4,558 matches
-
în mod esențial să abandoneze coping-urile neadaptate care mențin schemele și să se expună schemei în realitate pentru a permite restructurarea acesteia. Terapia cognitivă a depresiei Prezentarea paradigmei cognitive Paradigma cognitivă In vederea asigurării progresului terapeutic și, mai ales, a adeziunii pacientului la tratament, terapia începe printr-o explicare didactică a modelului cognitiv. Terapeutul explică pacientului faptul că gândurile sunt interpretări ale realității și nu realitatea însăși. El îl învață, cu ajutorul experienței, că răspunsul său emoțional la un eveniment este determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
N-am nimic să-mi reproșez. Am avut întâlniri neplăcute cu polițiștii, dar eram tânără, și niciuna de când sunt adultă”: 90%. După ce evidențele sunt analizate, terapeutul cere pacientului să evalueze, pe o scară de la 0 la 100, gradul său de adeziune la gândul automat apărut inițial și la fiecare dintre celelalte puncte de vedere. Pacientul reevaluează, în continuare, încărcătura sa emoțională cu privire la celelalte puncte de vedere. In mod obișnuit, nivelul coboară până la jumătate după examinarea realității. Analiza logică a situației dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de bulimie, de purgații (vomismente și laxative), de „exerciții abdominale”, de pahare cu alcool, de cântăriri zilnice și de comentarii în legătură cu evenimentele semnificative ale săptămânii. O coloană este rezervată pentru a nota de câte ori a reușit Gwen să urmeze instrucțiunile terapeutului („adeziune la tratament”). Sarcini de efectuat Terapeutul îi cere lui Gwen să se cântărească o dată pe zi, la o oră fixă, și să-și noteze greutatea în coloana cu „comentarii” a carnetului alimentar. După o lungă ezitare, Gwen alege să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vascular, plachetele sanguine și factorii plasmatici. De aceea se consideră că hemostaza se desfășoară în 3 timpi: vascular (parietal), plachetar și plasmatic (cascada coagulării). Primii 2 timpi constituie hemostaza imediată (primară) care duce la formarea trombului alb plachetar după activarea, adeziunea și agregarea plachetelor. Timpul plasmatic (hemostaza tardivă) reprezintă coagularea propiu-zisă și duce la constituirea trombului fibrino-plachetar și stabilizarea fibrinei. Explorarea hemostazei se poate face global sau prin evaluarea separată a timpului vasculoplachetar și a coagulării. 1. Hemostaza primară este evaluată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
a vasului afectat cât și procesul de angiogeneză (formare de vase noi). Hemostaza are două componente: 1. hemostaza primară care implică vasul (timpul vascular), trombocitele (timpul plachetar) și factorii plasmatici (esențiali sunt factorul von Willebrand și fibrinogenul în procesele de adeziune respectiv agregare plachetară) 2. hemostaza tardivă (coagularea propiu-zisă) urmată de fibrinoliză. Coagularea este în esență procesul care duce la constituirea trombului fibrino-plachetar și stabilizarea fibrinei. Se realizează grație intervenției succesive a factorilor de coagulare plasmatici și tisulari (cascada coagulării). Are
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
să ținem cont și de factorii externi. Situația economică a situat România (și nu este singura!) sub influența organizațiilor financiare internaționale. Astfel, alternativele în politica economică sunt foarte limitate. Aceasta nu favorizează nici o diferențiere politică foarte clară, nici consolidarea democratică. Adeziunea la UE întărește această tendință în care marja de manevră a statelor este foarte redusă. Această tematică a adeziunii la UE a fost reluată de toate partidele și, de ceva timp, constituie consensul politic în ceea ce privește obiectivele politicii externe. Să rezumăm
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
financiare internaționale. Astfel, alternativele în politica economică sunt foarte limitate. Aceasta nu favorizează nici o diferențiere politică foarte clară, nici consolidarea democratică. Adeziunea la UE întărește această tendință în care marja de manevră a statelor este foarte redusă. Această tematică a adeziunii la UE a fost reluată de toate partidele și, de ceva timp, constituie consensul politic în ceea ce privește obiectivele politicii externe. Să rezumăm caracteristicile situației din România ca urmare a celor trei scrutinuri din 1992, 1996 și 2000. În primul rând, la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
politic român și care sunt provocările în fața unei Românii postelectorale? Băsescu și prioritățile sale Pe 13 decembrie, noul președinte Traian Băsescu a ținut primul său discurs în sediul Alianței DA. S-a subliniat atunci ca prioritate a priorităților realizarea obiectivului adeziunii României la UE în 2007. Această prioritate este rezultatul a două obiective principale de la acest început de mandat: 1. formarea unei majorități stabile (ceea ce se revelă ca un lucru foarte delicat pentru că în noul guvern format printr-o coaliție între
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
