10,371 matches
-
Nu sunt liberă nici acum. Sunt o sclavă. — Dar îți place. Săruți nuiaua care te plesnește. Nu-i așa? Nu fi grosolan. Fac tot ce vrei tu. — Târfele sunt atât de dificile... — Te rog să nu... — O figură de stil. Altarul meu este perfecta libertate. Cred că eu n-am fost niciodată cu adevărat liberă. Dar cine-i liber? Stella e liberă? — Nu. — Atunci Stella e... — Încetează să mai vorbești despre Stella. Nu-mi place să aud numele ei în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
taină la fel de cumplită ca și cea sexuală, și oarecum legată de aceasta. Se ridică în picioare, în biserica rece și sumbră, la fel de împâclită ca și magazinul Bowcock după pana de electricitate, și se îndreptă, laolaltă cu alte trei-patru siluete spre altarul iluminat. Pășind prudent cu tocurile ei înalte pe dalele de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei. (Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei. (Dar și ceilalți făcură același lucru.) Când se apropie de frumosul altar, cu marmurile-i magnifice îmbrăcate în superbe broderii, și îngenunche în fața lui, își simți inima bătând mai repede. Își înclină capul, apoi îl înălță, conștientă de prezența strălucitoare, fremătătoare a părintelui Bernard, care trona asupră-i. Când îi întinse ostia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei când nu găsea nici o relatare. Biserica St. Paul din Victoria Park, clădită în 1860 de un admirator al lui William Butterfield, era o sală imensă, asemănătoare cu un hambar, fără nave laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asistență clericală), iar Bobbie Benning întrebându-se mâhnit cum dracu o să reușească să predea o materie despre care își dăduse seama în ultima vreme că-i mult prea grea pentru el. Părintele Bernard răsuci comutatorul aflat lângă ușă, stingând luminile altarului și lăsând aprinsă doar lumina roșie din sanctuar, și o conduse pe Diane de-a lungul naosului. Se așezară unul lângă celălalt, preotul ținându-i mâna și frecându-i-o ușor. — Ei bine, micuțo? Diane îi strânse mâna cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Imi amintesc de biserica patriarhală ortodoxă, unde colegii mei au mers la celebrarea sf. Liturghii, prezidată de patriarh. Acesta, știind că în biserică este și un grup de preoți catolici și temânduse ca nu cumva vreunul să se apropie de altar pentru a primi sf. Împărtășanie, a sărit partea cu împărtășitul și nu i-a mai împărtășit nici pe credincioșii ortodocși. Colegii mi-au povestit acest lucru, scandalizați, după ce ne-am reîntâlnit. Recunosc că nici eu nu am fost deloc ecumenic
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
opresc în biserica sf. Ioan Botezătorul pentru a participa la sf. Liturghie, astăzi în sărbătoarea sf. apostol Iacob, patronul drumului de pelerinaj spre Santiago de Compostela. Este o biserică mare, asemănătoare Panteonului, unde mă surprinde faptul că preotul celebrează la altar, nu întors cu fața spre credincioși. De la ofertoriu celebrează cu spatele la credincioși, aducându-mi aminte de liturghiile din anii copilăriei mele. După sf. Liturghie merg în sacristie și-l rog să-mi pună o ștampilă în pașaportul pelerinului. Mă întreabă unde
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu departe de strada principală, dedicată sf. Biaggio. Intru pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că m-a ajutat să ajung până aici. Simt locul sacru atât de primitor, liniștit, ca brațele unei mame ce-și îmbrățișează copilul drag. La altar, în partea dreaptă este un frate călugăr din ordinul sf. Francisc de Paola, îmbrăcat în negru. Il rog să-mi semneze pașaportul de pelerin și o face cu drag în sacristie, unde schimbăm câteva vorbe. Imi vorbește cu nostalgie de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sf. Benedict, iar cealaltă pentru femei (vreo 60 de călugărițe) cu patroana sf. Scolastica, unde ne oprim. Avem ocazia de a asista la rugăciunea lor de la ora 14. Toate se adună în cor, după ce se înclină în fața sf. Sacrament din altar și începe rugăciunea, cântată cu calm și pietate. Imi curge în gânduri și simțire ritmul lent și plăcut al muzicii, și deși mă înalță către ceruri, din când în când trupul mă coboară spre odihnă și somn; dar nu mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
