5,281 matches
-
să semene cu inspirația de aici. Partea a II-a (București, iunie 2003) Una dintre cărțile tale, care a mai primit și premiul Uniunii Scriitorilor în 1997, se numește "Iepurele suedez". Să însemne acest titlu și această trimitere geografică vreo aluzie la "Premiul Nobel", cel care a devenit o obsesie a românilor? Cât de aproape ești tu de Premiul Nobel? (Întrebare fără răspuns, doar un mormăit care ar putea fi interpretat ca o meditație fără sfârșit la tema propusă.) Am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o intelectualizare permanentă, reală. Trebuie să mai și citești, nu numai să-ți aștepți inspirația. Lipsa de profesionalizare se vede cel mai bine la unii din tinerii critici, care, comentând câte o carte, se trădează rapid că nu au recunoscut aluziile, trimiterile oblice, reminiscențele topite în ea. E aproape amuzant, adică trist. Dintotdeauna, în literatură au existat scriitori gonflați. Credeți că există asemenea autori și în actualitatea imediată? Sigur că există, dar nu vreau să exemplific, ei sunt la vedere. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era în România comunistă să fii dizident, să denunți răul. Pe vremea aceea răul era atât de vizibil, atât de evident. Îți puteai bate joc de el, îl puteai ironiza, îl putea denunța prin literatură, prin metaforă, prin alegorii și aluzii... Era ușor, foarte ușor pe vremea aceea să fii lucid, să te situezi de partea bună a baricadei, să te opui spălării pe creier. E mai greu însă să te opui noilor forme de manipulare pe care le-au adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De ce ai ales calea periculoasă a literaturii și nu ai ales să fii lup de mare, de exemplu? Sau pirat? Sau vânător de monștri marini? Dacă prin "lup de mare", "pirat" și "vânător de monștri marini" ai intenționat să faci aluzie la faptul că sunt constănțean, ai reușit. Într-adevăr, sunt născut și crescut la Constanța, și numai traseul profesional al tatălui meu (inginer proiectant de automobile) m-a dislocat din cel mai vechi și cel mai frumos oraș al României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o cultură latină, foarte diferită de culturile din jurul nostru. Avem spirit critic, ingeniozitate și o anumită doză de neseriozitate care mie îmi place foarte mult, pentru că relativizează și umanizează cultura, care, altminteri, ar deveni solemnă și plicticoasă (nu fac nici o aluzie la Germania). Avem, de asemenea, finețe, calitate pe care scriitori români formați în alte medii culturale, ca Slavici, Stere sau Goga, nu erau capabili să o sesizeze, de unde tablourile lor fioroase (și false), ale unei culturi române filistine, corupte și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
femeilor. Memoriile evocă „tovarășele” de viață și de luptă ale liderilor comuniști: Olga Pintilie, Maria Crivei, Elvira Mihăiță. La vremuri grele, ajutau și ele cum puteau. Înarmate cu sare, piper și cenușă, apărau intrările în Ateliere. Din fiecare relatare răzbat aluzii la imaginea liderului. Ilie Pintilie, un fel de laitmotiv. Mic de statură, dar inteligent, bun orator, dârz, cu spirit de inițiativă, el pare să întruchipeze comunistul ideal. Destinul - în esență tragic - l-a transformat într-un fel de martir al
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Pentru a vă convinge uitați-vă împrejurul nostru și vedeți cine reprezintă acest nenorocit de județ în Cameră, Consiliul Județean etc.” Mulți se întrebau „cum acești indivizi au putut ajunge așa de sus, fără ca nimene să îndrăznească a-i demasca?” (aluzie la unii politicieni, printre care și Ion Mârza, fostul prefect al județului Fălciu, n.a.). Acest fenomen se explică prin faptul că boala „a orbit pe cei mai ageri și i-a făcut să nu vadă nimic decât prin ochii altora
