1,733,188 matches
-
deloc o exagerare să spui că, afară de cele câteva excepții (Mihai Spăriosu fiind, fără îndoială, una dintre ele), jocul, ludicul, și, în general, homo ludens nu au preocupat cercurile filosofice în lumea anglofonă de-a lungul ultimelor câteva zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare precum jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
fost, de pildă, o structură compusă și condusă din foști ofițeri de Securitate. Despre conflict de interese, dl Onișoru și compania n-au auzit. Gh. Pașc și colegii săi au dispărut, se pare, din CNSAS după unele dezvăluiri din presa anului trecut. l Cu o foarte interesantă, cum să zicem altfel, promptitudine, Adev|rul literar Și artistic face loc declarațiilor unui tînăr și talentat poet pus pe scandal. În nr. din 9 septembrie, Marius Ianuș, căci despre el este vorba, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
scriitori. Ideea ar fi că, onoare excepților, „performanța literară este legată de o anumită vîrstă”. De tinerețe, adică. Excepțiile ar fi reprezentate de „cîțiva critici”. Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă de 30-40 de ani! Uniunea Scriitorilor ar fi încăput pe mîinile cu vene îngroșate de vîrstă ale unor (în cel mai bun caz) foste talente. La fel, revistele culturale. Marius Ianuș, supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
îngroșate de vîrstă ale unor (în cel mai bun caz) foste talente. La fel, revistele culturale. Marius Ianuș, supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții, pretinde că „nu mai are nevoie, la douăzeci și opt de ani, de nici o subvenție pentru cărțile lui”. (Pentru revista Fracturi însă, Marius Ianuș s-a adresat Consiliului Uniunii Scriitorilor. Mă rog, revista nu e chiar opera lui personală, deși e ca și cînd ar fi.) La 28 de ani, Marius Ianuș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
douăzeci și opt de ani, de nici o subvenție pentru cărțile lui”. (Pentru revista Fracturi însă, Marius Ianuș s-a adresat Consiliului Uniunii Scriitorilor. Mă rog, revista nu e chiar opera lui personală, deși e ca și cînd ar fi.) La 28 de ani, Marius Ianuș ar trebui să se gîndească bine care e vîrsta critică de la care seacă inspirația literaților. Nici nu vrem să ne gîndim c-o fi 30 de ani, balzacianul prag (e drept, pentru doamne, nu pentru domni). Ce ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
personală, deși e ca și cînd ar fi.) La 28 de ani, Marius Ianuș ar trebui să se gîndească bine care e vîrsta critică de la care seacă inspirația literaților. Nici nu vrem să ne gîndim c-o fi 30 de ani, balzacianul prag (e drept, pentru doamne, nu pentru domni). Ce ne miră pe noi este că dnii C. Stănescu și Cristian Tudor Popescu, redactorii răspunzători de ALA, găzduiesc cu atît neascunsă bucurie pamfletele (net inferioare poeziilor lui Ianuș) junelui furios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
Alexandru Matei După Particulele elementare, adică de patru ani încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, în două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... Cît despre cealaltă
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
său roman n-avusese, în 1994, decît 10.000), se situează în mod categoric de partea literaturii angajate, grav compromise în secolul recent încheiat, dar singura cu impact public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Așa se călește mitul. De la lansare încoace, romancierul francez n-a încetat să producă scandaluri, literare și nu numai. În 1995, de exemplu, ia ființă revista “Perpendiculaire”, din al cărei comitet redacțional face parte. Asta se întîmpla, așadar, la un an după debutul său ca romancier, sub girul lui Maurice Nadeau. Revista, una de avangardă, se născuse după zece ani de funcționare a unei societăți omonime, ai cărei membri publică la un moment dat o lucrare colectivă, Les Chants de Maurice
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
În 1995, de exemplu, ia ființă revista “Perpendiculaire”, din al cărei comitet redacțional face parte. Asta se întîmpla, așadar, la un an după debutul său ca romancier, sub girul lui Maurice Nadeau. Revista, una de avangardă, se născuse după zece ani de funcționare a unei societăți omonime, ai cărei membri publică la un moment dat o lucrare colectivă, Les Chants de Maurice. Cooptarea lui Houellebecq are așadar loc doar la înființarea organului de presă, și asta, conform mărturiei redactorilor, pentru că descoperiseră
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
traseu început în 1830 cu Hernani și cuprinzînd, pînă la menționarea autorului Particulelor, încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama. Scriitor de-acum notoriu, militant, Houellebecq provoacă un scandal încă și mai mare anul trecut cînd scoate pe piață Plateforme, un roman cu cronici foarte proaste - unele, cea din “Lire” de exemplu - sau foarte bune, dar, în orice caz, foarte multe. În “Critique” (imediat după apariție), Pierre Varrod nu se sfiește să vorbească pe
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
să fie rolul unui scriitor doritor (cu orice preț ! ) să se impună în fața unui public căruia să-i redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate veni decît din negarea a ceea ce în urmă cu o sută de ani a adus-o pe băncile școlii. Nu din demascarea ei - ceea ce au încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate veni decît din negarea a ceea ce în urmă cu o sută de ani a adus-o pe băncile școlii. Nu din demascarea ei - ceea ce au încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în anul 2000, în Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo”. Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. Și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat, admirator al lui
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o în ochi, de a ne explica lumea din afara ei, de
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, angajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F - titlul reia prețul de vînzare al cărții - apare în anul 2001.
