5,099 matches
-
se poate colabora frivol cu Dumnezeu. Tot felul de intamplari Nici în romanele de acțiune nu sunt povestite atât de multe și de năstrușnice întâmplări ca în poemele lui Mălin Stan din volumul Cei ce m-au plâns și râd (Amurg sentimental, București, 2007). Eroii acestor aventuri istorisite în versuri nu sunt Sfântul sau Superman, ci tot felul de abstracții, numite direct sau sugerate prin metafore. Autorul, un tânăr cu sensibilitate și cu o imaginație bogată, crede în mod greșit că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lor tot suferă de diluție. Ei practică un fel de vorbărie inutilă în propoziții scurte. Scriu scurt, dar nu și cuprinzător. Această performanță paradoxală o realizează, printre alții, Ștefan G. Theodoru, autorul unui volum de poeme într-un vers, Freamăt (Amurg Sentimental, București, 2008). În prefață, autorul face o distincție teoretică (inutilă) între haiku și „poemul românesc într-un vers“: „În linii mari, dacă haiku-ul este percepția în hotarele unei secunde, poemul românesc într-un vers se naște din scânteia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lucrurile, ar fi bine, totuși, să mutăm capitala înapoi, la București... Critica duioasA Miron țic poate fi considerat inventatorul unui nou gen de critică: critica duioasă. Recenziile din cartea pe care a publicat-o nu demult - Sufletul bolnav de carte, Amurg sentimental, București, 2006 - sunt expresia unei iubiri romanțioase față de fiecare autor supus atenției. Despre obscura poetă Valeria Manta Tăicuțu, Miron țic scrie impresionat până la lacrimi: „Poeta trudește la alcătuirea fiecărui sonet, așa cum rândunica își construiește cuibul, sub o streașină de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autor, fie el bărbat sau femeie. Scriind despre poeziile lui Ion Machidon, se lansează într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt și ele pline de formulări aberante: „În poemele lui Ștefan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai păcătuia prin lenevie, vicii de caracter, egoism și ieșiri necontrolate...“ Citindu-l pe Bogdan Ulmu, ni se face dor de Ion Creangă. Iarba este verde Înregistrăm încă un adept al haiku-ului: Ion Untaru, autorul volumului Păsări și cuvinte (Amurg sentimental, București, 2008). Poezie ultrascurtă, cu formă fixă, practicată (cândva) pe scară largă în Japonia, haiku-ul cunoaște de mai mulți ani un succes suspect în România. Sute de autori români, atrași fie de premiile literare japoneze, fie de ideea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
considerat poet. El ține să i se recunoască și calitatea de filozof. Așa se explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri, și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în care din sex shop-uri lipsesc bărbații gonflabili. Deontologie sexualA În replică la cartea lui Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile, care a devenit un bestseller, Gabriela Zăvălaș Anghel a publicat un volum de versuri și însemnări, De ce iubim bărbații (Amurg sentimental, București, 2007). Inadecvată replică! Unui tril de privighetoare i se răspunde cu un zgomot de pickhammer. Autoarea este de fapt profund nemulțumită de bărbați și nemulțumită într-un mod prozaic. Ea le reproșează, printre altele, că nu știu să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dădeau în vânt după zâne în luna a șaptea! Și asta o știau și ele și profitau din plin. De aceea, în ultimul timp, majoritatea zânelor, conformându-se „esteticii urâtului“, foarte la modă, pluteau dizgrațioase și lubrice... Atunci, într-un amurg gros, cu norii învălătuciți greoi, a apărut și Degețica... Avea doar nouă ani și cinci luni și se rătăcise... Scăpase de broscoiul cel râios, de cărăbuși fusese alungată fiindcă nu le plăcuseră că are doar două picioare, se debarasase și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
atunci, Însă bine pieptănat, cu ochi vioi, atenți la fiecare amănunt. Arăta ca În ziua de astăzi, fără doar și poate că viața la tropice Îi priise. S-a frecat la ochi. Se făcuse târziu, camera se Întuneca rapid din pricina amurgului albăstriu. A așezat ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el a fugit de-acolo, roșu ca sfecla de rușine, deși nu făcuse nimic rău. Timp de vreun ceas, până la plecarea autobuzului, cât bătuse străzile În după-amiaza care Înainta spre amurg pe străzile acelui oraș așezat Între doi munți, toți cei pe care Îi Întâlnise În cale Îi aruncau priviri bănuitoare și circumspecte. În viața lui nu se simțise mai murdar. și-a căutat drum spre bucătărie, unde s-a apucat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-ai vrut niciodată să vorbești. Margaret l-a privit În ochi și o clipă i-a trecut prin minte să-i spună tot adevărul, cum se trezește uneori noaptea și vede imaginea lui Karl În lumina scăzută a unui amurg din Bali, cum Își aduce aminte de vremea când avea șaisprezece ani, se Îndrăgostise și era Încredințată că avea să se agațe de amintirile astea și peste un sfert de secol. — E complicat, Mick, s-a mulțumit ea să spună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În stradă s-a simțit oarecum amețită și nesigură pe picioare. Era cale lungă până la hotel, prea departe să se fi dus până acolo pe jos. Rămăsese cu haina pe ea