96,467 matches
-
de 100 de ani de la înființare, că aceste obiective au fost realizate nu fără costuri și cu consecințe asupra politicii CIO. Evoluția societății, în ansamblul ei, a impus o serie de schimbări pe care CIO a fost nevoită să le accepte și să le introducă tocmai pentru a-și continua politica pe linia celor două obiective. Principalele schimbări au vizat probleme globale ale societății: statutul femeii, transferurile de capital și consumul de droguri. Femeia și sportul Baronul Pierre de Coubertin credea
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
la JO de la Barcelona au avut dreptul să participe pentru prima dată baschetbaliștii profesioniști din cadrul NBA, USA. În 1996 la JO de la Atlanta cicliștii profesioniști au putut participa la competiție. În 1998 la JO de iarnă de la Nagano au fost acceptați să participe sportivi profesioniști din cadrul Ligii Naționale de Hochei a SUA Această trecere de la amatorism la profesionism a fost bine surprinsă de B. Karolyi, fostul antrenor al echipei olimpice de gimnastică: „Nu sunt singurul care suferă văzând ce au ajuns
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
membru din Chile (alegeri electorale ale primarului unui oraș din Chile). Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 133 Lui Phil Coles, membru CIO australian, i s-a dat un serios avertisment datorită cadourilor pe care le-a acceptat de la organizatorii J.O. la Salt Lake City; fosta lui soție, Georgina, a declarat Revistei The Australian Financial Review că ei au acceptat un colier de perle și diamante încrustate drept preț de la o persoană asociată, în schimbul votului pentru J.
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Coles, membru CIO australian, i s-a dat un serios avertisment datorită cadourilor pe care le-a acceptat de la organizatorii J.O. la Salt Lake City; fosta lui soție, Georgina, a declarat Revistei The Australian Financial Review că ei au acceptat un colier de perle și diamante încrustate drept preț de la o persoană asociată, în schimbul votului pentru J.O.de la Atena (în 1996). Coles a negat aceste declarații. „Mike Leavitt, guvernator al statului Utah, a declarat că circulă zvonuri potrivit cărora Comitetul
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
semnificative a dependenței Mișcării Olimpice de veniturile generate de onorariile din drepturile de televizare (de la 90% din veniturile totale la 50%, în ciuda tuturor sumelor plătite de transmisiunile TV), comisia însăși a recomandat o schimbare. În decembrie 1997, Consiliul Executiv a acceptat sugestia comisiei de a schimba mandatul și numele său, recunoscând îndeplinirea cu succes a mandatului său inițial și nevoia de a se orienta către viitor. Noua Comisie de Marketing este condusă de RICHARD W. POUND, (din Canada, vice-președinte al CIO
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
vroiau să plece Încă acasă. Ce era de făcut? Le veni o idee: ca să se distreze și să se amuze, o invitară și pe privighetoare să cânte. Privighetoarea, modestă, nu prea vroia, dar așa au insistat, că până la urmă a acceptat. Unele Își făceau semne cu ochiul. Altele se Înghionteau, abia așteptau să hârâie pasărea asta săracă: ce tare vor râde! Dar cum Începu privighetoarea să cânte, se făcu o liniște de mormânt. Ascultau ca fermecate. La sfârșit chiar și cele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de parfumul lor și nu vroiau nicicum să fie vecine cu Busuiocul. Busuiocul nu se certă cu ele, chiar dacă Îl durea purtarea lor. Porni prin lume În căutarea unui locșor, dar unde, unde? Că nici pe șanț n-a fost acceptat. Cum mergea el așa abătut și necăjit, ajunse la un cimitir plin de cruci vechi, lăsate Într-o parte. Se opri să se odihnească nițel și văzu că nu-l ocărăște nimeni. Busuiocul stătea pe un mormânt necunoscut: Încercă să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și răspundea cu atenție. Le spuse că are încredere că vor obține bani buni, "Fonduri nerambursabile", bani de investiții care nu trebuiesc dați înapoi, dar cheltuiți cu chibzuință. Le spuse că primul pas deja l-a făcut, domnul primar Postelnicu acceptându-i cererea de a-i pune la dispoziție un hectar de teren pentru construirea noilor obiective. Domnul Primar dădu din cap aprobator. Ar trebui ca în următoarele zile Petre să facă hârtiile necesare pe la avocați, să se