15,786 matches
-
în doar câțiva ani, ceea ce conduce la dezvoltarea unei puternice industrii biometrice și a alteia, a cardurilor inteligente. Se preconizează că vor avea un demaraj foarte puternic tehnologiile bazate pe recunoașterea feței și a amprentelor digitale, cărora li se va alătura, într-o mai mică măsură, recunoașterea irisului. Oricum acestea sunt și cele trei elemente biometrice recomandate de Organizația Internațională de Aviație Civilă, cu sediul la Montreal, din care fac parte peste 188 de țări. Prin progresele înregistrate în domeniul realizării
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
prin următoarele mijloace: • identificarea căilor de îmbunătățire a sistemului de folosire în comun a informațiilor și de coordonare a investigațiilor întreprinse de autoritățile legale federale, statale și locale în legătură cu principalele infrastructuri și cu securitatea spațiului cibernetic. Lor li se vor alătura alte agenții, dar și sectorul privat; • explorarea mijloacelor de identificare a resurselor legale necesare pentru acțiuni de investigare, dar și pentru instruirea necesară efectuării investigațiilor și stabilirii de diagnostice privind incidentele din infrastructurile critice; • acumularea unor date edificatoare despre victimele
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
La rubrica „«Politica» teatrală, literară și artistică”, tot mai consistentă, Em. Serghie și Tita Bobeș semnează note și cronici teatrale, iar Petru Comarnescu inserează articole pe teme de cultură, recenzii, cronici plastice (iscălite și Radu Veniamin) și muzicale. Li se alătură Marcel Botez, specializat în cronici muzicale, și Oscar Walter Cisek, care glosează pe marginea evenimentelor din domeniul artelor plastice. Treptat, rolul lui Petru Comarnescu devine tot mai mare; va face public, de altfel, în februarie 1928, că e responsabil al
POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
dintre beletristică și psihologie/psihiatrie, din dorința de a valorifica o experiență. O plachetă de versuri, Sintagmele ochiului (2003), înscrie un salt parcă într-o vreme de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
basmele publicate în secolul al XIX-lea, cele culese de P.-R. se pare că se situează cel mai aproape de sursa populară. Unele, dezvoltate pe motive universale (reînvierea prin găsirea inimii, eroul care salvează luna și soarele ș.a.), pot fi alăturate celor mai bune povești ale altor popoare. Culoarea locală apare foarte pregnant din obiceiuri, onomastică, localizări și grai. Culegerile de versuri realizate de folclorist cuprind multe texte inedite, rămase, în parte, în manuscris. În prefața la Trandafiri și viorele (1884
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
îi câștigă adeziunea și admirația ori din rândul valorilor consacrate, clasicizate. P. expune într-un stil median, echidistant față de calofilie și prețiozitate și, pe de altă parte, față de ariditatea tehnicistă. Câteva volume sunt selecții de cronici, studii sau eseuri critice, alăturând texte ce vizează atât scrierile unor clasici ori scriitori „de patrimoniu”, cât și pe cele ale unor contemporani, inclusiv ale unor începători. Dispunerea în secțiuni delimitate tematic schițează implicit o tentativă de sistematizare. Într-o secțiune din Replay sunt adunate
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
pare iminentă: „Nu mai am nici un fel de povești / Când defilează albe umbrele pe umăr / și marea-i retrasă în plasele cu pești”. Elegiacul, discret, dar mereu prezent, este corectat de ludice acorduri senzuale și de duioșia domesticului, ce-l alătură, în Hora de cuișoare și Butaforie, lui Emil Brumaru: „Ce veri fierbinți strivite cu fierul de călcat / îmi suflă lumânarea ca fluturi grei de lene? / Vom sta la barieră în mici singurătăți / Când ploi de apă dulce răstoarnă damigene”. Pe
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
Prima carte a lui P., Cartea rănilor, apărută în 1946, este prezentată de Editura Casa Școalelor ca o expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept un reprezentant al generației tinere care a rupt tăcerea și s-a alăturat cu versul său eforturilor de înnoire a țării. Poemul inaugural este intitulat chiar Cântec de țară, tonul declarativ, emfatic și hiperbolizant anunțând parcă viitorul traseu al unui poet ce vrea să prindă în lăncile sunetelor „fruntea furtunilor ce s-au
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
-lea. Noțiunea a fost lansată de Constantin Stere în ciclul de foiletoane Din notițele unui observator ipocondric, publicat de suplimentul literar al ziarului „Adevărul” în toamna anului 1893, dezvoltată în paginile revistei „Evenimentul literar” tot de Stere, căruia i se alătură, tot aici, G. Ibrăileanu și, mai târziu, intervențiile din „Viața românească” (1906). Termenul reprezintă traducerea cuvântului rus narodnicestvo și trimite la modelul ideologic și cultural al narodnicismului rusesc, amendat și completat în spiritul realităților românești. Apariția p. este marcată și
