8,976 matches
-
dezvoltare spontană, de multe ori organizată pe o tramă de origine rurală, mai veche. Din punct de vedere funcțional-zonal, acest model textural este cel mai bine configurat în cadrul nucleului comercial-meșteșugăresc (suk), nelipsit în majoritatea orașelor arabe vechi, unde este exponentul amprentei social tradiționale autohtone. Nucleul în cauză este de fapt bazarul unde meșteșugarul lucrează și își comercializează produsele, dar nu locuiește, caracterizat printr-o mare densitate și compactitate a clădirilor, izolat de restul organismului urban printr-o incintă, de regulă păzită
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și scrise cu aceeași intensitate de Bernhard Schlink, legatar al vieții celor doi, Michael și Hanna, despodobită de patetism și tristețe, desăvârșită prin revenirea în forță a unor trecute întâmplări, aparent clasate, în biografia prezentului, spre a-și confirma vitalitatea, amprenta indelebilă, fatalul lor sigiliu. Puterea simbolică sau refuzul botezului Înainte de a debuta ca romancier, Patrick Süskind (n. 1949, Ambach, Bavaria) a scris scenarii de televiziune. Despre "Das Parfüm", publicat în 1985 la Diogenes Verlag din Zurich, revista Der Spiegel scria: "Nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și acuzat totodată, scena acelei morți devenind epicentrul tuturor cercurilor epice declanșate pe toată întinderea romanului. Asumarea acelei multiple stări de către narator echivalează cu metabolizarea/raționalizarea unui coșmar. Reconstituirea detaliilor (figuranți, gesturi, intenții, obiecte circumvicine) după ce fatalitatea și-a lăsat amprenta, capătă încărcătură simbolică. Protagonistul nu se oprește doar la acel teatru delictual de cameră (ultimele minute de viață ale Martei), ci face apel la imaginarul unanimist și digresiv al coincidențelor vieții și morții, ca tot atâtea variante ale realului. De
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
momentul 1896 1897, când Alexandru Lapedatu pleacă la București pentru a-și desăvârși studiile, unde obține licența în Istorie și Geografie cu calificativul “Magna cum laude”, procesul formării sale intră într-o fază evolutivă, căreia i se datorează, credem noi, amprenta finală asupra caracterului și concepțiilor. Contactul cu ,,triada critică”, cu membrii comitetului național-studențesc, cu intelectualii români ardeleni ce se manifestau în diferite cercuri și reuniuni culturale și naționale denotă interesul său pentru cunoașterea realităților cu care se confrunta societatea românească
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
unor metode riguroase de cercetare. Mihail Kogălniceanu 5 a studiat în Franța și Germania deci tocmai în regiunile cu cea mai mare contribuție la dezvoltarea istoriografiei europene în prima jumătate a secolului trecut. Studiile efectuate la Paris, și-au pus amprenta asupra tânărului venit din Moldova, care se remarcă tocmai la istorie și geografie. Cunoașterea istoriografiei franceze a putut să-i întărească credința în menirea socială a istoriei. Pe de altă parte, studiile de la Berlin i-au dezvăluit preocupările unei istoriografii
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le dicta Caietele, lucra în această perioadă la o teză de doctorat sub îndrumarea lui Moore. Părți din teză, care purtau o puternică amprentă a gândirii lui Wittgenstein, au fost acceptate de Moore pentru a fi publicate în revista Mind. Wittgenstein a apreciat că prezentarea ideilor sale este inadecvată și s-a opus publicării. Ambrose, încurajată se pare de Moore, nu a vrut însă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acum. Ceea ce celălalt nu poate este să expună regulile pas cu pas și în ordinea corectă, astfel încât toate întrebările să se dizolve de la sine.“37 În lumina unor asemenea considerații distincția dintre acel mod de a gândi care își pune amprenta și asupra Tractatus-ului și cel care caracterizează gândirea mai târzie a lui Wittgenstein ni se înfățișează drept distincția dintre formularea unor întrebări cu caracter principial, la care răspunsurile pot fi calificate drept „descoperiri filozofice“, și clarificarea împinsă cât mai departe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
