7,862 matches
-
realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe fiara marină descrisă în capitolul 13. Precizările în legătură cu fiara sunt următoarele: are șapte capete și zece coarne; este de culoare stacojie; este acoperită de nume de hulă (17,3); vine din adâncuri; „ea era și nu este” (17,8) sau „ea era și nu este și va să se ridice” (17,8); ea „dă pieirii” pe cei care nu sunt scriși în „cartea vieții” (17,8). Așadar, portretul fiarei din capitolul 13
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar aceștia au reacționat prompt ridicându‑i pe atenieni împotriva înțeleptului. La fel s‑a întâmplat cu Isus, Logosul întrupat. Mântuirea devine posibilă tuturor oamenilor, greci sau păgâni, în virtutea faptului că un 8(≅Η ΦΒγΔ:∀ϑ46Η există ascuns în adâncul sufletului fiecăruia. Această „sămânță” iese la lumină în momentul botezului. Cum a fost deci posibil ca oamenii să nu‑l recunoască pe Isus, Logosul prin excelență? Pentru că, explică Iustin, demonii au zădărnicit adevărata revelație, falsificând‑o prin intermediul poeților păgâni. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Căci toate formele binelui, pe care Cristos le are real în sine pentru zidirea omului, diavolul le are numai în aparență, pentru a‑i amăgi pe cei drepți. Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe cer; va învia morții și va face tot felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare” (∗β<∀:4Η ν8≅(γ¬Φ∀) va ieși din adâncurile mării, va veni pe pământ și‑l va răpune. Cartea a IV‑a (redactată în jurul anului 80 d.Cr.) relatează un alt episod: dărâmarea Ierusalimului, numit Solymes, și distrugerea templului de către Titus. La scurt timp după aceasta, un rege „din Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pierde orice putere de a acționa împotriva Bisericii ca împărăție desăvârșită a lui Dumnezeu. În schimb, el are deplină putere de a pricinui neajunsuri sufletului fiecărui creștin din care este alcătuită Biserica. Credincioșii sunt, așadar, în continuare supuși ispitelor Răului. „Adâncul” în care zace diavolul înlănțuit de Cristos, „arată”, în viziunea lui Augustin, „mulțimea necredincioșilor, ale căror inimi sunt neguri adânci, din pricina răutății față de Biserica lui Dumnezeu”. Pe toată durata eshatonului diavolul va găsi refugiu în sufletele celor păcătoși. Biserica „predestinată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos este egalul Tatălui? Înseamnă, consideră Augustin, „a‑l atinge pe Cristos cu inima, duhovnicește”, adică în cel mai profund mod cu putință (corde contingere Iesum spiritalier). A‑l cunoaște real pe Cristos înseamnă a trăi mistic experiența lui, în adâncul cel mai de taină al sufletului. Tema autenticității credinței străbate întreaga omilie, ca un fir roșu, relevând sensul anticristologiei. În acest sens trebuie înțelese cuvintele adresate de Isus Mariei Magdalena, după înviere: Noli me tangere, nondum enim ascendi ad Patrem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
exierunt („au ieșit din mijlocul nostru”), primesc următoarea explicație: omnes haeretici, omnes schismatici ex nobis exierunt, id est, ex Ecclesia exeunt; sed non exirent, si ex nobis essent. Anticriștii sunt recrutați dintre membrii Bisericii. Ei își spun creștini, dar, în adâncul sufletului ei, îl neagă pe Cristos. Câtă vreme rămân în interiorul Bisericii, nimeni nu‑și poate da seama că nu aparțin lui Cristos, dar o dată ieșiți de aici, acest lucru devine evident (manifestum est). Care sunt deci termenii în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trăiește deja în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin, anticristologia devine practic o cufundare a individului în adâncul propriului său inconștient, o psihanaliză avant la lettre, o introspecție soteriologică, un exercițiu spiritual, o mistagogie cristică. Toți credincioșii pot să devină anticriști - formând marea armată a Anticristului - în măsura în care faptele lor negative contrazic flagrant învățătura Mântuitorului. Din această perspectivă, noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
