KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490

Maria trase plapuma de pe mine, cu o expresie de mamă. ― Dacă te ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea. Fir-ar să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
spus aproape plângând. Uite ce-ai făcut! Ușa se deschise brusc și Adi apăru În pragul ei. Se holbă pe rând la Victor și apoi la mine. ― Te deranjează? Întrebă Adi făcând semn cu capul Înspre Victor. Te-am auzit țipând. Își puse protector mâna pe după umerii mei. ― Cară-te de aici și i-ați trandafirii nenorociți cu tine, am spus rar. ― Sau te bat măr, adăugă vesel Adi. Alisia, intră În casă. ― Nu, am protestat, trebuie să... Dar Adi mă

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
Îi zise Adi. Poate are nevoie de timp să se liniștească. Părea destul de supărată. O oră și zece apeluri respinse mai târziu, am realizat că Damian vorbise serios când spusese că nu mai vrea să vorbim niciodată. ― La naiba! am țipat aruncând telefonul În colțul opus al patului. Ușa se deschise Încet. M-am uitat furioasă la Maria, deși ea nu avea nicio vină. ― Nu știi să bați la ușă? ― Am bătut, mă contrazise ea. Nu m-ai auzit din cauză că m-

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837

împăratului cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, și a încuiat ușa după ea. 19. Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și și-a sfîșiat haina pestriță; a pus mîna în cap, și a plecat țipînd. 20. Fratele ei Absalom i-a zis: "A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta." Și Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