într-un timbru clasic, noua „facere”, după modelul sovietic. Iar intelectualul rafinat care era Mihai Ralea se oferea, deja pregătit, să primească și să disemineze noua învățătură: detașarea de singularitate, integrarea omului în grup (chiar prin conformism), participarea activă și adeziunea spirituală la colectivitate, integrarea voluntară și entuziasmă într-o organizare socialistă - o „servitute intelectuală” ce anunța cedările ulterioare ale unei importante categorii de intelectuali. Analizele celor patru au ca ținte fie impregnarea culturii și a literaturii de către discursul comunist, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Năzuința”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața literară” ș.a., textele fiind adunate mai târziu în volumele Evocări venețiene (1928) și Ispite și biruinți (1930). Colaborarea lui N. la „Vieața nouă” și la „Sburătorul” nu vine probabil dintr-o adeziune deplină la simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din domeniul muzicii, obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
găsi noi abordări terapeutice complementare antibioterapiei și tratamentului simptomatic. În prezent se efectuează studii asupra unor variate metode de interferare în lanțul patogenic al stărilor septice: 1. Anticorpi monoclonali dirijați împotriva: endotoxinei, exotoxinei; TNF, IL-1, PL A2, C5a; moleculelor de adeziune ICAM, ELAM, receptorului CD 18; factorului X activat, factorului XII. 2. Antagoniști ai receptorilor pentru: TNF ; IL-1 ; PAF; Bradikinină. 3. Epurarea endotoxinei și a mediatorilor: hemofiltrare, plasmafereză; adsorbția endotoxinei pe coloane conținând polimixină B. 4. Modularea lipidelor: alimentație îmbogățită în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
zaharat nu a fost confirmată pe un lot de familii din USA [51]. Totuși majoritatea datelor de până acum susțin posibila asociere a genei VDR (sau a alteia din imediata vecinătate) cu diabetul de tip 1 la om. Molecula de adeziune intercelulară 1 (ICAM-1 = Intercellular Adhesion Molecule 1) desemnată și drept CD54 este o proteină transmembranară și face parte din superfamilia imunoglobulinelor. Ea este formată dintr-un singur lanț de aminoacizi puternic glicozilat, greutatea moleculară fiind de 90000 kd. Regiunea extracelulară
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
CD11bCD18). Acestea sunt ?2 integrine (membri ai familiei de receptori de suprafață din categoria integrinelor) și sunt exprimate pe majoritatea leucocitelor [84,86]. Interacția ICAM-1cu LFA1 determină o creștere a fenomenelor de activare a limfocitelor T helper [18,21,84], adeziunii leucocitelor la fibroblaști, celule epiteliale și endoteliale cu extravazare leucocitară [21,84], a activității de tip NK (Natural Killing), a citotoxicității mediate de anticorpi și a citotoxicității mediate de limfocitele T [84]. Contactul TCR cu celulele purtătoare a unor antigene
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de anticorpi și a citotoxicității mediate de limfocitele T [84]. Contactul TCR cu celulele purtătoare a unor antigene specifice determină generarea de semnale intracelulare care vor determina conversia LFA-1 într-o formă de mare afinitate pentru ICAM-1. Astfel se reglează adeziunea mediată de ICAM-1/LFA-1 într-un mod dependent de antigen [84]. Toate cele de mai sus arată că ICAM-1 și receptorul său (LFA-1) au funcții esențiale în modularea răspunsului imun. Există mai multe studii pe modele animale care au raportat
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Molecula Calpain 10 a fost regăsită practic în toate țesuturile, atât fetale cât și la adult. Proteazele din familia calpainelor au fost implicate, printre altele, în reglarea diferențierii adipocitelor, în procesul de down-regulation al IRS mediat insulinic, în activarea plachetară, adeziunea celulară mediată de integrine, etc. [80]. Gena CPAN10 a fost asociată cu T2DM pe mai multe grupe populaționale, incluzând Mexicani-Americani din Texas, Finlandezi din regiunea Botnia, Germani, Britanici din UK, Indieni, etc. [21,32,45] Toate aceste studii au sugerat
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
unei disocieri între două concepții asupra națiunii și naționalismului, generînd astfel o dezbatere îndelungă și controversată. Dacă luăm în considerare terminologia propusă de Alain Finkielkraut vorbim, pe de-o parte de "națiunea-contract" în stil francez, englez sau american, bazată pe adeziunea față de unele principii și valori poli-tice comune și, pe de altă parte, de "națiunea specifică", sau națiunea culturală (Kulturnation), noțiune considerată în mod abuziv drept o invenție germană.65 Susținută de argumentele pertinente pe care le oferă filozofiile, contrare de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu adevărat atributele occidentalității, ar trebui să fie cu totul altul. Pentru Jacques Rupnik spre exemplu, Mitteleuropa se definește tocmai prin distanța dintre subiectivitatea imaginarului centro-euro-pean și substanța reală care îl contrazice: "Paradoxul Europei Centrale, scrie el, este decalajul dintre adeziunea sa față de civilizația, ideile politice și instituțiile occidentale, pe de-o parte, și realitățile dezvoltării sale social-economice, precum și fragmentarea etnică, pe de altă parte"82. Simpla relevare a acestui paradox însă nu ne ajută prea mult în ipoteza definirii identității
