i treaba, că erau niște oameni foarte educați. Chiar dacă erau țigani, erau negri, vorbeau pe țigănește. Erau niște oameni super, niște oameni adevărați, n-am nici cel mai mic reproș să le fac. Nimic, absolut nimic! Dacă ne lua ceva, ne spunea „Uite, tu astăzi, tu mâine, tu poimâine“ și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
convenea, că ne rămânea plusul ăsta. După ’90 n-a mai mers. Miliția? M-au căutat, m-au mai găsit, tot așa, pe stradă și m-au luat. Centrul Venea mama să mă ia de la Miliție că nu mă dădeau țiganilor, dar între timp, a plecat și mama de-acolo, s-a recăsătorit. Și ea a avut o soartă, a plecat tot pe străzi până la urmă. A stat cu chirie foarte mult. Și când mă prindea tata, tot așa, mă bătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

bine. Așa că, vezi ce faci. Emma făcuse după capul ei. Iar acum Olimpia Îi spunea că odată ce și-l luase pe frumosul Antonio, trebuia să și-l țină. Ce-ai câștigat dacă l-ai lăsat? Trăim Îngrămădiți, mai rău ca țiganii. Emma se adună lângă perete ca să nu deranjeze oasele plăpânde ale mamei. Despre celelalte, Olimpia nu știa nimic, căci anumite lucruri ea se rușina să le povestească - Îi era rușine pentru Antonio și Îi era rușine pentru ea. Atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Între picioarele mamei, strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pe care Îi Împing, pe care-i lovesc, nu stabilesc un raport Între ei și Roma, decât atunci când li se pare că vreo vânzătoare seamănă cu cine știe ce madonă. Picioarele lor, aparatele de fotografiat, umbrelele și șezuturile Îi ascunseră dezamăgirea Valentinei. Țiganul cu acordeonul Îi puse sub nas un pahar de carton. Câteva monede străluceau pe fundul lui. Emma nu-l văzu, iar țiganul trecu mai departe nemulțumit. A venit vremea să-i spun totul. De-acum e destul de mare. Poate va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vreo vânzătoare seamănă cu cine știe ce madonă. Picioarele lor, aparatele de fotografiat, umbrelele și șezuturile Îi ascunseră dezamăgirea Valentinei. Țiganul cu acordeonul Îi puse sub nas un pahar de carton. Câteva monede străluceau pe fundul lui. Emma nu-l văzu, iar țiganul trecu mai departe nemulțumit. A venit vremea să-i spun totul. De-acum e destul de mare. Poate va reuși să mă ierte. Poate. O, de-ar veni mai repede ziua de mâine. LEPANTO. Emma Îl coborî pe Kevin de pe genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de copii curioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de copii curioși. În sălașul boierului Chicoș, oamenii munceau câmpul de secară și aveau în grijă niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Zogru a rămas aproape două săptămâni în sat, ajutând de la una la alta și ascultând seara povești despre crime înfiorătoare și magie. Într-o seară auzise și despre întâmplarea din pădure, ceea ce îi tăiase pofta de viață. Povestea Leșea, un țigan ciolănos și aproape blond. - Am auzit de la frate-meu, care știți că e dat dincolo de pădure. Zicea că era o fiară cu ochii roșii, care le-a ieșit în cale cam pe la Stejarul lui Colțea. Era o arătare care ajungea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]