este tot un sacrificiu, chiar dacă nesângeros. În Biblia ebraică, sacrificiul, atât de animale cât și de vegetale, putea fi oferit în timpul cultului la templu de o singură persoană, de familie sau de un grup în general, dar era celebrat pe altar de către un preot. Sacrificiul era întotdeauna expresia de gratitudine față de Dumnezeu (de exemplu, pentru primele roade ale recoltei sau pentru primul născut al turmei); totodată putea avea scopul de a ispăși încălcările mai puțin grave ale Legii, având un caracter
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
grecescul tardiv holokaútōma și indică arderea totală a victimei fără ca nici una din părțile sale să fie dată preoților sau credincioșilor. În limba ebraică conceptul este însă exprimat de verbul ’ălăh „a se ridica” și specifică doar actul oferirii jertfei pe altar. Când vrea să precizeze arderea în întregime a jertfei, limba ebraică utilizează termenul kălîl, de la o rădăcină care indică „totalitatea”; alte ori folosește termenul qårbăn, de la o rădăcină care înseamnă „a apropia”, „a aduce”. Victima pentru ardere, întotdeauna un animal
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
întregime a jertfei, limba ebraică utilizează termenul kălîl, de la o rădăcină care indică „totalitatea”; alte ori folosește termenul qårbăn, de la o rădăcină care înseamnă „a apropia”, „a aduce”. Victima pentru ardere, întotdeauna un animal fără defecte fizice, este înjunghiată pe altar conform ritualului din Lev 1 (cf. 22,17-25). b) Al doilea tip de sacrificiu este, după denumirea lui de Vaux, cel „de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev 7,12-15
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care-o oferă, de la un taur la doi porumbei. Valoarea expiatoare este subliniată de rolul particular al ritului stropirii sângelui și al cărnii destinate doar preoților (nu celui care, simțindu-se vinovat, oferă jertfa), în timp ce părțile grase sunt arse pe altar. Deși s-a susținut, pe baza unei corelări greșite cu textul paulin 2Cor 5,21, că victima ia asupra sa vina celui care o oferă, jertfa este de fapt, după cum subliniază pe bună dreptate de Vaux, doar un act plăcut
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
degrabă; acesta e de altfel un motiv cunoscut în istoria religiilor și în folclor. Ne dăm seama că riturile de felul acesta nu erau niciodată improvizate, ci continuau practici religioase străvechi. De fapt, în 1Reg 18,34 (vărsarea apei pe altar) reiese că ritul a fost celebrat de Ilie (în secolul al IX-lea î.C.) înainte de venirea ploilor pe muntele Carmel; ceremonialul oficiat de Ilie nu este, după cum au susținut unii, o exagerare a dovezii puterii lui Yhwh, ci o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
c.); în 16,11 ș.u. prezentarea jertfei de ispășire în contextul arcei (termenul imprecis kappṓret, care indică partea superioară a arcei, creează un joc de cuvinte cu numele sărbătorii, și el derivat de la rădăcina kippēr, „a ispăși”) și a altarului (cf. și Is 6,5); în fine, în 16,21 ș.u. ispășirea întregului popor a cărui vină este transferată asupra capului „țapului ispășitor” trimis în pustiu și destinat lui ‘ăză’zēl, un demon care în iudaismul mijociu va fi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
decembrie din calendarul solar, data sărbătorii sol invictus. e) Fragmentele citate din 1-2Mac ne furnizează unele informații despre modul cum era celebrată sărbătoarea. Începea dimineața foarte degrabă prin oferirea unui sacrificiu (thysían katà tòn nómon, „sacrificiu conform Torei”) pe noul altar pentru holocausturi; urma reconsacrarea propriu-zisă, însoțită de cântări acompaniate la diferite instrumente. Cu această ocazie era inaugurat noul altar. Apoi poporul se prosterna, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Celebrarea dura opt zile în timpul cărora erau oferite diferite sacrificii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cum era celebrată sărbătoarea. Începea dimineața foarte degrabă prin oferirea unui sacrificiu (thysían katà tòn nómon, „sacrificiu conform Torei”) pe noul altar pentru holocausturi; urma reconsacrarea propriu-zisă, însoțită de cântări acompaniate la diferite instrumente. Cu această ocazie era inaugurat noul altar. Apoi poporul se prosterna, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Celebrarea dura opt zile în timpul cărora erau oferite diferite sacrificii. J. Flavius (Ant. XII 316-326) numește această sărbătoare phôta, „luminile” (XII 325) pentru că în timpul său se reaprindea focul pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Apoi poporul se prosterna, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Celebrarea dura opt zile în timpul cărora erau oferite diferite sacrificii. J. Flavius (Ant. XII 