5,016 matches
-
liric, melodic. Lucrul acesta e posibil însă doar cînd scrii scurt. Cei ce se lungesc diluează emoția, o denaturează. în muzică o bună orchestrație poate masca scăderile; în poezie „încărcătura” atrage atenția asupra lor. „Am vorbit cu un tînăr despre amurguri de toamnă”, scrie Bacovia în „Dintr-un text comun”. O discuție similară mai poate avea loc astăzi? Mai au, oare, amurgurile spectatori? Mă cam îndoiesc: despre natură vorbim și scriem din ce în ce mai rar. Dacă, de pildă, aș încerca să repet gestul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o bună orchestrație poate masca scăderile; în poezie „încărcătura” atrage atenția asupra lor. „Am vorbit cu un tînăr despre amurguri de toamnă”, scrie Bacovia în „Dintr-un text comun”. O discuție similară mai poate avea loc astăzi? Mai au, oare, amurgurile spectatori? Mă cam îndoiesc: despre natură vorbim și scriem din ce în ce mai rar. Dacă, de pildă, aș încerca să repet gestul lui Ion Pillat de a alcătui o Antologie a toamnei, nu cred că aș găsi printre contemporani zeci de poeți cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Florescu, Cristina, Cetatea Caraiman, Clasic, Cristal, Crinul, Brădeț, Biznest, Dani, La Doi Ponei (Poiana Țapului), Florina, Liliana (Poiana Țapului), Mariana, Memz, Mont Sebastian, Navigator, Kalinderu, Lia, Orange, Sfinx, Sorana, Soriș, Nik, Valea Albă, Vio (Poiana Țapului), Teodora, Ursul etc; - vile: Amurgului, Adriana (Poiana Țapului), Ana, Andrieș, Aira, Belvedere, Bijoux, Bușteni, Bertha, Căprioara, Camelia, Casa Thomas (Poiana Țapului), Căprița, Casa Albu (Poiana Țapului), California (Poiana Țapului), Carmen, Cascada din Bucegi (Poiana Țapului), Ciocârlia, Dodo, Dumitrescu Rodica, Dary, Dolly, David, Dimi, Dani, Din
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Silver, Bulevard, Cristal Stadion, Caraiman, Cota 1400, Cerbul, Cumpătu, Economat, Mara, Marea Neagră, Marami, New Montana, Internațional, Intim, Iriș House, Ioana, palace, Păltiniș, Regina, Rowa Dany, Riviera, Silvia Aport, Roberta, Stăvilar, Smart etc; - vile: Arieșul, Aosta 21, Albă ca Zăpada, Aluniș, Amurg, Ana Maria, Angela, Balbi, Casa Vulturilor, Camelia, Camy, Casasinaia, Casa Galbenă, Casa Wenge, Delmounte, Dragoș, Dumitrescu, Dani, Central Sinaia, Casa Ta, Condor, Eliza, ecaterina, Felix, Floare de Colț, Gabi, Ileana, Iordan, Iulia, Izvor, Lucia, Heidi, Marald, Piatra Șoimului, Pitty, Raul
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
ale universului citadin; ele provoacă o spaimă existențială și constituie fundalul proiectatelor ipostazele umane, specifice poeziei bacoviene: copii și fecioare tuberculoase, o palidă muncitoare, poetul rătăcind fără sens și făcând gesturi absurde. O imagine a spațiului urban este prezentă În Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate studiată. Punctul central este cromatica atipică (violet), disipată În atmosferă (amurg) și În tot spațiul: „Orașul tot e violet”. Cadrul natural este trist și dezolant În lirica bacoviană. Ploaia și ninsoarea au rezonanță
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și fecioare tuberculoase, o palidă muncitoare, poetul rătăcind fără sens și făcând gesturi absurde. O imagine a spațiului urban este prezentă În Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate studiată. Punctul central este cromatica atipică (violet), disipată În atmosferă (amurg) și În tot spațiul: „Orașul tot e violet”. Cadrul natural este trist și dezolant În lirica bacoviană. Ploaia și ninsoarea au rezonanță În sufletul omului, aducând monotonie, nevroză, chin și frig lăuntric. Toamna, anotimpul ploilor interminabile, pustiește sufletul și amorțește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Bacovia este considerat cel mai original poet simbolist, nu numai În planul literaturii naționale ci și al literaturii universale. El este „...unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendințe din literatura universală de azi; absurdul, drama existențială, pustiul istoric..., amurgul..., negrul biologic larvar..., antimetaforismul expresiei..., nonfiguratismul ei... se prefigurează În derutanta operă a acestui mare poet, pe care exegeții nu reușesc decât să-l mistifice”.32 George Bacovia a scris puțin În vers liber și vers alb, cum promova direcția