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Acum ascultă...” Jack - cel prin care i-am cunoscut pe Roy și pe Herman - nu era una dintre oile astea pierdute, În căutarea păstorului cu inel cu diamant și un pistol În teaca de pe umăr, cu voce puternică, fermă, cu aluzii la legături, aranjamente, scheme, și care să facă un jaf armat să pară o treabă ușoară, la sigur. Jack era plin de succes cînd și cînd și-l vedeai apărînd În haine noi și chiar cu mașini noi. Era, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ploaie rece, și în urmă, cu furie, viscolul, care era să fie fără încetare 15 zile de-a rândul, aducând cu el o zăpadă nemaipomenită și cea mai grea iarnă ce am îndurat vreodată. Astfel trecu Sf. Ion, fără o aluzie la ziua atât de sărbătorită în alți ani, dar care ne aduse îmbucurătoarea știre că vrăjmașul se oprește la Milcov, că Moldova va rămâne neatinsă. Nu ne venea să credem o astfel de fericire relativă de a ști că jumătate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Tzigara, care, în 1921, a dat-o lui Averescu pentru a o publica în Îndreptarea, ca probă a corespondenței criminale a familiei Brătianu cu inamicul! Textul scrisorii nu s-a publicat, căci era spre cinstea mea, dar s-au făcut aluzii perfide la ea într-un articol nedemn, care și-a primit răspunsul. De atunci n-am mai răspuns salutului domnului Tzigara. Mackensen, după ce a luat cunoștință de scrisoare, a trimis o anchetă la Herești și, constatându-se adevărul, a anulat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toate prietenele, știind de internarea mea, au venit să-mi strângă mâna. [Ieșind din biserică, m-am pomenit și cu Martha Bibescu. „Nu te apropia de mine, îi zisei, te ai compromite în ochii biruitorilor de azi.“ Înțelese că făceam aluzie la mesagiul ce trimisese cu două zile înainte mamei, ca să-i spună că ar veni bucuroasă s-o vadă, dar îi este teamă să nu-și compromită situațiunea și să nu se mai poată ocupa de binefaceri. Eram indignată de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Se împărțeau apeluri pe străzi ca să se unească toți bunii români și creștini împrejurul celui care, legitim căsătorit cu o creștină, trăia ca un bun soț credincios și nu se amesteca în nici o afacere sau în politică. Bineînțeles, toate aceste aluzii vizau mai sus. Credeam că aceste incitații veneau de la Garda de Fier, susținută de Hitler, și nu puteam admite ca, fără motiv, regele să ridice o chestiune care nu putea decât a l vătăma. Sosiră însă ziarele străine, care pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
câteva ore în casă. Nezărindu-mă nicăieri, simți urmarea purtării ei și trimise la gară pe sora ei, Marieta Balș, să mă aducă înapoi. Mulțumii acesteia și îi spusei că prefer să fiu singură. Revenite la București, nu făcui nici o aluzie la acest incident, crezând că lecția îi va servi, mersei la dânsa de Sf. Ion și lucrurile păreau potolite. În vară, după cura mea de la Carlsbad, înainte de a pleca la Predeal, hotărâi să trec câteva zile la Florica, unde nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la ce am spus deja. Pune placa ca să raportezi textual, nu voi schimba: Duca a fost omorât și nu se știe încă de cine, eu, de voi fi omorât, va ști nu numai țara, dar [și] Europa de cine.“ Făcea aluzie la placa de gramofon care în re gistra conversațiile, pe care camarila le prezenta în urmă regelui, și la o scrisoare în care el spune pe cine bănuiește. A doua zi de formarea guvernului, se convoacă Delegația și Comitetul central
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce subiecte. Le simțeam uneori timorarea în ce spuneau, grija de a nu „greși“, dar ne câștigau întotdeauna prin faptul că nu foloseau limba de lemn a epocii. Iar câteodată lăsau la o parte prudența și își îngăduiau mici libertăți, aluzii critice, în fond benigne, la actualitate, sau lansau doar savu roase vorbe de spirit care și acestea șocau, stârneau vâlvă, contrastând cu stilul înțepenit, posomorât și mereu previzibil al discursurilor epocii. Îmi amintesc ce succes a repurtat Victor Eftimiu la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice. Le îndura stoic, niciodată plângându se, niciodată numindu-le, aceste suferințe, nici măcar prin aluzii. Dimpotrivă, glumea, avea puterea să glumească pe seama lor, acest om brav, a cărui fragilitate fizică era într-un izbitor contrast cu robustețea morală. Îl căutam și mă căuta adeseori, prin telefon, în temeiul unei vechi simpatii reciproce, la a cărei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva, la începutul secolului al XIX-lea, cum aflaserăm la un curs, o folosise pentru „metafizic“); altui coleg îi spunea „Terică“ (de la terra), aluzie la „țărănismul“ împătimit al aceluia. Și câte altele! Dar această dimensiune ludică a firii lui Velea, din plin manifestată în acei ani, nu-i slăbea seriozitatea pusă în alte preocupări și în primul rând nu-i slăbea tenacitatea studioasă. Puțini
