KorAP: Find »[drukola/base=ținut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...508 >

12,690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

care este foarte răspândit și de cel mai mare folos omului. ― Și acum vom citi din carte partea aceea scrisă cu litere mici. Este o scurtă povestire despre foloasele de neînchipuit ce le are, de pe urma cocotierului, omul care locuiește în ținuturile lipsite de binefacerile civilizației. Cine citește frumos? Aproape toată clasa răspunse în cor: ― Băjenaru, dom'le! ― E... Bă-je-na-ru-le... deschide Bo-ta-ni-ca la pagina 161 și citește... Foarte încîntat de reputația pe care o aveam printre colegii mei, m-am ridicat liniștit

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
am îndreptat gulerul la tunică... și am început! Aș putea să reproduc întocmai scurta povestire care mi-a făcut atâta necaz, că mi s-a întipărit în minte, dar n-are nici un rost... Primele fraze erau următoarele: " Un călător străbătea ținuturile calde ale Americii, situate sub un cer arzător, pe unde răcoarea și umbra sânt lucruri rare și pe unde trebuie să umbli poști întregi, până să găsești o locuință omenească, unde să-ți poți odihni trupul. Rupt de oboseală, bietul

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
dăruite acestui pământ din belșug și aruncate cu nemiluita în Cișmigiu! Atâta nostalgie potopea sufletele bieților lăzăriști, încît foarte puțini rezistau ispitei de a rămâne timp de patru ore încheiate între pereții clasei și, din când în când, evadau în ținutul învecinat, unde crengile își plecau frunțile împodobite de flori și îi primeau ca pe niște Feți-Frumoși autentici, cu sute de miresme și zîmbete: roșii ca focul dragostei ce abia le mijea în suflete; albastre ca seninul cerului și culoarea liceului