40,31; 46,4; 63,9. . V, 6: „Dumnezeu va veni cu mânie mare asupra îngerilor săi, cei pe care i‑a trimis pe pământ. Va da poruncă să se desfacă puterea lor și să fie puși în lanțuri în adâncurile pământului” (trad. fr. A. Caquot). . De exemplu, Testamentul lui Dan 5, 10‑13; Testamentul lui Simeon, 6, 6; Urcarea la cer a lui Moise 10, 1; Cartea Jubileelor 23, 29. Pentru alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ș.a. Corneliu Moldovanu, directorul general al teatrelor, semnează articolul Între Biblie și teatru. A doua preocupare importantă a revistei o constituie literatura. Dar, cu excepția unei poezii de Ion Pribeagu, sunt inserate numai versuri reproduse din volume recent apărute: Clopote peste adâncuri de A. Dominic, Poeme simple de Zaharia Stancu. Proza e susținută de Ion Pas, cu fragmente din romanul Povestea unei fete. La rubrica intitulată „Carnet cultural” se consemnează noutăți literare „a căror apariție în librărie e socotită ca un eveniment
SPECTACOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289816_a_291145]
-
celții migrau în stejari” (Audiție). În muzeul de la Mircești, unde amintirea poetului Vasile Alecsandri reverberează în versuri și lumină - un volum din 1997 se intitulează afin Serile la Mircești -, spațiul capătă parcă puteri protectoare, amintind de liniștea și pacea din adâncul mării. Trăind într-o lume aproape paralelă cu cea reală, S. își metamorfozează frustrările în ludic, susține multiple roluri, precum „sluta femeie cu măturoiul după ea”, care curăță tot ce poate, și scenă, și spectatori, dispărând în cele din urmă
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
trecut. Toate acestea asociază chinul cu pedeapsa morală pentru faptele comise. Chinul este răspunderea și pedeapsa morală combinate, destul de greu de separat una de alta. Frământare, efort, eliberare - chinul este tortura fizică și morală care urmărește individul, fiind sădit În adâncul conștiinței sale morale, amintindu-i permanent de vinovăția sa. Chinul este Închiderea persoanei În Închisoarea propriei sale conștiințe, ca o permanentă asociere a acesteia cu vinovăția comisă. Este complexul lui Cain. De aici derivă toate formele de chin ale persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul sufletului. Sentimentul intim al conștiinței sau, pur și simplu, simțul intern”, În fine, „nevoia unirii intime”. Intimitatea este relația de interioritate reciprocă care se stabilește Între persoane. Prin aceasta ea depășește, adâncește și completează Întâlnirea. Întâlnirea este o relație strict
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-ntâiul rând, Ca pana să nu fugă, slove goale așternând. Ideea e, ce-nfăptuiește și creează totul? Ar trebui să scriu: La Început a fost Puterea. Dar iată că scriind sunt Îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine șoapta? M-ajută duhul și-mi dă sfat. La Început voi pune Fapta. Analiza lui Faust este extrem de nuanțată. Ea este expresia unor etape În procesul de afirmare al forțelor interioare care merg de la cuvânt la faptă. Pentru Faust
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu sine și cu propria sa viață. Primul a impus lumii legile sale, cel de-al doilea Încearcă să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relatarea acestei prime părți a aventurilor mele fără a aminti de profundele impresii cu care am pășit din nou pe pământul țării natale după o absență de atâția ani În care a trebuit să Înfrunt numeroase dificultăți. Dar sentimentele din adâncul inimii mele atinseră cele mai Înalte culmi atunci când am intrat În camerele unde mi-am petrecut fericita vârstă a copilăriei și când i-am găsit În viață pe ambii mei părinți scumpi și iubiți. Emoția mi se simți În glas
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