somn profund, absolut minunat. Un somn așa de minunat și de profund, încât dimineață, când a început să sune ceasul, am uitat să mă trezesc. Brigit, colega mea de apartament, a bătut la ușă, apoi a intrat în cameră, a țipat la mine, m-a zgâlțâit, după care, scoasă din minți, mi-a tras o palmă. îChestia cu scoasă din minți n-am crezut-o. Era imposibil să nu-și fi dat seama că, dacă-mi trăgea o palmă, tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
seama că luase deja în calcul și aspectul ăsta. Cu toții se comportau de parcă ceva era într-adevăr în neregulă cu mine. O să-i plătească lui Brigit chiria pe câteva luni ca să aibă timp să găsească pe altcineva. Pe altcineva? am țipat eu. Dar e casa mea! Din câte am înțeles eu, tu și cu Brigit nu v-ați înțeles prea bine, a spus tata ușor stânjenit. Avea dreptate. Și ne înțeleseserăm și mai prost de când Brigit le dăduse telefon alor mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să-i explic. în același timp simțeam cum mă cuprinde o furie cumplită împotriva lui Brigit, dar sentimentul ăsta trebuia amânat pentru mai târziu. Nu suportam ca mama să fie supărată pe mine. Eram obișnuită să-l aud pe tata țipând la mine, iar chestia asta nu mă afecta câtuși de puțin. Cel mult, mă făcea să râd. Dar faptul că mama îmi spunea toate lucrurile astea, care se traduceau prin „Sunt foarte dezamăgită de tine“, era extrem de neplăcut. —OK, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mine, știam foarte bine ce înseamnă responsabilitatea și munca în echipă. Dar Don m-a întrerupt. — Ar trebui să ne apucăm de treabă. Ceilalți trebuie să coboare din clipă-n clipă. Trebuie să fie morți de foame și or să țipe după mâncare. Mă duc s-aduc ouăle. — Dar... —Și te rog să fii cu ochii pe Eamonn, da? mi-a spus el agitat. Ar mânca și carne crudă dac-ar pune mâna pe ea. Și cu asta a dispărut. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
simțit imediat ca un măr glasat, ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe ora de BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby-uri! Mirajul acela în care cineva îmi masa ușor punctele de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Bufniturile. Palmele, pumnii... Neil a tăcut, apoi a deschis gura ca și cum i-ar fi venit să vomite. Și-a pus palma peste gura deschisă. Noi ne uitam la el, cu ochii măriți de groază. — Iar ea se chinuia să nu țipe, înțelegeți? a reușit Neil să mai spună, cu un zâmbet schimonosit. Ca să nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar asta nu conta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de speriată și părea că se simte mizerabil, așa că m-am trezit spunând: —Nu-ți face griji, prima mea zi a fost la fel de îngrozitoare, dar după aia o să fie mai bine. Deși nu intenționasem să spun așa ceva. Don și Eddie țipau unul la altul peste masă, fiindcă Don vărsase o picătură de ceai pe ziarul lui Eddie. Eddie insista ca Don să-i plătească ziarul, iar Don insista cu încăpățânare că nu-i dă banii. Eu știam cât de inofensivă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare s-a stricat, a zis mama. Atunci chiar că mi s-a făcut frică. Mama nu folosea niciodată cuvântul „nenorocit“. Când tata zicea așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o puștoaică de nouăsprezece ani, pe care o cheamă Sharon. Fata a pus ochii pe potul cel mare. Chaquie se înroșise la față, iar ochii îi scânteiau de durere și mânie. A tras adânc aer în piept, după care a țipat: —Și să nu-ți închipui că fata te iubește, Dermot Hopkins. Tot ce o interesează e un loc călduț. O să-și bată joc de tine, cretin mizerabil ce ești. Accentul lui Chaquie se schimbase. Tonurile suburbane dispăruseră fără urmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
că eram în echipa lui Vincent și că, pe deasupra, eram de serviciu la micul dejun, am fost extrem de supărată. Ei bine, eram oricum supărată, însă acum mă supărasem rău de tot. Eram așa de supărată încă nu aveam puterea să țip la nimeni. Nu voiam decât să mă duc la culcare și să nu mă mai trezesc niciodată. Chris s-a apropiat de mine cu o cutie cu șervețele în mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă ca să merg să beau un ceai, Josephine m-a înșfăcat de-o mânecă. De unde eram relaxată și binedispusă, într-o clipă am paralizat de groază. —Mâine, mi-a zis ea. Vai, nu! a țipat creierul meu. Vai, nu! Mâine e ziua chestionarului. Cum de putusem să cred c-o să reușesc să-l evit? — Mâine, a zis ea. M-am gândit că e cinstit să te avertizez... Am simțit că sunt pe punctul să izbucnesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
te vorbesc în șoaptă pe la spate zicând: „Arată îngrozitor!“ Amândouă mergem la o petrecere. Nu l-ai mai văzut pe Carlos de vreo șapte secole, dar e și el acolo... Nu, m-a întrerupt ea. Nu Carlos. —De ce nu? am țipat eu surprinsă. — Pentru că mi-a trecut. — Da? Eram și mai surprinsă. Nu știam că ai întâlnit pe altcineva. Nici n-am întâlnit. — Păi, și-atunci cum ți-a trecut? — Nu știu. Pur și simplu, mi-a trecut. —Mă sperii, Brigit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
apartamentul lui Luke. Mă prefăceam că alunec pe o baltă de testosteron. Luke mi-a cântat în strună râzând. După aceea, Brigit și cu mine ne-am mai prostit nițel, dând din mâini de parcă eram niște mori de vânt și țipând: Aveți grijă, mai e o baltă acolo! — Doamne, a spus Brigit aruncând o privire prin apartamentul înțesat de tot felul de lucruri în care domnea o atmosferă macho. Locul ăsta se strică pe zi ce trece. Sunt atâția hormoni masculini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a spus ea strălucind de fericire. Sora lui e înscrisă cu o instalație gen piesă de teatru în festivalul TriBeCa. Vreau să mergi cu mine. Când? am întrebat eu. —Astă-seară. Am ezitat. Iar Brigit a înțeles greșit. —Plătesc eu, a țipat. Dar trebuie să vii. Te rog. Nu pot să mă duc singură. Probabil că și lui Luke i-ar plăcea să meargă, am aruncat eu ideea, ca și când n-ar fi fost mare scofală. Știi cât de mult îi plac piesele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu Neil la titlul de cel mai enervant pacient de la Cloisters. Țipa și urla la toată lumea. Mai ales la fostul ei prieten, Dumnezeu. De ce m-ai făcut o nenorocită de alcoolică? obișnuia să urle Chaquie, ridicând privirea către cer. De ce pe mine? Josephine o tot asigura că furia era un sentiment normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
s-o cunosc eu. Cum de-și permite să folosească termenul „obicei“ în ceea ce mă privește, m-am gândit înfuriată din senin. De parc-aș fi fost o drogată. — Și-atunci de ce-ai stat cu mine? m-am trezit țipând. Dacă tot eram așa de îngrozitoare? Toți cei prezenți în încăpere au tresărit. Inclusiv eu. Luke a dat ochii peste cap părând a spune „Ce dracu’ vrei de la mine!“, de parc-aș fi fost o nebună isterică. îl uram. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a făcut o pauză, și-a înghițit saliva, după care a continuat. „... se arunca pe el.“ Eram șocată, îndurerată, rușinată și furioasă. —Cum îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele rar și pe un ton glacial. De frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
s-a făcut rău. — Dacă taică-tu ar fi venit în patul tău în fiecare noapte de când aveai nouă ani și și-ar fi împins puța în tine, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău, a țipat Misty cu voce ascuțită. Dacă maică-ta te-ar fi făcut mincinoasă și te-ar fi bătut cu cureaua până ți-ar fi sărit capacele când te-ai dus să-i ceri ajutorul, atunci aș fi zis că ți s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ți s-a făcut mult rău! Fața lui Misty era contorsionată din cauza emoțiilor copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc, s-a înșurubat în scaun și a lăsat capul în piept. Eram paralizată de uimire. Același lucru îl vedeam și pe chipurile celorlalți. Cu excepția lui Josephine. Se așteptase la episodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fusese supusă în copilărie s-au constituit într-o producție cu cântec și dans, care a acaparat ambele ședințe de vineri și mai multe din cele de săptămâna următoare. Atenția tuturor era îndreptată asupra lui Misty, care spumega și plângea, țipa și urla. Cu un sentiment aproape anti-paroxistic, am descoperit că viața la Cloisters continua aproape neschimbată la fel ca înainte de vizita apocaliptică a lui Brigit și a lui Luke. Bine, aveam tot felul de fantezii în care mă vedeam ucigându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]