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

era decât o Încercare de a grăbi timpul, de a trăi repede și intens tot ce se mai putea trăi Întro aparență de normalitate. Toată Moldova știa că fiecare ceas Însemna apropierea uriașelor armate din Apus și de la miazăzi. În ținuturile Vrancei și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
instaura teroarea. Dar atacul lor se desfășura, de astă dată, În gol. Dincolo de graniță nu puteau Întâlni decât zăpezile, pustiul și săgețile moldovenilor. - Câți? Întrebă voievodul, gânditor. - Între trei și cinci mii. Alte două mii Încearcă trecerea mai la nord, prin ținuturile Vrancei. Pe unde găsesc vadul cel mai puțin apărat vor chema primul val de douăzeci de mii de spahii, care așteaptă ordinul de atac În ținuturile Ialomiței. În spatele lor s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
gânditor. - Între trei și cinci mii. Alte două mii Încearcă trecerea mai la nord, prin ținuturile Vrancei. Pe unde găsesc vadul cel mai puțin apărat vor chema primul val de douăzeci de mii de spahii, care așteaptă ordinul de atac În ținuturile Ialomiței. În spatele lor s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
gândeam! - Sunt convins... - Sincer. Uite ce vreau să-ți spun. Atâta vreme cât toată curtea domnească se află aici, mă bucur să te am alaturi. Dar curând armata Semilunei va fi aproape. Aș vrea să o Însoțești pe Erina spre nord, În ținuturile Putnei. Văd că vă Înțelegeți destul de bine. - Stai puțin! Aici ai șanse să te cerți și cu mine și cu Erina. - A! Deci ați făcut alianță! Așa de repede! - Ascultă, tată, lucrurile nu sunt atât de complicate cum vrei tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
han. Casa noastră este casa ta. - Mulțumesc, răspunse Oan-san, fără a mai adăuga nimic. Maestrul Îl privi cu curiozitate. Orice călător ajuns la Shaolin ar fi avut mii de Întrebări. Cu atât mai mult cu cât era un călător din ținuturi Îndepărtate, probabil din Europa. - Liu Huang Îți va arăta camera ta și Îți va prezenta templul. Ești liber să te alături programului nostru, sau, ca Înalt oaspete, să ai cu totul alt program. Ești liber să intri și să ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Crimeea, mai ales Caffa. După ce Mangopul a căzut, Caffa rămâne singura de cucerit. Dar mai degrabă e o expediție de răzbunare, după Vaslui. - E scurt timpul, spuse voievodul. Două luni. La Răsărit de otomani sunt mișcări? - Nu, măria ta. În ținuturile Persiei, Uzun Hassan nu mai are forță să atace imperiul, mai ales după alianța cu Hanul Crimeii. - Hoarda de Aur? - Hoarda de Aur așteaptă. Nu are nici un tratat cu Înalta Poartă. - Bine, vitejilor. Mi-ați adus vești pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care l-ar fi putut aduce mai repede la granițele vechiului regat al Persiei, unde stăpâneau acum, din câte Îi explicase maestrul Shan Bao, triburile Oilor Albe, dușmane ale Imperiului Otoman și prietene ale lumii chineze. Avea să traverseze și ținuturile prietene ale Karamaniei. Dar, pe măsură ce avea să se apropie de Anatolia, prietenii se Împuținau, iar dușmanii deveneau din ce În ce mai periculoși. Malul Mării Marmara și cel al Mării Negre erau, pentru el, tărâmuri ale morții. Cum erau toate tărâmurile care despărțeau Imperiul Otoman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
informat În tot ce Însemna lumea exterioară, indiferent de distanțe. Și, poate, traficul intens de pelerini nu era cu totul Întâmplător. Cum nu era Întâmplătoare nici relația constantă cu diverși soli ai Împăratului Chinei. Maestrul nu deținea detalii despre acele ținuturi Îndepărtate pe care nu le văzuse niciodată, dar avea datele esențiale care configurau clar o hartă a conflictelor și primejdiilor. În acel moment, Hoarda de Aur nu mai constituie un pericol pentru China. Nici o grupare de războinici mongoli nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Bao Îi mai amintise că nu doar teritoriile, ci chiar Drumul Mătăsii era o primejdie perpetuă. În multe regiuni, el nu mai era sigur. Nu era sigur nici În nordul Chinei, nici la poalele munților Himalaya, nici chiar În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și spațiu, dar se ivise deja la orizontul simțurilor lui. Părea inevitabilă, dar pentru un Ninja inevitabilul nu exista. Undeva, departe, Începuse o goană spre el. Și mai departe se simțea o imensă așteptare. Iar el trebuie să ajungă În ținuturile dușmane cât mai repede. Își spusese că o oră sau mai puțin nu contează În toată această ciudată mișcare de destine, Într-un drum care avea să dureze luni de zile. Dar senzația de grabă se intensifica odată cu fiecare secundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o pedeapsă, ci o dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor patru Cuceritori și așteptă să afle de ce fusese chemat. Abia se Întorsese din ținuturile mongole În care sălășluia tribul Bordjighin. În iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat la Istanbul, dar nu se Întâmplase așa. O mulțime de lucruri se Întâmplaseră În Imperiul Otoman de la plecarea lui, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
