39,601 matches
-
acest moment." (pp. 27-28) Scena este patognomonică pentru structura interioară a lui Noica, căci surprinde una din trăsăturile aparte ale filozofului: ușurința cu care se abstrăgea din lumea înconjurătoare, lăsîndu-se absorbit de universul gîndurilor speculative. Judecate prin prisma valorii documentare, amintirile Alexandrei Noica au însemnătate tocmai sub unghiul mărturiilor privitoare la tatăl ei. Cu cît aflăm mai multe amănunte despre filozof, cu atît cartea își dovedește mai apăsat utilitatea. "Mama l-a cunoscut pe tata cînd el avea zece ani și
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
an de la Batalionul de Vînători de munte din Sinaia (1931-1932), așa cum se știa pînă acum, ci de fapt doar a reîntîlnit-o în acest an pe Wendy, dar de data aceasta în postura unei domnișoare de care îl legau deja numeroase amintiri de copilărie. Poate că principalul merit al volumului este că autoarea reușește să acopere, sub unghi biografic, perioada șederii la casa Andronache, ani care, pînă la apariția acestui volum, reprezentau perioada cea mai puțin cunoscută din viața familiei lui Noica
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
bursieri români. Într-o vreme erau mulți studenți români aici, fie de la București, fie de la Cluj. Cu toții s-au orientat rapid într-o lume nouă pentru ei. Au învățat limba germană aproape din joacă și sper să fi rămas cu amintiri plăcute despre perioada petrecută la Oldenburg. Se spune că în general e recomandabil să nu te pronunți în pripă și prea ritos despre ceva sau cineva și cu atît mai puțin să-ți asumi angajamente pe care nu se știe
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
aceste dedicații este adevărul, la fel de valabil de orice parte a spectrului cultural, că o revistă e un cerc de benigne și creatoare influențe, în afara cărora, neexistînd simpatie, nu există literatură. Practica excluderilor, pe care istoria literară le consemnează zgomotos, a amintirilor îndoite cu apă (turnată de-a dreptul în sîngele frățiilor culturale), a numelor cu neputință de legat de-o firmă - în vremea cînd știai la care masă șade fiecare pălesc în fața acestui joc împrejurul unei mese, un joc întemeiat pe
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
loc la Radio Europa Liberă. Nu cred că Alexandru Solomon a așteptat o confesiune din partea teroristului, ceea ce a obținut a fost însă mai mult, nota de familiaritate a acestuia cu generalii de securitate, printre care Pleșiță, căruia Carlos îi purta amintiri duioase pentru cadoul pe care i l-a făcut acesta: două pistoale mitralieră Kalașnikov. Filmul lui Alexandru Solomon are meritul de a alunga iluziile naivilor sau nostalgicilor sau celor lipsiți de orice informație cu privire la regimul Ceaușescu, regim criminal, pregătit să
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
au fost întrebuințate într-un scop mai nobil. Din fascinanta Martha Bibescu, antologatorul optează pentru întîlnirea prințesei cu Marcel Proust, un text scurt, de o expresivitate și de o forță analitică sclipitoare. Cu o fin-malițioasă admirație Dan C. decupează din amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare memorialistei poate chiar e diavolul
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
să o sesizeze, victime ale prejudecății că țăranul român a rezistat în timp prin adaptare umilă. Despre ultima antologată, bucovineanca Anița Nandriș-Cudla, recunosc cu jenă că nu știam mare lucru. Ea a supraviețuit gulagului rusesc de la Cercul Polar și despre amintirile ei a scris Monica Lovinescu: "După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară." Cu același gînd, sînt convins, a pornit și Dan C. Mihăilescu această antologie, pentru care îi mulțumesc și în
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