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
zi). Adesea, efectul textului poetic este susținut vizual prin desenele realizate de Florin Preda-Dochinoiu, fratele autorului, cartea în sine căpătând statutul unui proiect al interferențelor artistice. O varietate compozițională se reunește în cadrul volumului Tablou cu îngeri păzitori (2000), unde P. alătură portrete de scriitori (Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Florin Mugur, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Emil Brumaru ș.a.), construite în stilul unor naiv-patetice, plurimetaforizate poeme în proză („Poezia lui Sorescu [...] este o vlăstărie frumoasă, în care dorm cuiburi de cuci”; „poezia lui
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
poezie se manifestă câteva talente locale: Gh. Nedelea, Constantin Asiminei, G. Pallady, Constantin Goran, Cezar Cristea, A. Mândru, Ciprian Doicescu, Mircea Pavelescu; la fel și în proză: Virgil Caraivan, Constantin Cehan-Racoviță, Dumitru Fărcășanu, Ion Palodă (I. Weinfeld), cărora li se alătură Ion Dragoslav. Se includ în sumar și câteva incursiuni de istorie literară: N. Pora dă articolul Cafeneaua literară, Petru T. Gâdei scrie despre scriitorul basarabean Dimitrie Moruzi, Stelian Dumbravă prezintă volumul Stropi de rouă de V. Militaru și semnează articolul
RAZESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289153_a_290482]
-
Dimitrescu), Alex. G. Doinaru, Ion Dongorozi, Elenă Farago, Zoe Frasin (Zoe Tutoveanu), C.D. Fortunescu, C.V. Gerota, Artur Gorovei, Al. Iacobescu, D. Iov, Emil Isac, Vintilă Russu- Șirianu, Mihail Sadoveanu, Sandu Teleajen, G. Tutoveanu, George Voevidca, Elenă Voronca. Li s-au alăturat Irina G. Lecca, B. Luca, I. M. Marinescu, C. Nedelescu-Zlotești, Giorge Păscu, G. Ranetti, Horia Robeanu. În programul antimodernist, prezentat sub formă de „însemnări” pe ultima pagina, se enunța: „Voim să combatem sub toate formele aberațiile literare moderne, care, cu
REVISTA „GANDURI BUNE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289180_a_290509]
-
celelalte domenii culturale, cu accent pe fenomenul literar al timpului, ilustrat prin colaborarea unor autori marcanți. Până în 1924 aici, ca și în „Rampa”, continuă să publice mult Liviu Rebreanu, E. Lovinescu, Victor Eftimiu, Adrian Maniu, Emil Isac, cărora li se alătură B. Fundoianu, Andrei Braniște (Tudor Teodorescu-Braniște). În anii ’40 R.n.i. atrage colaborarea marii majorități a scriitorilor reprezentativi ai epocii, cu orientări ideologice din cele mai diverse. Prin calitatea articolelor și prin prestigiul colaboratorilor săi, R.n.i. se impune ca
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
lui Ovid Densusianu revista își manifestă interesul pentru problemele generale ale literaturii (curente și genuri literare, evoluția criticii literare), în pas cu ideile criticii literare europene (H.Taine, F. Brunetière, Sainte-Beuve, M.-J. Guyau ș.a.). Aceiași colaboratori, cărora li se alătură sporadic S. Fl. Marian, Țiț Bud ș.a., scriu numeroase articole despre folclorul românesc, Nicolae Densușianu fiind autorul unui important Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile terilor locuite de români, prin care intenționa colecționarea datinilor populare și a legendelor străvechi. Printre
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
Sterca-Șuluțiu (memorii privind evenimentele de la 1848-1849), C.C. Pleșoianu (versuri), N.T. Orășanu, Pantazi Ghica, Al. G. Drăghicescu, Th. M. Stoenescu, Bonifaciu Florescu, Panait Macri, N. Beldiceanu, N.I. Pruncu, Scarlat Moscu, Al.I. Șonțu ș.a. Prin 1880, poate și mai înainte, se alătură și Al. Macedonski, reluând poezii tipărite cu puțină vreme înainte în „Literatorul”, pentru a le da o circulație mai mare (satira Formele ș.a.), sau trimițând altele întâi aici (Lacrimi, dedicată Caliopei Poenaru); el scrie și articole polemice, răspunzând astfel la
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
și creează impresia transcenderii obiectului. Expresia armonioasă, purificată de locuri comune, este însă deseori siluită de barbarisme sau de împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
un volum „în pregătire”, ce trebuia să se intituleze Despre Alexandru Macedonski, despre alți poeți și despre mine, din Bucureștii patriarhali, dar care nu s-a mai tipărit. Frecventarea asiduă a cercului macedonskian a făcut ca M. să nu se alăture sămănătoriștilor, de care îl apropiau originea, temperamentul și experiențele. Însă discipolul nu și-a urmat maestrul pe drumul ce ducea către simbolism. Stări de spirit specifice vremii, unele aproape bacoviene, sunt prinse, în poeme precum Suflet gol, Sonete de iarnă