316-326) numește această sărbătoare phôta, „luminile” (XII 325) pentru că în timpul său se reaprindea focul pe altar și în candelabru; în 1Mac 4,50 este însă menționat doar candelabrul. f) Și astăzi această sărbătoare se celebrează cu câteva zile înainte de Crăciunul creștin, fiind o „sărbătoare a luminilor” care sunt aprinse într-un candelabru special fără brațe și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de la templu, ci tot poporul trebuia să fie „sfânt”, adică pus deoparte de Dumnezeu, conform cu îndemnul din Ex 19,6 ca poporul să fie „o împărăție de preoți, o națiune sfântă” sau după cum spune Talmudul (bBer 55a): „Când exista templul, altarul îl ispășea pe Israel; acum însă masa fiecăruia ispășește altarul, aluzie la importanța normelor alimentare. Prin acest principiu au fost unificate și perfecționate regulile alimentare utilizate de secole ce caracterizează și astăzi ebraismul (în parte, și islamul). Animalele sunt clasificate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pus deoparte de Dumnezeu, conform cu îndemnul din Ex 19,6 ca poporul să fie „o împărăție de preoți, o națiune sfântă” sau după cum spune Talmudul (bBer 55a): „Când exista templul, altarul îl ispășea pe Israel; acum însă masa fiecăruia ispășește altarul, aluzie la importanța normelor alimentare. Prin acest principiu au fost unificate și perfecționate regulile alimentare utilizate de secole ce caracterizează și astăzi ebraismul (în parte, și islamul). Animalele sunt clasificate în „pure”, adică pot fi mâncate, și „impure”, interzise consumului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în urma ei? Un set de ace de cusut, un breloc cu degetar... Medicamentele, care între timp au expirat, dar eu nu m-am îndurat să le arunc. Astfel că sertarul unde toate acelea erau depozitate a rămas ca un mic altar în memoria ei. Nu zic venerare fiindcă de fapt n-am venerat-o niciodată. Dar mai era un plic cu câteva fotografii foarte vechi, pe care ea a ținut să le păstreze separat, adică să nu se amestece cu celelalte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
limite și iluzii ale succesului, care încep să producă violența pe stadioane, violența apare la participanții adolescenți ca un ritual de bătălie și eliberare de energie, cu un control psihosocial pe care administrația locală încercă să-l controleze. Ca și altarul, spațiul de sacrificiu pentru zei, arena sportivă a devenit un spațiu/templu, cu mai mulți actori, care luptă pentru viață, pierd competiția prin înfrângere/moarte, sau uneori chiar mor. Așa se explică dimensiunile circulare ale spațiului de joc, și dimensiunile
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pentru viață, pierd competiția prin înfrângere/moarte, sau uneori chiar mor. Așa se explică dimensiunile circulare ale spațiului de joc, și dimensiunile ce separă jucătorii de antrenori, arbitri și oficialități/ reprezentanți ai ființelor supranaturale de publicul spectator și de terenul altar, biserică. Trecerea în competiția sportivă de la simbolul religios spre simbolul profan, ori cu altă formă a acestuia (în funcție de țară) se observă în permanentizarea termenilor grecești stadion, ori latinești, amfiteatru, în forma arhitectonică a spațiilor sportive și în emblematica lumii sportive
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
că frații trebuie să se accepte și să se primească unii pe alții, considerându-se între ei „cei mai mici”, pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Reconcilierea cu fratele este importantă, pentru că nimeni nu își poate prezenta darul său la altar, dacă nu este mai întâi împăcat cu cel de lângă el (cf. Mt 5,24). Prin aceasta, Matei dorește să denunțe în Biserica primară neînțelegerile și marginalizarea creștinilor fragili și nesiguri (cf. Mt 18,10), afirmând că, tocmai datorită slăbiciunii lor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
întâmplat la început din motive practice, pentru că se dorea să se evite confuzia cu privire la multiplele forme de îndestulare, din ce în ce mai încurcate. Treptat, se ajunge ca celebrarea sacramentului să fie făcută direct înaintea preotului, care, stând în biserică, pe un scaun în fața altarului, aștepta penitentul pentru ca acesta să-și mărturisească păcatele și să primească iertarea în același moment, urmând ca apoi să-i indice penitentului pocăința, pe care acesta o împlinea ulterior. Spovada auriculară privată avea astfel primii pași deja făcuți, favorizându-se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]