în nume nu te-ai aștepta să le găsești într-o revistă de cultură dar care, culmea, dau bine în context, se înșiră ca să dea imaginea cît mai completă a ce va să zică Luxembourgul. În date, evenimente și, de bună seamă, amintiri. Că trăiesc acolo sau că l-au văzut, cîndva, în trecere, scriitorii, istoricii, artiștii invitați lasă o mărturie despre starea de normalitate pe care o împrăștie acest oraș atins și el, ca oricare altul de dintele timpului, dar știind mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
față. Ana Blandiana, Corina Ciocîrlie (din perspectiva unui insider), Dan și Valentina Sandu-Dediu, Smaranda Enache, Alina Ledeanu, Irina Mavrodin, Simona Popescu, Speranța Rădulescu sînt cîteva din numele care semnează articole tip document sau, dimpotrivă, tip... sentiment despre orașul căruia, în amintirea unor prietenii cu oameni, ori doar cu peisaje și clădiri, i-au pus deoparte gîndul încă unei vizite. Să nu uităm, în sprijinul spuselor lor, fotografiile extrem de bine realizate, Luxembourgul vechi, cu Abația, celebră, Neumünster, Luxembourgul nou, cu Kirchberg. La fel de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
atinge culmea aceasta a nebuniei - dincolo de logică și de realitate, - atunci e o beție și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de fapt, am scos volumul din raft
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
vii sau morți, iar abia în al doilea rînd instituția în al cărei spațiu privilegiat se adăpostește spiritul divin. De aceea, la biserică nu te duci ca să te întîlnești cu Dumnezeu, ci ca să reînnozi lanțul ce te leagă, pe calea amintirii, de cei din ale căror generații ai apărut. În schimb, pentru a ajunge la Dumnezeu, nu ai nevoie nici de biserică și nici de adevăruri revelate, ci de o gîndire logică la capătul căreia orice om cu bun-simț își dă
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
în calitate de colegi de breaslă sau de prieteni, care ne vor mijloci o mai bună înțelegere a resorturilor care l-au pus pe Mircea Damian în situația de a scrie cele două cărți pomenite în titlu. în evocările din "Vitrina cu amintiri" (Ed. Cartea Românească f.a.) - așternute în ultima parte a vieții, când era grav bolnav - Ieronim Șerbu a relatat: "Pe scriitorul Mircea Damian îl cunoșteam încă de la Sburătorul, unde citea nuvele și schițe, proferând un umor absurd, de altă natură decât
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
a volumului, cea în care unii dintre băneșteni se arată revoltați de faptul că tocmai el, scribălăul surd și neisprăvit, le-a pus viețile într-un text-oglindă, a reușit să-i descrie cu atâta exactitate. Sunt, de asemenea, deosebit de pregnante "amintirile din copilărie", fărâmițate în detalii savuroase, recuperate pe un ton deopotrivă nostalgic și ironic. Dar lucrul cel mai izbitor e dincolo - sau dincoace - de această atmosferă în conturarea căreia ludicul joacă un rol atât de important. Într-un timp al
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
ea corespunde unei incandenscențe irepetabile, a cărei intensitate te face să crezi că cei doi și-au trăit marea dragoste a vieții. Restul corespondenței, asemenea unui ecou ce se întreține pe seama repetării periodice a sunetului inițial, se va hrăni din amintirea unei iubiri căreia trecerea timpului îi va împrumuta tenta domoală a unei prietenii intelectuale. Cînd se vor reîntîlni după război, vibrația lor sufletească se stinsese: Hannah și Martin se prețuiau, se admirau, se respectau, dar atît. Stima luase locul patimii
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
fiind așa, luciditatea îi spune scriitorului că limbile ceasului nu pot fi întoarse. Timpul, într-adevăr, n-a uzat nimic din ceea ce a fost, însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele, te arunca într-o altă lume, pe care nu ezit s-o numesc "mitologică
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
În același timp, însă, el denunță iresponsabilitatea politicienilor români care a făcut, treptat, din România o țară care mai inspiră prea puțin respect. Subiectul este dezvoltat, în continuare, în editorialul din nr. 46: "Altădată am recurs la sentimentul național, la amintirea a ceea ce am fost, la miturile împreună cu care am traversat istoria veche și pe cea nouă. Unitatea și dârzenia celor fără nume pentru care dragostea de țară era o religie ne-au ajutat să depășim crizele, momentele de derută, pierderile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