concret al personalității colective, care exercita toate drepturile și îi exprima voința. Regimul corporativ al orașelor s-a dezvoltat o lungă perioadă fără a exercita vreo influență asupra regimului feudal, dar de la finele secolului al XIII-lea își va pune amprenta asupra organizării "stărilor" și "ordinelor". 1.2. Problema influențelor în organizarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate Se poate vorbi de un "tip occidental" de monarhie a stărilor, de un spațiu în care a apărut și s-a dezvoltat aceasta și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Defensor pacis, 1324) principiul fundamental conform căruia legea se naște din voința populară, adică din civium universitas sau din valentior pars a acesteia. Ideile marelui gânditor politic din același secol al XIV-lea, Willhelm de Ockam 119, și-au pus amprenta asupra organizării politice, religioase și a sistemului constituțional ale Regatului englez. El a susținut instituirea unui Consiliu ori Parlament, care să fie expresia directă sau indirectă a tuturor celor interesați în mod egal în rezolvarea problemelor de interes general, admițând
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dreptul Dietei în materie legislativă va fi restituit, întrucât stările s-au reafirmat cu forță în viața politică. În acest context s-a pus și problema "legii din anul 1351" a lui Ludovic I de Anjou. Opinia că nu poartă amprenta regimului de stări, fiind edictată doar de rege și Consiliul său, este discutabilă și comportă nuanțări. Ludovic I a reînnoit Bula din anul 1222, acordând nobililor "una și aceeași libertate"498. L. Elekes 499, afirma că legea "exprimă aspirațiile stării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
oratoric" (Lăcașul de dincolo de ape). Arătate cu degetul, într-un registru similar, sunt și spiritele gregare, culpabile de asumarea inconștientă a anonimatului ca destin: "suntem/ suntem asemenea unei turme/ și ne hrănim/ cu rodul altor vieți/ ce poartă de la noi/ amprenta morții" (Mai crezi). Celălalt nume al anonimatului este, firește, mediocritatea acoperită de scoria groasă a ridicolului: "ridicolul/ eternul cadou/ pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în cazul său, grație unei extreme acuități a privirii (de altfel, motivul predilect în volumul de debut poetic al lui Popa-Homiceanu, Sintagmele ochiului, Editura Universitas XXI, Iași, 2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
casa ei, izolată de lume, cum este Pauline Quenu, care devine tiranul întregii case în La Joie de vivre de Zola. Talentele ei intelectuale înăbușite și slab ghidate sunt otrăvite prin lipsa de stimulări externe. Instalarea la Paris lasă o amprentă inegalabila asupra ființelor, dându-le posibilitate să se afirme în toate sensurile: "la femme est cent fois plus femme à Paris qu'en aucune autre cité de l'univers" [Uzanne 1910, p.18, subl.n.]. În sensul acesta, rolul Parisului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme Arnoux părut. Comme elle se trouvait enveloppée d'ombre, îl ne distingua d'abord que să tête" [Flaubert, L'Education sentimentale, p.80]. Farmecul Parizienei ascunde, în sărăcia detaliilor care o caracterizează, un mister provocator. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de son caractère ironique, a une profonde signification. C'est une réponse à la question sur le sens de la vie, une contribution à la métaphysique de l'amour" [Hasenclever, p.129, subl.n.]136. Personalitatea acestui personaj și-a lăsat amprenta asupra structurii operei literare și asupra configurației epicului. Se observă o filiație a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