septembrie 1475, Drumul Mătăsii, Între Urumqi și Samarkand Ștefănel observă călăreții În burnuzuri albe care Înaintau prin stepă, la mare distanță de el. Apăruseră de două zile și păreau a supraveghea, de la distanță, drumul care cobora de la Urumqi, orașul din ținuturile locuite de triburile mongole, spre Însoritul Samarkand. Nu se apropiau la mai mult de un zbor de săgeată și nu se Îndepărtau la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
li se adăugau o seamă de scaune de judecată care nu se puteau ține decât În prezența domnitorului și care fuseseră mereu amânate pe parcursul verii. Nu În ultimul rând, călătoria până la hotarul Dunării dovedea că Ștefan e stăpânul absolut al ținuturilor moldovene și nu are a se teme de nici un atac venit de pe celălalt mal al fluviului. Din punctul de vedere al lui Oană, acesta era prilejul perfect pentru o prezență a Apărătorilor În sudul țării și pentru arestarea tuturor celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre Răsărit! Din clipa aceasta, din țara Moldovei nu mai iese nici pasărea! Pietro! Mai e ceva! - Ascult, măria ta! - Apărătorii au o rețea de informații dincolo de Dunăre! - Așa e! - Pune-o În mișcare! Află tot ce se Întâmplă În ținuturile Dobrogei, dacă acolo se află vreo forță a Imperiului Otoman sau dacă s-a Înregistrat vreo mișcare de oști În ultimele zile! - Am Înțeles, măria ta! Toți cei trimiși În misiuni porniră În grabă. În curtea cetății, Apărătorii erau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la cetatea Vidinului, și de acolo, fără nici o oprire, schimbând doar caii, mai departe spre sud-vest, În adâncurile Balcanilor. Căutările aveau să fie realizate spre mare, spre Adrianopole și poate pe direcția Istanbul. Dar În nici un caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de acolo, fără nici o oprire, schimbând doar caii, mai departe spre sud-vest, În adâncurile Balcanilor. Căutările aveau să fie realizate spre mare, spre Adrianopole și poate pe direcția Istanbul. Dar În nici un caz la fosta frontieră dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al pădurilor Bosniei. Era un drum lung, de mai bine de o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi fost ucis de trimișii Cuceritorilor. Am ajuns la capătul Chinei și de acolo mai departe, peste mare, În ținuturile Japoniei. Am Învățat să lupt și am visat Întoarcerea. Iar acum mă Întorc. Iată totul despre mine, ca să nu trebuiască să pui serviciile de spionaj să muncească luni sau ani de zile până să ajungă la aceste răspunsuri. Îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Vom alerga zi și noapte. Vom schimba caii la fiecare patru ore. Sufletul tău e sufletul meu. Îți voi găsi tatăl, dacă e În viață. - Ce spun iscoadele de la Dunăre? - Se pregătește târgul de cai de la Belgrad. Hergheliile sosesc din ținuturile sârbilor și ale românilor de la nordul Dunării. Armata lui Matei Corvinul a Înfrânt trupele lui Mahomed În jurul Belgradului, iar cetatea e liberă. Căderea Sabac-ului e iminentă. Deci, numărul participanților la târg crește. Fiindcă, prin acțiunea armatei ungare, Belgradul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
său prizonier. Și se mai Îndreptau spre valul miilor de ieniceri În retragere, de care nu vor putea trece decât prin ciocnire directă și cu pierderi mari. Întreaga coloană intră pe văile acoperite de cețuri ale Balcanilor sârbești, lăsând În stânga ținuturile croate ale Dalmației. - Grazie, Angelo... se auzi vocea stinsă a căpitanului Oană. - Per niente, commandante, răspunse Angelo. Mia piacere. 17 februarie 1476, după amiaza, Balcanii sârbești Veștile Începuseră să vină asemeni valurilor Mării Adriatice În zilele În care insula San

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fără pic de nor. Era o zi senină, aspră, supusă unui ger nemilos. „Un ger de crapă pietrele”, cum spusese Erina, iar Amir ridicase din sprâncene, neînțelegând unde văzuse frumoasa viitoare soție a căpitanului Oană o urmă de piatră În ținuturile acelea acoperite de nenumărate straturi de zăpadă. Caii Înaintau cu greu, spărgând cu copitele crusta de gheață care se formase deasupra zăpezii, iar apoi picioarele li se afundau În stratul de omăt până la genunchi sau, uneori, până la piept. Armata lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În mare parte incredibil. La malul Dunării, războinicii Bordjighin se opriră. Ajunseseră la ultima frontieră. Mai departe nu aveau nici ordin și nici motive să treacă. Armata lui Vlad avea să Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de spumă care Îl despărțea de ținuturile Dobrogei și de curgerea majestuoasă a Dunării. Și de Moldova, unde se afla trecutul și viața lui parcă uitată. Trebuia să reziste și să facă exact ceea ce tradițiile acestui colț de lume Îi cereau să facă. Era marea Încercare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]