alcătuit dintr-o suită de momente în care, pe rând, fiecare dintre cele două interprete făcea câte o adevărată voltă de la un capăt la altul al pământului și de la o civilizație la alta, întotdeauna fiind însă vorba despre visele și amintirile unei femei. Deși cele opt piese din recital au fost create de-a lungul multor ani, din 1983 și până în 1999, și deși zonele de cultură evocate, cea rusă, sau franceză, sau japoneză etc., erau în mod firesc la mare
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
Paradisului pierdut, din care omul a fost gonit. Nu s-a mai întors în Italia poate și pentru a păstra neschimbată imaginea ei dintîi. Pe parcursul lungii sale vieți trăite la Iași, în Nordul brumoasei Moldove, în frigul și ceața iernii, amintirea țării din Sud trebuie să fi acționat asupra lui Asachi ca substitut al fericirii, pol luminos devenit inaccesibil, opus din toate punctele de vedere polului întunecat unde scriitorul și-a dus existența. Contactul italian a însemnat mai întîi un contact
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
lectorul din 1977 al Jurnalului parizian era interesat și chiar fascinat de istoria curentă a Franței, cel de acum, la 30 de ani de la prima ediție, ia act de o istorie deja defunctă: revolta studenților, din 1968, a devenit o amintire - deși alte revolte i-au luat locul -, generalul De Gaulle și Jean-Paul Sartre au murit și faldurile uitării îi acoperă aproape complet, Eugen Ionescu și Emil Cioran au trecut și ei într-o lume mai calmă și, chiar dacă mai continuă
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
identitate fictivă, alimentată de anxietatea pe care i-o provoacă trecutul. Uneori trecerea de la un cadru la altul, unul din trecut, altul din prezent, se face prin reluarea aceluiași gest, ceea ce creează o tensiune dramatică puternică, un efect de ecou. Amintirile care fluctuează de la scenele luminoase, spre cele sumbre, amestecate cu cadrele pluviale ale unui oraș întunecat cu ganguri, pivnițe și clădiri covîrșitoare determină și explică dizolvarea personajului. Tornatore este un regizor al detaliului, al luminii și umbrei, spre exemplu, prinde
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
ziaristul unui moment, din al cărui suflu vremurile mai așezate vor face istorie. Arghezi, în schimb, e "fermecătorul posesor al unui mare temperament poetic". Romantic, spune cronicarul. Părerile lui Pompiliu Constantinescu despre Arghezi s-au clasicizat îndeajuns, însă nu strică amintirea lor de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare. Volumașul ăsta cu portrete
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
literaturii lui Panait Istrati merge în același sens. Procedeul favorit al scriitorului este evocarea confesivă, de aceea s-a afirmat deseori că literatura lui ar fi una predominant autobiografică. în realitate este mai degrabă vorba de folosirea resurselor literare ale amintirii, cine îi caută lui Istrati biografia în cărțile scrise de el ajunge inevitabil să bată cîmpii. Nici chiar Spovedania unui învins, care nu e literatură și a fost scrisă în lunile imediat următoare după voiajul și sejurul în URSS descrise
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
la care Leon Volovici încearcă să răspundă refăcând traseul propriei sale existențe de la copilăria petrecută în anii războiului, cu obsesia pogromului de la Iași, până la actuala sa carieră de cercetător științific la Universitatea de Studii Ebraice din Ierusalim. Sunt dezgropate vechi amintiri și povestiri auzite de la părinți sau cunoscuți, chipuri din fotografii de demult, de rude apropiate care și-au găsit sfârșitul în lagăre de concentrare sau au fost executate în timpul pogromului de la Iași, reduse dureros în istoriografia oficială la condiția de
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]