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ca ieri sosi bunica... și vii acuma tu: Pe urmele berlinei trăsura ta stătu. Același drum te-aduse prin lanul de secară Ca dânsa tragi, În dreptul pridvorului la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele Într-Însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram Când ți-am șoptit poeme de bunul Francis Jammes. Iar când În noapte câmpul fu lac Întins sub lună Și-am spus „Balada lunei” de Horia Furtună, M-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe care aceștia o duc, lupta continuă pentru supraviețuire. Printre romanele remarcabile în care este descrisă această luptă fără de capăt a ființei umane, se numără Sfânta Mizerie, apărut în 1919, O soartă aspră (1931), Drumul omului (1932), Ființe în lumina amurgului (1935)102. În suita de articole pe care le trimite în țară, abordează și alte probleme de interes. Rămânând în spațiul literar, Horia Oprișan scrie despre Viața literară fineză. Redactat la Helsinki, în 1943, articolul nu începe neaparat într-o
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
precupețe de pește din Norvegia, pe malul mării, într-o piață, sufla vântul și se revărsa o lumină stranie, ceva care nu-i nici întunecat, nici luminos, nici crepuscular. Întunecat și luminos și crepuscular și sclipitor, întuneric sclipitor, crepuscul luminos, amurg etern. Pentru mine, toate erau identice cu femeia din Finlanda, (...) fiind în același timp fecioare și femei, animale de povară și zâne ale nordului"404. Acum deschideți-vă perspectiva. Vreți undeva. Vreți peste graniță. Luați Finlanda. Vreți să mergeți în
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
vizitei la Muzeul Sibelius. În 29 august Eliade scria: "După amiază, plimbare cu vaporul. Golful, "portul" (atât de minuscul că l-ai fi luat drept un debarcader), pădurea de brazi, cabanele pentru saună, hotelul. Ne plimbăm pe mal, printre stânci. (...) amurgul de o neînțeleasă melancolie; boarea care coboară deasupra apelor. Superbe păduri de brazi și mesteceni"750. O zi mai târziu, Eliade scria câteva rânduri despre literatura finlandeză contemporană și despre noua orientare a școlii finlandeze de folclor despre care mărturisește
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
din Lähdössä tänään - Plec astăzi), traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 113. Onerva, Lehtinen, Noapte nedormită, Melancolie, Ultima cântare, Singură, E bine-așa, Lucifer, In extremis, Flăcări de amurg, Astă carte, traducere de Maria Magdalena Peltola, în "Columna", nr. 18, 2005, pp. 66-69. Päivärinta, Pietari, Bătrâna cerșitoare, traducere de I. C. Panțu, în "Gazeta Transilvaniei", an LIX, nr. 254, 1896, p. 1. Päivärinta, Pietari, Vrăjitorul, traducere de I. Brîndușeanu, în
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în nisip și pentru un golf camuflat între stânci uriașe, din insula grecească Zakynthos (a hiacintuluiă, numită de venețieni și Zante. Era prin 1995, când am zărit uriașa reclamă, hipnotică de-a dreptul, în centrul Atenei. Obișnuiam să stau în amurg și să privesc cu obstinație respectiva reclamă, întrebându-mă cam chinuitor dacă eu voi ajunge vreodată în acel loc. Și iată că, în 2007, am ajuns (întrucâtvaă în sfârșit! Înainte de a pleca spre Zakynthos am stat și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun și de prietenos, s-a înfățișat așa deschis, drept și nemeșteșugit că nu mi-a rămas nici umbră de bănuială sau îndoială asupra lui. Îi pătrunsesem dintr-odată în suflet
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina, Ca pasărea rănită zburând din stâncă-n stâncă... Pe urma ei, din hăuri urcând năvalnic clina Cu-o falcă-n cer s-o prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina, Ca pasărea rănită zburând din stâncă-n stâncă... Pe urma ei, din hăuri urcând năvalnic clina Cu-o falcă-n cer s-o prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: În slăvi lumină lină cu stingeri potolite, Pe lacul fără valuri odihna s-a lăsat... Mijind de somn pe maluri, cu creștetul plecat, Stau sălcii plângătoare, ce-așteaptă despletite. Plecat și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
se pune problema reconceptualizării domeniului esteticii. [cf. Jean-Marie Schaeffer, Adieu à l'esthétique, Presses Universitaires de France, Paris, 2000, p. 2]. În fine, filosoful american Richard Shusterman constată faptul că asistăm nu numai la sfârșitul experienței estetice, ci și la amurgul valorii filosofice a acestui concept, chiar dacă ar mai putea fi revizitat în experiența fenomenologică și direcționat empiric de către filosofie. [cf. Richard Shusterman, "The End of Aesthetic Experience", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 55 (1999), pp. 29-41]. 196 cf.