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu faci decât să te uiți în golul istoric să faci istorie privind în gol ascultând aclamațiile ovațiile Golului - Gol. În toată poezia Florenței Albu pot fi percepute aluzii la totalitarism, la condiția individului expus tuturor agresărilor, prizonier fără speranță al orizonturilor închise. Desigur, miza poetei nu este doar socială sau politică, ci în primul rând existențială. Jurnalul poetei, publicat în 1994 sub titlul Zidul martor, dă pe față
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Prince of Machiavelli" (1939), retipărit în Gilbert, History: Choice and Commitment, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1979, pp. 91-114. 7 Machiavelli avea desigur informații despre aceste călătorii întrucât lucra îndeaproape în cancelaria Florenței cu vărul lui Amerigo Vespucci. Există o aluzie general la călătoriile de descoperire în prefață la Cartea I din Discursuri. 8 În schimb, în lucrările sale ulterioare, Discursuri și Arta războiului, Machiavelli a acordat armelor de foc un rol mai important în lupta. Vezi Allen H. Gilbert, "Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nas unuia dintre copiii săi, sau invers, unui om al carui copil i-a fost nas celui care se adresează. 134 Termenul de politețe, voi, este folosit peste tot. 135 Scrisoarea lui Machiavelli era datata 26 august 1513. Se face aluzie la una dintre Fabulele lui Esop, în care o vulpe este la început înfricoșata de un leu, dar apoi prinde curaj, se apropie de leu și conversează cu acesta. 136 Fruosino da Panzano, menționat și-n Documentul 3. 137 Biserică
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
adesea pe Mihai Rusu la o exaltare a discursului, la o ambalare într-un stil bombastic, oarecum metaforic, și în cele din urmă confuz. Iată, la întâmplare, în comentariul poeziei Și dacă... : Elevii vor surprinde fără imixtiuni regretul, dorul și aluziile din versuri, motivează că stelele incandescente din cumpăna cosmosului, în jocul neobosit de proiecții purificatoare, par, la modul asociativ, amintirile, gândurile înzestrate poetic ale lui Eminescu, înțelepciunea cumpătată, puterile lui vizionare, iar lacul cu toate tainele inventate ale adâncului (adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fapt, opt!), care nu pricep niciodată nimic din disertațiile filosofice ale lui Maiorescu și Eminescu sau din poeziile lui Samson Bodnărescu (Pogor era un "naș" inspirat în privința poreclelor atribuite, inclusiv lui Maiorescu). Pagini de literatură autentică, întâmplări hazoase, scene vesele, aluzii, șarje amicale și portrete personalizate își găsesc locul potrivit în aceste evocări lirice din Zile trăite, în legătură cu care I. Șiadbei afirmă: "O trăsătură caracteristică a celor mai multe portrete ale lui N. Gane, deși scriitorul avea un remarcabil talent descriptiv, este înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i pună pe elevi în contact cu valorile spirituale fundamentale, cu ceea ce este comun și esențial pentru toți oamenii; pe această bază se vor putea asimila ulterior și alte cunoștințe, unele dintre ele permițînd formarea deprinderilor necesare unor activități practice (aluzie la caracterul practic-utilitar al școlilor progresiviste). Spre deosebire de perenialism, esențialismul nu vede în valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihologie un punct de vedere nu numai nou, dar și unul care contrazice în mod brutal o filosofie asupra omului, adînc înrădăcinată, mai ales în conștiința celor educați în spiritul culturii franceze carteziane. De la Descartes, viața psihică însemna viață conștientă. Aluziile la inconștient ale unor psihologi în secolul al XIX-lea (H. Höffding, W. Wundt, W. James ș.a.) n-au zdruncinat încrederea oamenilor în rolul dominant al conștientului în viața psihică. Freud însă a bruscat conștiințele contemporanilor săi cu o primă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Aceasta a dat băncilor o asemenea forță politică, încât să le pună dincolo de controlul oricărei națiuni sau organizații internaționale. În această perioadă, atât FMI, cât și Banca deveneau din ce în ce mai încrezătoare privind confruntarea în mod direct a corupției, mai degrabă decât aluziile eufemistice la nevoia de transparență și responsabilitate. În 1997, ambele organisme au anunțat planuri de a-și folosi influența pentru a restrânge corupția în țările mai puțin dezvoltate (Banca Mondială 1997), punând un accent mai mare pe ,,internalizarea" procesului reformei
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]