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
am zice, caricatură elegiacă: „Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai un falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă” (Valiza de mînă). Astfel poezia se identifică cu rețeaua de infinite relații ce ar putea restaura cosmosul, suportînd fascinația dureroasă a unui infinit totuși intangibil
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi O virgulă așezată unde trebuie poate schimba, se știe, un document de o mie de pagini. În cazul cărții lui Liviu Vălenaș, se recuperează istoria unei conjuncții care a salvat sute de mii de destine. Semnând în ultimii ani mai multe opuri de convorbiri cu figuri reprezentative ale veacului (Gheorghe Barbul, Ion Pantazi ș.a.), autorul domiciliat la Nürnberg îl întâlnește de această dată pe Alexandru Danielopol, fiul fiziologului Daniel Danielopol și al Piei Pillat, soră a poetului - moștenitor, în
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
dată pe Alexandru Danielopol, fiul fiziologului Daniel Danielopol și al Piei Pillat, soră a poetului - moștenitor, în consecință, și al genei Brătienilor. Danielopol devine, încă din copilărie, fiul de suflet al lui Nicolae Titulescu, sub influența căruia se formează în anii de studii. Are astfel ocazia de a asista la întâlniri importante ale diplomatului, printre care cele cu Maxim Litvinov, ambasadorul URSS. Una dintre temele cărții este deja prezentă. Alexandru Danielopol devine martorul direct al obsesiei lui Titulescu pentru asigurarea juridică
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
a asista la întâlniri importante ale diplomatului, printre care cele cu Maxim Litvinov, ambasadorul URSS. Una dintre temele cărții este deja prezentă. Alexandru Danielopol devine martorul direct al obsesiei lui Titulescu pentru asigurarea juridică a granițelor României Mari. Or, în anii ’30, singura provincie descoperită din acest punct de vedere este Basarabia, în dispută cu URSS. Merită subliniat că, aparent naivă azi, politica tratatelor acționează totuși în spiritul epocii. Dacă ea se va dovedi repede ineficace în fața totalitarismelor, iată un fapt
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
se poate nega totuși utilitatea lor practică și valoarea ca argument istoric. Tema centrală a cărții o constituie, dincolo de toate acestea, activitatea lui Alexandru Danielopol în Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului cu Aliații. În 1944, Danielopol are numai 28 de ani. Dar, prin încrederea de care se bucură din partea lui Savel Rădulescu, fost adjunct al lui Titulescu la Externe, prin formația sa de jurist și în febra momentului, este însărcinat cu punctul 5 al Armistițiului, probabil cel mai ingrat, întrucât se
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
trăit mult. Am văzut mult. Noaptea nu dorm. Se face unu, se face două... trei... patru... Stau în fotoliu și mă gândesc. Stau, și, de atât trecut, rămân cu ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai unui student, la conservator, într-un rol de compoziție
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
soroace aniversare și comemorative, în care impresiona prin armătura documentară infailibilă și prin mușcătura ironiei într-un savuros limbaj ce îmbina regionalismul ardelean, cu termenul rar, livresc. Este a doua carte de memorialistică despre Iosif Pervain; în urmă cu doi ani se publica la Editura „Clusium”, din Cluj, teza de doctorat amintită mai sus, urmată de evocările unor foști studenți, ajunși și ei universitari și colegi de catedră cu profesorul evocat. Și Ion Mărgineanu solicită evocările unor foști studenți ai profesorului
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
peste București și se inundau cartiere întregi, te pîrau informatorii la Securitate că ești împotriva politicii partidului dacă te auzeau înjurînd. Drept care bucureștenii și-au băgat în cap ideea că inundațiile sînt de sus. Nu le comentăm. Au trecut 13 ani de atunci și locuitorilor Capitalei li se spune în continuare același lucru. Cu deosebirea că azi li se și explică de ce umblă pe străzi cu apa pînă la genunchi. Canalizarea e veche! Nu sînt bani pentru refacerea ei! Dar cine
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
visează la parcări subterane și la tramvaie cu gard, primarii de sector ne oferă piețe cu prețuri ieftine. Dar în clipa în care Bucureștiul se umple de apă, nimeni nu mai răspunde de nimic. Nu contează că au trecut 13 ani de la ieșirea lui Ceaușescu din scenă. El e de vină! Tot Ceaușescu e de vină pentru că nu se face privatizarea a diverși monștri industriali, fiindcă el i-a proiectat autarhic. Dar de 13 ani, tot Ceaușescu e de vină că
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]