et textes, L'Ame française ou le national-libéralisme de E.M.Lipianscky [1979], L'identité française, Colloque [1985]; La personnalité collective des nations, théories anglo-saxones et conceptions françaises du caractère național de Philippe Claret [1998] ș.a. Multe din aceste lucrări poartă amprenta unui discurs mitic, având un caracter asertiv, fondat mai mult pe evidente decât pe o demonstrație logică. Printre aceste lucrări, cea a lui E.Marc Lipiansky are meritul de a prezenta un ansamblu mai amplu de trăsături ale parizianului: vivacitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vechi, o modalitate a fiecărei generații de a o renega pe cea precedentă și de a se deosebi de ea" [Fernand Braudel, Structurile cotidianului, vol.II, p. 73]. La începutul secolului al XIX-lea tot ce este la modă poartă amprenta Londrei: elegantă, seratele, dandysmul, confortul, trăsăturile, caii de rasă și de vânătoare. Treptat însă, anglomania este înlocuită cu modă franceză. Dacă modă engleză i-a afectat pe bărbați, modă feminină s-a localizat la Paris. 388 "C'est de Paris
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
insula natală, apoi prin întreaga Italie, iar spre sfârșitul vieții, după câștigarea Premiului Nobel, prin Europa și America. Fiecare centru cultural pe care l-a cunoscut, mai ales în anii anteriori celui de al doilea Război Mondial, și-a lăsat amprenta asupra personalității sale. În ordine cronologică inversă, îl regăsim în 1938 la Milano în redacția cotidianului 'Tempo', iar în 1929 la Florența, introdus de cumnatul Elio Vittorini în mediul solarian dominat pe atunci de figură lui Eugenio Montale; în 1922
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ecouri ale jurnalului intim leopardian.79 Sunt accente sporadice, care nu justifică o apropiere reală a liricii sau gândirii lui D'Annunzio de Leopardi și care nu au nimic în comun cu soliditatea consonantelor pascoliano-leopardiene. D'Annunzio și-a pus amprenta asupra celor dintâi versuri scrise de sicilian. Influența lui se regăsește în rafinamentul grupurilor nominale: harfa nomadului, pernă de verbina, în unele procedee arhaizante precum scindarea prepoziției articulate: ne la seră, șu la cima și în prețiozitatea referenților, fie că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amintit nu ii reduc acestuia valoarea de autobiografie ideală, în care e evidență lipsa de experiență a tânărului creator: așa se explică faptul că el transpune unele imagini artificiale și manieriste bine înrădăcinate în modă literară a epocii, ce purta amprenta lui D'Annunzio. Împrumuturile demonstrează, în egală măsură, permeabilitatea autorului din Modica cu privire la operele poeților din trecut și prezent. Predestinat poeziei, el era, la 16-18 ani, meditativ și nefericit, dominat încă de atunci de dorință leopardiană a morții (ansia precoce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
psihologic aproape insurmontabil.99 Totuși, datorită momentului 'La Ronda', aceasta scriere monumentala a devenit o prezență vie în peisajul literar italian, fiind tot mai evident faptul că marea majoritate a concepțiilor filologice, metafizice sau morale ale lui Leopardi, cu toate ca purtau amprenta culturii clasice și iluministe, aveau puterea să depășească frontierele conceptuale și cronologice ale secolului al XIX-lea și să bată la porțile prezentului.100 Poeziile lipsesc voit aproape cu desăvârșire din paginile revistei amintite. Cei mai înflăcărați admiratori ai prozatorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
toate aceste încercări de a circumscrie și de a diviza aria eterogena a ermetismului, se poate afirma cu destulă exactitate că Salvatore Quasimodo a creat, a scris, a trăit înconjurat de "haloul" ermetismului, curent literar asupra căruia și-a lăsat amprenta. Mario Petrucciani susține lucru, de altfel, izbitor că nu este corect să îl considerăm pe sicilian exclusiv un poet ermetic întrucât în a doua lungă perioadă de creație poezia să vădește o deschidere și o discursivitate străine obscurității și izolării
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tăcere marchează saltul mental în timp, devenind o marcă a binomului trecut / prezent și a reîntoarcerilor pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
normei poetice, Leopardi.413 Totuși, subliniază Gilberto Finzi în prefață la volumul Poezii și discursuri despre poezie din 1971, deja din anii treizeci pe scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]