KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

am dat seama că erau mai multe, și atunci mi-a părut rău pentru cele pe care le-am lăsat în urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam pâlcurile de lumină de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga, cum mergeam înapoi se vedeau acele lumini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cochetă ce făcea impresie. Angi îmi deschise portiera și mă ajută să cobor. Aerul de eleganță și lejeritate, plăcut, se resimțea până la stradă. Câțiva invitații erau în curte privind cerul înstelat, stând pe băncile albe îngropate în trandafiri agățători. Îl apucai de braț pe Angi, sprijinindu-mă de el. Angi! îl salutară un grup de persoane din sală. Eu remarcai între ele pe o doamnă foarte frumoasă, pe cea care îl strigase. Când ne apropiarăm folosii prilejul pentru a o privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
că duc lipsă de admiratori, iată că în acea seară parcă îmi lipsea ceva. Cineva. O mică părticică din mine. Ceva ce mă făcea mereu să întorc capul după Angi. Cred că vă las, spusei. Nu, mai stai nițel, mă apucă Emilei de mână. Într-adevăr, mai stai nițel, spuse Adi. Emilie îl ghionti. Veniră un alt cuplu de pe ring. Iată-i și pe Jessi cu Gabi. Salut, ce mai faci? Gabi, o îmbrățișez. Nu știam că te-ai întors în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
aparțineam reciproc. Ne mângâiarăm apoi cu privirea, cu mâinile, cu buzele. Și îmi prinsei mâinile în părul său, mă încolăcii în jurul său, îl prinsesem între coapsele mele, el mă roti și ne așezarăm pe pat. Întinsei mâinile în sus și apucai cearceaful în delirul plăcerii o dată, și apoi mă prinsei de el ca o frunză de copac a doua oară. Stăteam întinși și goi în lumina lunii când argintii, când aurii. Nu ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
rămase prea mult, numai cât să le cunoască pe cele două fiice ale acesteia, încântătoare și ele, care ar fi vrut să-l cucerească) rezolvă unele probleme cu partenerii de afaceri și se întoarse în singurătatea casei sale, unde se apucă de citit o carte (Noul organon). Deși Londra, luminoasă, debordantă de lume, fastuoasă și dichisită, nesătulă și pretențioasă, era în vervă, în casa lui era plăcut și liniște. Rezolvase și problema cu Erickson. Investigase, cu ajutorul unui detectiv de poliție, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse.  Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș fi băgat în tine, încât să nu mai vrei să te dezlipești de mine. Te-aș fi strâns, sufocat cu mine, cu dragostea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lucrai pentru care luptau. Luptau pentru luptă, iar lupta se dădea veșnic și pentru prima oară. Nimic mai sfânt sau mai puternic, mai durabil. Trăiau pentru singura oară și pentru veșnicie. Un fulger izbi săbiile, o mișcare explozivă, Doru o apucă de mijloc, singura cale de a se apăra, ea scăpă arma și căzură pe pat. Zborul nu se opri, lupta nici atât. Se opriră numai ei, privindu-se în ochi. Ce se întâmplase? Dor, dorule, dor! O sărută. Aia era suprema