picătură În plus sau În minus nu ar fi putut produce un asemenea efect. Doctorii orașului au fost și ei invitați să-și expună părerile cu privire la starea bolnavului. Nici că și-ar fi putut dori altceva, căci fuseseră atinși până-n adâncul inimii când auziseră că maharajahul Își revenea de pe urma bolii și că pe mine mă răsplătise cu aur și veșminte de onoare! Mai degrabă și-ar fi văzut regele pe patul morții decât să recunoască faptul că eu, un european, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
2. Un motiv care nu a fost probabil decât puțin explorat, dar a cărui subtilitate face chiar parte din genealogia ideii de lectură edificatoare, și nu doar europeană și laică. Așa cum lectura tratatului despre tath³gatagarbha (sămânța de Buddha prezentă În adâncul fiecăruia) conduce imediat la realizarea cunoașterii de tip buddha 3. Calendarul lui Zerlendi se prefigurează acum cu consistența Înlănțuirii sutrelor lui Patañjali: la 1 iulie 1907 Începe primele experiențe (56). Le va descrie abia Începând cu 10 ianuarie 1908. La
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vocației sale epice. Sunt, în acest sens, câteva scene antologice. Cea care vine imediat în minte e aceea în care bătrânul țăran, udat până la piele de o ploaie repede și caldă de vară, sapă cu o hotărâre ce vine din adâncurile ființei lui șanțul care să apere șura de paie, în timp ce, în altă parte a satului, se pregătesc răsturnări spectaculoase. În îndârjirea cu care el vrea să apere nenorocitele de paie se citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi - / e deci o suprafață înainte? / obiectul se adâncește / privire = retragere / retragere la suprafață / suprafață = abis”) și exit („scoțându-și sânii tiresias și-a pus ochii cu care neantul vede, sau poate că nu vede”). Maniera nu e alta
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
de adaptare la presiuni și temperaturi mari, aciditate, concentrație mare de săruri sau de radiație. Unele extremofile se dezvoltă în adâncimile apei oceanice, acolo unde presiunea hidrostatică este extrem de mare. Alte extremofile se dezvoltă în interiorul fisurilor de rocă localizate în adâncurile Pământului (s-au adus dovezi de microorganisme care se dezvoltă la adâncimi mai mari de 2 mile și care sunt adaptate la condiții de viață lipsite de oxigen sau lumină). Aceste forme de viață pot utiliza compuși din preajma lor pentru
Introducere în geochimia microbiană a uraniului. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
-te cât vrei în noi, Narcis”. De la maladiv și coșmaresc T. trece, în Zbor prin subcuvinte (1974), la hieratic, mitologic și metafizic. Poetul se „caută” sub povara regnului animal, vrea „subcuvintele”, cele care oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
în expresie creștină răsăriteană, ortodoxă. Amintind că pentru țăran grâul și tot vinul (nu doar partea euharistică) sunt trupul și sângele lui Hristos, directorul „Gândirii” găsește că acest fapt demonstrează „cât element creștin s-a dizolvat din conținutul Bisericii în adâncul poporului, încreștinându-l pe el, uneltele și vitele cu care lucrează, pământul pe care trăiește”. Expresia în folclor a pătrunderii duhului creștin în toate componentele lumii de la țară e, după Crainic, autohtonizarea sacrului. Asemenea slavofililor ruși, care propuneau un „Hristos rusesc
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
în colaborare cu Nichita Stănescu), Ploiești, 1992; Bibliotecile fericite, București, 1994; Carte cu ghicitori, București, 1995; Un poet din Tibet, București, 1995. Ediții, antologii: Nicolae Labiș, Moartea căprioarei, pref. edit., București, 1964, Albatrosul ucis, postfața edit., București, 1966, Sunt spiritul adâncurilor, București, 1971, Vârsta de bronz, pref. edit., București, 1971, Poezii, cu o precuvântare de G. Călinescu, București, 1984, Poezii, postfață Paul Dugneanu, București, 1989; O sută de ani de sonet românesc, pref. edit., București, 1973; Mihai Eminescu, Floare albastră, București
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]