constituie toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ore în șir la taclale pe verandă, seara, în fața șemineului cu butuci de brad înmiresmați, ziua "copiii" se jucau cu Toni prin livadă. Dimineața din a doua zi de Paște, Petre le propuse să meargă "în excursie", în pădure, propunere acceptată de toți cu aplauze. Luară niște pături, un coș cu "de-ale gurii" și, cu Toni după ei, o porniră la drum. Era răcoare și frumos printre brazi, adia un vânticel de primăvară și păsările se întreceau în cântări. Orășeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am trezit după ora trei. Aveam impresia că-l mai văzusem pe tânărul ofițer și înainte, dar nu-mi aduceam aminte unde. M-am dat jos și tocmai îmi aranjam părul, când i-am auzit pașii. — Îți mulțumesc că ai acceptat să stai aici. Poți pleca dacă vrei. Am alergat spre el și i-am întins cartea. Am vrut să-i mulțumesc, însă nu-mi găseam cuvintele. I-am privit chipul în tăcere. Când privirile ni s-au întâlnit, ochii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a hotărât să asculte și să creadă tot ce-i spunea Naoji. După micul dejun am înmuiat niște tifon în rivanol, așa cum ne spusese Naoji, l-am împăturit, l-am băgat în mască și i-am dus-o mamei. A acceptat-o fără nici un cuvânt de împotrivire și a legat, supusă, șnururile pe după urechi. Arăta ca o fetiță. În aceeași după-amiază, Naoji ne-a anunțat că trebuie să plece la Tokyo să-și vadă prietenii și pe profesorul de literatură. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de Fete, cum sunt eu. Însă trebuie să iau taurul de coarne. Nu mai putem trăi ca până acum. De aceea, trebuie să apelez la sfatul dumneavoastră, persoana pe care fratele meu o respectă cel mai mult. Vă rog să acceptați să-mi fiți sfetnic. Viața mea a devenit insuportabilă. Că vreau, că nu vreau, mama, Naoji și cu mine nu mai putem trăi așa. Ieri mi-a fost rău și am avut febră. Abia mai puteam respira și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
simțea bine. Așadar, l-am primit eu, în camera chinezească. I-am spus, în timp ce-i turnam ceaiul: Bănuiesc că scrisoarea mea de refuz o fi ajuns la Karuizawa. Am apreciat oferta dumneavoastră, dar cred că îmi este imposibil s-o accept. — Zău? zise el, puțin enervat. Și-a șters sudoarea de pe frunte. — Sper că o să te mai gândești. S-ar putea să nu-ți pot oferi ceea ce înseamnă fericire spirituală, dar, pe de altă parte, te-aș face foarte fericită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a fost imposibil să mă imaginez în brațele lui. N-are nici o importanță că nu vă iubesc? am întrebat, zâmbind. Chiar nu contează, zise el serios. O femeie își permite să fie confuză. — O femeie ca mine, însă, nu poate accepta o căsătorie fără dragoste. Sunt matură. Anul viitor împlinesc treizeci de ani. M-au surprins și pe mine propriile-mi cuvinte. Treizeci. „Ceva din prospețimea fecioarei mai persistă la o femeie de douăzeci și nouă de ani, însă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din Livada de vișini i-a displăcut atât de mult, încât și-a pierdut buna dispoziție. S-a ridicat și a plecat după câteva minute. Ceea ce vă rog este să nu fiți un Lopahin. Nici chiar așa. Vă rog să acceptați cutezanța unei femei între două vârste. Au trecut șase ani de când ne-am întâlnit. La vremea aceea nu știam mai nimic despre dumneavoastră... în afară de faptul că erați mentorul fratelui meu, la care el ținea în mod deosebit. Am băut împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
însă că lucrurile stau altfel în cazul nostru. Presupun că meseria este cel mai prețios lucru pe care-l aveți pe lume și, dacă vă plac, dacă devenim intimi, asta ar putea să vă stimuleze. Atunci, și soția dumneavoastră o să accepte relația noastră. S-ar putea să vi se pară un sofism. De fapt, nu e nimic deplasat în motivația mea. Singura problemă este răspunsul dumneavoastră. Sau nu aveți nici un fel de sentimente? Mi-e și frică de eventualul răspuns. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o ținea, ca de obicei, în beții, seară de seară, că operele sale literare sunt din ce în ce mai imorale și că e disprețuit și detestat de toți oamenii cumsecade. Mai mult, l-a îndemnat pe Naoji să deschidă o editură. Naoji a acceptat, plin de zel. Primul pas pe care l-a făcut a fost să mai convingă doi sau trei scriitori să li se alăture. Se pune acum întrebarea dacă vor găsi pe cineva să le finanțeze proiectul. În timp ce-l ascultam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înțeleg. Mama își întoarse privirile. Vorbea încet, ca pentru sine. — Nici eu. Cine o înțelege, oare? Rămânem doar niște copii, chiar dacă trece timpul. Nu înțelegem nimic. Trebuie să trăiesc mai departe. Oricât aș fi de copil, nu pot doar să accept viața. De acum încolo trebuie să lupt. Am considerat că mama este ultima dintre cei care-și sfârșesc viața frumos dar trist, fără să lupte cu nimeni, fără să urască sau să trădeze pe cineva. De-acum înainte, astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fată de la țară. — Mă mai iubești? Vrei un copil de la mine? Vocea îi era aspră. N-am răspuns. S-a apropiat de mine cu viteza unei avalanșe și m-a sărutat nebunește. Săruturile lui țipau de dorință. Plângeam și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu-mi ajungea că beau. Trebuia să devin prada permanentă a unei amețeli teribile. N-am avut de ales. Am prins gust de droguri. Trebuia să-mi uit familia. Trebuia să mă răzvrătesc împotriva sângelui moștenit. Trebuia să nu mai accept blândețea mamei. Trebuia să fiu indiferent față de sora mea. Simțeam că altfel nu sunt capabil să-mi asigur un bilet de intrare în casele oamenilor. Am devenit grosolan cu timpul. Am învățat să vorbesc urât. Însă a fost cincizeci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un monstru capabil să-l îndemne și pe împărat să deschidă o tarabă cu fructe. Kazuko, Mai bine mor. Nu am tăria să mai trăiesc. Nu mai am puterea să mă cert cu lumea pentru bani. Nu pot nici măcar să accept pomană. Când m-am dus la băut cu domnul Uehara, mi-am plătit întotdeauna partea mea. Nu mă putea suferi pentru asta și considera gestul meu mândrie ieftină de aristocrat. Nu din mândrie plăteam. Eram prea înspăimântat ca să pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
concept multidisciplinar și implică orice manager și orice angajat. În branding se vorbește despre parabola aisbergului: partea vizibilă, de deasupra apei, poate fi doar o zecime din întreg (aceasta fiind brandul extern) și este cea în care, de obicei, companiile acceptă să investească sume amețitoare; partea invizibilă este restul de nouă zecimi s-o numim brandul intern -, adică cea în care, de obicei, companiile nu consideră că trebuie să investească mai mult decât salariile, cheful de Crăciun și niște tricouri din
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
modestele office-uri se concentrează pe marile incertitudini provocate de globalizare și sunt alimentate de iminența unei noi ordini mondiale și a unei culturi globale. Analiștii fenomenului împărtășesc, în principiu, două atitudini: de o parte se află paradigma optimiștilor, cei care acceptă o nouă ordine mondială, susțin apariția, printr-o mutație ontologică, a omului tehnologic 29, stabilizarea economică globală, prosperitatea generalizată, concomitent cu ștergerea diferențelor socioculturale și instaurarea celui mai dezirabil rău dintre toate relele posibile democrația liberal-concurențială (a se vedea David
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
arătat că numai 16% dintre companii valorizează loialitatea și numai 5% recompensează senioritatea 36. Dar ceva trebuie pus în locul loialității. Mai ales că populația tânără activă nu se mai proiectează în viitor în aceeași companie și, ca atare, nu mai acceptă să se supună unor practici sau decizii care nu le aduce beneficii. Siguranța locului de muncă nu mai este o ancoră pentru ei. Mai curând, sunt centrați pe oportunități de dezvoltare, provocări, respect, recompense materiale corespunzătoare efortului, dar recompense hic
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și Glynn fac următoarele recomandări pe baza cărora poate fi comunicată strategia de brand: să construiești mesaje care pot fi comunicate "la pachet" cu fapte concrete; să înțelegi momentele-cheie ale recrutării, să identifici în special punctele pentru care oamenii ar accepta oferta ta; să știi ce îi atrage pe oamenii din companie; să înțelegi promisiunile brandului, în special elementele nenegociabile; să atragi și să implici cât mai mulți salariați; să trasezi un canal colateral de infomație, astfel încât să întărești cele spuse
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]