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în mână, i-o aruncă pe-a lui. Luptă! Bine! Dar după ce câștig, vreau răspunsuri și o să le primesc. Dar primi un sărut. Când săbiile li se lipiră definitiv, buzele lor se apropiară. De data asta puse capăt el. O apucă strâns de mână, îi aruncă sabia, o izbi de perete și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
deal. Își lăsă mașina la vale și urcă într-a Amandei. Nu dură prea mult și apăru și ea. Cum stătea aplecat, nu-1 văzu și nici nu-1 simți. Când se așeză pe scaun, Doru îl dădu brusc pe spate, o apucă de picioare și o dădu tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda, Amanda... Ai lăsat dintotdeauna cheile în contact. Nu ți-e frică să-ți retez gâtul? Nu. Sabia-i în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Când se opriră, erau plini de vânătăi și aproape leșinați. Doru nu avu timp să înjure, că se și pomeni cu un pumn în gură și cu o ploaie de alții pe drum. Dură ceva până ridică mâna și se apucă de o creangă de copac, astfel scăpând de o lovitură de-a ei, și până i-o apucă pe cealaltă. Vrei să ne omori? Ai uitat că suntem Nemuritori? Cel puțin pentru moment. Căci în curând tu vei fi mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și pomeni cu un pumn în gură și cu o ploaie de alții pe drum. Dură ceva până ridică mâna și se apucă de o creangă de copac, astfel scăpând de o lovitură de-a ei, și până i-o apucă pe cealaltă. Vrei să ne omori? Ai uitat că suntem Nemuritori? Cel puțin pentru moment. Căci în curând tu vei fi mort. Stai nițel! Nu trebuie! Ce? Vrei să spui că nu m-ai omorî? Vreau să spun exact ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
bani (foarte mulți mi-a trimis și Adam ) lui Nasti, alături de o scrisoare în care îi spun să mă ierte. Simplu. Îi explic că nici acum nu știu ce s-a întâmplat, că de-abia recent m-am oprit. Și apoi mă apuc de relaxat. Iau o cameră la hotel. Dacă n-aș ține cu tot dinadinsul să mă odihnesc, aș pleca din India. Însă înainte să plec apuc să-mi trag sufletul. ,,De față cu toți se văd cei doi și rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nu știu ce s-a întâmplat, că de-abia recent m-am oprit. Și apoi mă apuc de relaxat. Iau o cameră la hotel. Dacă n-aș ține cu tot dinadinsul să mă odihnesc, aș pleca din India. Însă înainte să plec apuc să-mi trag sufletul. ,,De față cu toți se văd cei doi și rămân pe loc, neschimbându-și nici măcar privirile de frică să nu piardă ceva, strice momentul. Lumina bleu, artificială, de interior a barului elegant de noapte, încremenește. Orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sentimente. Sadismul implică un anumit grad de plăcere, satisfacție. Dar pe tine nimic nu te satisface; pentru că nu știi ce vrei. Sadismul e o artă(P. S. ,Familia Bundy' e sadic). Tu umbli pe unde se nimerește, și faci ce te apucă, mai rău ca un animal. (P.S.2: animalele au natura în ele ). Crezi că ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
premeditat. Încerc să deschid geamul. Nu se poate. Să-l sparg si să-l sar nu cred că am timp. Ce intenționează tipul? Încerc totuși varianta cu geamul. Surpriza: nu numai ca e incasabilă, dar zgomotul îl atrage imediat. Mă apucă, fără să mă rănească, de braț și mă trage afară, în compartiment, mă lipește de ușa. Eu închid ochii. Stând în fața mea, lipit de mine: Vrei să trăiești? Da. Îmi ia bărbia în mână, dar nu mă ține, și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cătușe, eu opun rezistență, foarte scurtă și inutilă. Numai bine trenul se oprește și coboram. Pe trotuar profit de o mică mulțime și vreau să fug, însă imediat (mă lovește) se face negru. In mașină sunt legată de portiere. Mă apucă îndată cu năbădăi. Ia prostiile astea de pe mâna mea. Nu prea cred. Pauză. Mă frământ. Promit să nu mă port aiurea. Sigur?! Sigur. Fie. Suntem în câmp. Cred că au trecut vreo două ore de când am coborât din tren. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mulțumesc, răspund politicos. Zâmbește. Și, deși adormim, o parte din tensiune rămâne. Hai! spune în zori pe nemâncate. Ce? întreb încă somnoroasă. Însă când să trec, instinctiv mă temeam și mă grăbeam, mă prinde de braț. O clipă groaza mă apucă și reacționez, însă în clipa următoare mă lupt. Și mă ia frumos de mâini, mă pune pe pat, se ridică deasupra mea și spune: Te vreau. Și nu am de ce să mă abțin. Aș vrea să leșin. Însă mă adun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