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de statutul de polonezi.112 Însă această critică maximalistă prezintă defectul de a se baza pe exemple luate din Imperiul austro-ungar sau cel rus care adunau laolaltă un conglomerat de populații din ce în ce mai diverse, ce ezitau între apartenența lor imediată și adeziunea politică globală pe care statul imperial se străduia să o insufle supușilor săi. Nu e de mirare că, în astfel de condiții, o definiție precisă e dificil de găsit. Scriitorul vienez Robert Musil admitea, el însuși, că austriecii de viță
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dintre laici și clerici. În schimb, în țările catolice, politicile ce vor viza modernizarea legăturilor populare într-o perspectivă națională, ce va da prioritate apartenenței față de un stat, se vor altera în tentativele lor de acaparare sau de înlăturare a adeziunilor religioase rivale. În Franța, îndeosebi, unificarea lingvinstică a în-tîrziat mai mult decît în zonele protestante francofone din Elveția vecină. Mai cu seamă galicismul lui Louis XIV și, mai mult încă, furia anticlericală a iacobinilor și a succesorilor lor mai mult
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ignorat această contradicție dintre identitatea lor politică și religioasă în măsura în care acestea erau atît de amestecate, încît se întreceau una pe alta. La rîndul său, chiar dacă n-a beneficiat de aceeași omogenitate culturală, socială și religioasă, Marea Britanie și-a manifestat totuși adeziunea față de anglicanism, criteriu indispensabil al unei naționalități britanice depline și neștirbite în anii 1820129. 3 Naționalizarea societăților Cu o singură excepție, țările protestante au inaugurat premizele statelor-națiuni. Ele nu s-au considerat, la început, drept promotoare ale ideii de națiune
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
depline și neștirbite în anii 1820129. 3 Naționalizarea societăților Cu o singură excepție, țările protestante au inaugurat premizele statelor-națiuni. Ele nu s-au considerat, la început, drept promotoare ale ideii de națiune, deși locuitorii lor și-au manifestat înaintea altora adeziunea față de un ansamblu social unit, cu o identitate comună ce se definea între frontiere precise; se considerau mai curînd niște enclave asediate de o Europă catolică întîrziată. În afară de aceasta, mai ales în cazul regatelor scandinave, aceste țări protestante au rămas
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
burgheziei capitaliste și intelectuale. Se crease astfel un nou echilibru politic care, printr-un aranjament tacit între categoriile de proprietari de toate felurile evita pericolul unei bulversări revoluționare într-o societate ce rămînea profund ierarhizată și aristocratică în spirit, în ciuda adeziunii sale precoce față de guvernul reprezentativ. Toate elementele acestei elite compozite împărtășeau aceleași interese materiale și morale. Cu toții concepeau regimul parlamentar ca pe o formulă definitivă ce viza mai curînd concilierea intereselor distincte și nu impunerea unei voințe majoritare sau naționale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai multă ușurință preferabilă celei a străinilor".180 Vom obiecta numai față de restricția sugerată de expresia "din unele puncte de vedere". Îngrijindu-se să stăpînească o populație apatică, democrația în formare trebuie, în realitate, să se oblige a suscita mereu adeziunea unei mase multă vreme circumspecte sau neînțelegătoare. Ea nu poate să parvină la această situație decît supraevaluîndu-și meritele proprii în raport cu sistemele de guvernare ale țărilor vecine, flatînd profund orgoliul național al concetățenilor. Hobsbawm o recunoaște de altfel: ""Englezul născut liber
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mică măsură, identitățile lingvistice, ideologice și confesionale nu vor ceda niciodată în fața "belgizării". Însă, aproape peste tot în Europa, școala, înrolarea obligatorie și educația naționalistă antrenată fie de război, fie de epopeile coloniale vor asigura difuzarea unei forme reînnoite de adeziune față de Statul-Națiune. Cel mai mult a contat factorul militar, în conjunctura creată de război; în aceste condiții, ucenicia național-civismului s-a făcut sărind peste etapele logi-ce, întrucît țăranii analfabeți s-au trezit înregimentați cu mult înainte ca fiii lor să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
convertit la naționalismul politic și la o istorie națională nouă. Faptul era cu atît mai util cu excepția relativă a Angliei cu cît povara acestei doctrine sacrificatoare apăsa în special asupra maselor țărănești și muncitoare, adică exact asupra celor a căror adeziune față de Statul-Națiune părea mai fragilă la început. Național-civismul banalizat: de la cazarmă la școală Într-o manieră mai puțin dramatică, în decursul perioadei pacifiste dintre 1815-1914, aceleași mase vor beneficia de aceleași îngrijiri în cazarme. Tinerii instruiți vor efectua doar un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]