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintre noi avem însă un rol finit. M.I.: Sigur, și mai trebuie să fii mereu atent, să descoperi lucruri interesante peste tot. Am un alt exemplu cvasi-românesc. Am cumpărat în traducere română minunata carte a lui Huizinga XE "Huizinga, Johan" , Amurgul Evului Mediu. Cum știi, este acolo un capitol despre simbolismul medieval. La un seminar, în ’79, le-am spus studenților: „Pentru săptămâna viitoare, citiți capitolul V despre simbolism”. Când, peste o săptămână îi întreb dacă au citit, ei răspund: „Păi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mergem, deoarece el dorea să prelungească puțin plimbarea. Este o vreme admirabilă, sub razele de soare ce se îndreaptă lent spre asfințit. Tropotul nebun al celor patru cai mărunți însoțește murmurul pe care mi-l strecoară în ureche acest frumos amurg de iunie. Mâna bronzată a însoțitorului meu strălucește în lumina soarelui, mânând dansul celor șaisprezece copite ce bat pasul cadențat. Ore fermecătoare, ore trecătoare... Traversăm păduri de fag. Cu nasul ridicat spre cerul albastru și auriu al serii ce se
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ca o cască, este adus de un băiat de la grajduri. Prințul cheamă câinii. Calului i se ia cureaua cu care este priponit de obicei și iată-i pe toți trei liberi. Să înceapă vânătoarea! Iată-i țâșnind ca săgeata. În amurgul care se lasă peste frumoasele grădini, goana acestor animale, voioase că se pot juca, continuă ca un vis. Trec de nenumărate ori prin aleile șerpuitoare, strivind straturile largi de flori, pentru care eu sufăr, lăsând urma copitelor și a labelor
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
critic la adresa regimului Iliescu. De fapt, dacă mă gândesc bine, conștiința mea morală a devenit foarte limpede după ce eu însămi am stat două zile în Piața Universității și am văzut ce se întâmpla acolo, am ascultat discursurile, am îngenuncheat în amurg, pentru rugăciunea finală, am cântat șlagărele „golanilor”. Acolo am înțeles consistența unui etos creat ca dublu al revoluției române. Ca studenții mei să înțeleagă cât de cât fenomenul „Piața Universității 1990” era (este) necesar să le proiectez întotdeauna filmul documentar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și cultivat româna. 2. Ce făceați în 1989? Ați urmărit căderea regimurilor comuniste în timp ce erați in Europa de Est sau din țara dvs.? Cum ați perceput acele evenimente? Am vizitat România în luna iunie 1989. Am observat protestele din teatre (am văzut "Amurgul burghez", o piesă alegorică, printre altele) și am fost frapat de opiniile mai îndrăznețe pe care le exprimau românii, dar nu aș fi ghicit niciodată că regimul va colapsa atât de curând. În anul acela am călătorit prin Europa și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
că nimeni n-are chef să stea în casă. Într-o seară am văzut și o scenă greu de imaginat pe undeva prin România. Mă plimbam agale pe lângă un parc, când, prin fața mea au început să traverseze liniștiți strada, în amurg, bărbați îmbrăcați în frac sau în costume negre, cu papion, și femei în rochii de seară elegante, din mătase, satin sau mai știu eu ce. După ce traversau, intrau într-una din clădirile imense de vizavi, care avea pus deasupra porții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
acela pe care l-aș numi luetic, ca și în cazul unor Eminescu, Heine, Lenau, Nietzsche, Baudelaire & Comp. — În consecință, nu-i o întâmplare că pe primii trei poeți citați de dumneavoastră, Bacovia îi alătură nu mai știu unde... — În Amurg, din Comedii în fond, zise, neezitând o clipă, Elisav. — Îi alătură, continuă Carmen, care, scotocind prin biblioteca ce nu-i era deloc străină, a Norei, scoase un Bacovia violaceu, îi citi Cuprinsul și cită: „Ce vremuri atât de fericite/ Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]