E foarte preocupat de ceva și foarte nervos. Mă ridic în fund și mă prefac preocupată de eventualele răni. Îmi frec încheieturile. Și în clipa următoare o rup la goană. El izbește înjurând și pleacă nervos după mine. Când mă apucă de braț și mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și mă trezesc jos culcată și cu el deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
prefac preocupată de eventualele răni. Îmi frec încheieturile. Și în clipa următoare o rup la goană. El izbește înjurând și pleacă nervos după mine. Când mă apucă de braț și mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și mă trezesc jos culcată și cu el deasupra mea. Stau, stau, promit, rostesc când îmi dau seama ce se întâmplă. Însă numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce ajunge acasă, m-au lăsat acolo. Intră, te conduc, spune, arătând mașina. Nu-i nevoie, plec singură. Privirea mea spune: Ți s-a făcut de ros cotețul? Și o apuc într-o direcție oarecare. Mă ajunge din urmă cu mașina: Orașul e în partea cealaltă. A, ei, eu nu mă duc acasă... Mersi, zic și schimb direcția. Urcă odată! spune pe un ton poruncitor. Urc. La marginea orașului oprim la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ia de bărbie și mă duce cu spatele până la scaun, pe care cad. Vreau să știu ce vrei să faci. Vei ști, stai bine. Starea mea de anxietate se agravează pe măsură ce el se plimbă prin casă, fluierând. Acum s-a apucat de făcut mâncare. Se vede că are un plan, vrea ceva, însă mă disperă să nu știu ce. Vrei să-ți fac și ție ceva? Vreau să plec. Nu? Cum vrei. Nu vreau să mor. Și ce ești dispusă să faci pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nici o prostie? Pentru că dacă te crezi în siguranță într-un loc public, nu te încrede. Știu. Să cinăm! Cinăm la lumina lumânărilor, alături de îndrăgostiți. Ce anume îmi propui? Vreau să lucrezi cu mine la un reportaj. Îmi explică. Deci, ne apucăm de lucru chiar acum. Ne retragem în camera noastră și lucrăm. Însă fără nici o înregistrare. Singura dovadă fiind ce scriem și o poză împreună. Am stat practic izolați. Mi-a luat celularul, tot. Și când adormi pe fotoliu (îmi lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fotoliu (îmi lăsă mie patul) îi căutai prin buzunar: portofelul. Vroiam acum să-i iau un bilet pe care erau scrise probabil mai multe destinații. Ce faci? Din reflex dau să fug, însă mă prinde, îmi ia biletul și mă apucă de gât. N-am citit nimic. Zău? Îmi pare rău. Sincer. Mi-am dat seama cât e de periculos. Abia acum. Bine însă că trece cu vederea incidentul. Nu mai spun nimic până ajungem înapoi, nu mă privește, și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071

s-a simțit ușurată și cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe pe care să apuce. Dacă vocea i-a poruncit Silviei să 18 se întoarcă, aceasta înseamnă, gândea Cecilia, că mama va trăi, că prin urmare se va însănătoși, că nu i-a venit rândul să moară. „Ajut-o, Doamne, să trăiască!”, își spunea în

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
mănâncă liniștită, era de partea ei Leontina. Au început discuții cu medicina clasică și cu cea naturistă. Dacă privim ce mâncăm noi, putem spune că mâncăm sănătos? — Cum nu? Roșii, castraveți, ardei, brânză, șuncă, chifteluțe, șnițele... —Oprește-te ca-i apucat-o rău, o întrerupe Matei pe Leontina. — Vrei să spui că nu sunt bune? Până la șuncă. —Ei! te referi la alimentele vegetariene. Le consideri ca fiind cele indicate pentru organism. Ești vegetarian cumva? Nu sunt, dar ca medic trebuie să

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]