În restaurant și doar acum, În după-amiaza pornită spre amurg, și-a dat seama că era transpirată. Băuse prea mult vin, iar acum i se făcuse frig. Poate găsea iarăși drumul spre Jardin du Luxembourg, să vadă copiii alergând prin grămezile de frunze galbene, râzând și strigând după mamele lor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că avea să fie un foarte lung și foarte adânc somn. I-a simțit capul pe piept și sunetul dulce al vocii În coșul pieptului, care nu-l mai durea atât de tare. Acum dormi, i-a zis ea. Dormi. Amurg. Uneori, norii de ploaie Îngrămădiți de-a lungul după-amie zilor nu Își descărcau povara, stăruiau vineții pe cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era firesc. Mini rămase cu pălăria în mână. - Stai la mine la masă. Rim ia cafeaua la Schmidlini, pentru quartet. Abia scap de cafea cu lapte și singură nu am poftă de mâncare. Mini se gândi la plimbarea făcută în amurg pe străzile aproape goale. Afară lumina desfăcea muselina de culori blonde. Dar cum ceasul ei de mână nu arăta ora și locul care te cer, rămase. Singură acum cu buna Lina, putea trăi în gândurile ei fără de nici o turburare. Intră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de unde Rim dispăruse, și dete drumul geamului larg de lângă divan, ghemuindu-se într-un colț. înăuntrul odăiei era umbră. Vroi să spună Linei să-și vadă de treabă, dar îi fu lene. Lina era și plecată. Intră dintr-o dată în amurgul simțirei. își trăia zilele pe mersul soarelui. Limpede și vioaie dimineața, chiar dacă ceasurile se scurgeau deopotrivă, adăuga cu fiecare oră o povară, aceea a muncei de pe lume, aceea a intensificărei luminei, apoi scăpata deodată cu soarele. Uneori îi simțea plecarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o chemă. îi surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se odihnise în spațiul blând al 84 85 unei vieți intermediare. Cu toate că trecuse singură acel ceas al amurgului, nu-i simțise singurătatea ci privegherea. O aromise prielnic și acum putea nădăjdui ziua de mâine, ale cărei ceasuri concentrice o vor duce iar în miezul viu al traiului, o vor urca la meridian ca și soarele, iar seara va
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în alta în țipătul surd al cobzei, urcăm sprijinindu-ne, același povârniș. Musafirii închină al doilea pahar în cinstea noastră. Sicriul e dezmembrat de mâinile lacome. Cuiele ies anevoie. Fierarul își zdrelește unghiile în ele și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
arde, mă vinde. Dar COPACII cu florile lor de zăpadă, mă ia în brațe, mă strivește prin zile, mă face să înțeleg că nu am obosit și apoi mă poartă prin formele lor de trupuri, congelate să pot uita de AMURGUL DIN MINE, prefăcut în scrum să pot uita că de mult nu mai sunt fată că de mult nu mai sunt fum în vertebrele gerului și de fapt sunt doar SPIRIT INVENTAT, de un timp inventat, într-o frumoasă poveste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe o stea clarvăzătoare și ntr-o tăcere ni se vedea camera albă a sufletului ce mi te-a despărțit în două: o parte umbră de aer, unde-mi stăpâneam brațul sedus de fluviul mirific și o parte, NINSOAREA TĂCUTĂ A AMURGULUI, unde eu locuiam cu toate dorințele mele, veghind tot timpul cu ochii mei întinși spre universuri... Mă apropii de ceteatea luminii, unde cuvintele mai stăpânesc sentimentele, înconjurată sunt de un aer în care ai uitat cum mai încerc să exist
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
propria-mi moarte... De aceea încă îmi mai salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la toate întrebările puse într-o frumoasă Spărtură a privirilor mele, Scăldate mereu într-o albă și nehotărâtă alinare... LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele tulburi ale sufletului... M-a dezbrăcat tăcerea și nu puteam să strig. Nu se poate, mi-e țărmul pustiu, iartă-mă în jumătatea desnădejdii locuită de câtecul privighetorii... cu pereții
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai pregătit lacrimile desigur. Nu e decât ridicol Speriată sunt, doar atât... Asta e, Am să plec dacă tu mi-o ceri, dar n-am să-ți spun “Adio”. Rămân pe mai departe în genunchi pe o frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
altele priviri. Și-n Zodii rătăcite, tăcerea unui Nume De vei veni iubite, prin aerul de seară Să mă privești din frunze ofilite Să nu-mi ucizi iar muza din ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea bolnavă de-o lume și eu rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse. 15-12-2007, 2035h AMURGUL UNOR CLIPE Eu n-am să vreau să mor prieteni Presimt că voi trăi o veșnicie, Că port în mine vise despre lumi EDENE și URMA mea, e o CENUȘĂ VIE, Din care vântul se îmbată peste mări Cu trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
peste adâncite ZĂRI. O tu, frumoasă lume, de-ai uitat de mine, Și de ECOUL VEȘNIC AL DRAMELOR DIN NOPȚI Când, doar POETUL PLÂNGE, pe un Pământ de noapte, în dorul de-o iubire. De ce-ai uitat tăcerea de-amurgul unor clipe, Când o durere neagră mi-a întunecat doar CERUL în care o IUBIRE, m-așteaptă să-le dăruiesc stelele Odată cu zorii ce mi-au luat toate durerile dintre lumina lumii și trupul nopților, ce mi-a alungat acele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]