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
la Chișinău: culegerile de proză Poteci răzlețe (1987) și Mireasa Domnului sau Schimbarea la față (1989), placheta Memoria cuvintelor (1990) și piesa Loc de iernat (pusă în scenă în 1992 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani), în timp ce a doua secțiune alătură volumele de poezie publicate la București: Vorbirea care vede (1999), Puncte de sprijin pentru suflet (1999), Recviem pentru inimă de zeu (1999), Cartea Babilonului (1999), Coenaesthesicon (2000), Aionios. Armonii ale paradisului spiritual (2001), Eudaimonia (2001). La început poetul abordează într-
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Grigore I Ghica, în 1661, funcția de capuchehaie la Înalta Poartă. În anul 1664 Nicolae Milescu părăsea în grabă Stambulul, un oraș ce devenise primejdios pentru el, căci voievodul său fusese scos din scaun pentru simpatiile față de austrieci. Se va alătura, la Stettin, micii suite a pribeagului Gheorghe Ștefan, care pierduse și el tronul Moldovei și peregrina prin Apus în căutare de sprijin politic. În slujba fostului domn, M. a lăsat „urme” cărturărești în codicele de care se îngrijea Antonie de
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
are dificultăți, reușind să părăsească țara în 1946. În drum spre America, este nevoit să se oprească un timp în Belgia, unde lucrează ca docher pentru a-și asigura subzistența. De-abia în 1947 primește viza de intrare în SUA, alăturându-se, în fine, familiei. O vreme își câștigă existența ca funcționar de bancă, apoi lucrează ca administrator al unei ferme. La începutul anului 1950 se afla în Guatemala, ca agent de turism al companiei Wagon Ltd. Cook, apoi în aceeași
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
vină are opt „versiuni”, corespunzătoare diverselor partide politice. Parodii după versurile unor colegi maramureșeni sunt textele din Cuțitul ca o mască (2002) și Groapa cu (a)muze (2002), aceasta din urmă fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică. Se află aici un dialog savuros, în care parodia constituie un fel de lectură critică, iar mijloacele sunt extrem de diverse: de la mimarea amuzată a unor structuri formale ori metaforice la întoarcerea pe
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
cel Mare. Mama se numea Ecaterina (Catinca), iar tatăl, Ianachi, era notar și jălbar al satului. P. urmează școala primară în Liești, iar în Tecuci gimnaziul (real). Cursul superior îl face în Brăila, la Liceul „Nicolae Bălcescu” (1892-1896). Elev, se alătură mișcării socialiste. Frecventează clubul muncitoresc, aflat sub îndrumarea profesoarei Izabela Andrei (Sadoveanu), vorbește, alături de V.G. Morțun și Ioan Nădejde, muncitorilor din port, face propagandă la sate. Își însușise germana, franceza, italiana, engleza și citea lucrări de filosofie, economie, sociologie, istoria
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
nefardate, pe atât de atrasă e eseista de sofistică, de nisipurile alunecoase ale doctrinelor și de împletirea inextricabilă dintre psihoză și idee. Astfel, culegerea Teze neterminate (1991) reunește trei secțiuni relativ independente. Cu o tematică eterogenă, prima parte (Afecțiuni elective) alătură o suită de eseuri despre Hegel, Marin Preda, Albert Camus, Elias Canetti, Mircea Eliade și Karl Marx. În comentarea scrierilor literare P. e preocupată mai puțin de valențele estetice ale operelor, cât de (in)coerența gândirii care se ascunde îndărătul
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
D. Karnabatt, Eugen Ștefănescu, Adrian Verea. Teatru, îndeosebi liric, dau Ion Petrovici și Petre Dulfu. Redacția va încerca să mărească numărul cititorilor lansând un „concurs literar”, dotat cu un premiu substanțial, strâns prin subscripție. La concurs participă mulți dintre colaboratori, alăturându-li-se Ion Agârbiceanu, I. Scurtu, Corneliu Moldovanu (tustrei cu versuri). „Greutățile de editură”, cum va declara C. Rădulescu-Motru mai târziu, sau, mai probabil, slăbiciunile „programului”, în jurul căruia s-au raliat prea puțini dintre scriitorii de marcă ai vremii, au
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
romanului este o iscusită formă care dezvoltă o schemă reductibilă la prelucrarea parodică a unui text de referință (Don Quijote) într-un spațiu al realului autohton. Un șofer, Anghelache Gh. Sotir, ins cât se poate de frust la prima vedere, se alătură unui personaj mai în vârstă, bizar și erudit, într-o călătorie aiuritoare - „nu așa, o călătorie până ici-colea, ci ceva cam pe tot globul și care să dureze ani de zile”. Vehiculul acestei curajoase întreprinderi este o vechitură de aproape
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]