8,235 matches
-
Nu se întâmplă ca atunci când trebuie demonstrată egalitatea a două mulțimi. Unind punctele, nu se conturează tabloul inter textualului. Cel mult, sunt localizate, prin acest demers, punctele de susținere ale unei țesături cu desen orientativ. Vorbim mai degrabă de înrudiri, asemănări și nicidecum de influențe, căci nu trebuie să uităm că, înainte de a fi curent și școală literară, romantismul este o componentă psihică și un mod de viață sufletească! În fapt, toți scriitorii romantici pot fi priviți ca o mare și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mulți analiști au urmat-o. Un demers esențial pentru înțelegerea influenței și a acțiunii ei în opera eminesciană aparține lui Liviu Rusu. În capitolul " Perspectiva profunzimii în studiul influențelor", compara tistul analizează baza documentară a "vânătorii de surse" (identitatea sau asemănarea de texte, de subiecte, de idei, de imagini, de stil) și se întreabă: Oare influențele se exercită numai pe o dimensiune orizontală a vieții sufletești ? Oare nu cumva există și o dimensiune verticală, de adâncime a acesteia, dând un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
opera eminesciană poate și datorită faptului că demersul comparativ se exersează pe același tip de discurs cel literar. Astfel se stabilește o dublă raportare intertextuală: ideatică și generică. Așa cum se întâmplă pentru multe din demersurile critice interesate de fenomenul intertextual, asemănările atrag, dar diferențele sunt cele care ispitesc ochiul hermeneutic să insiste: "la Novalis iubirea e soluția absolută, iar la Eminescu nu e decât un incident tranzitoriu care nu rezolvă tristețea existenței". Zoe Dumitrescu Bușulenga nuanțează semnificația iubirii la cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
limbajul poetic, încifrarea/descifrarea joacă un rol cu atât mai important, cu cât rezultatul demersului e greu să coincidă la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile de înțelegere care determină dinamica repetare-diferire specifică intertextului. O primă sugestie pe care ne-o dau hieroglifele invocate de Eminescu trimite la natura discursivă specială de care se bucură (sau nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu, dar tot rotund, invocând ideea de repetiție, de cerc al vieții, de roată în cadran. 3.6. Eminescu și alte literaturi Eminescu și literatura rusă Structurile generale ale celor două limbi, română și rusă, prezintă mai multe deosebiri decât asemănări: una aparține limbilor romanice, cealaltă celor slave; una are caracter predominant analitic, cealaltă sintetic. Dar această depărtare nu împiedică un demers foarte bine coordonat în abordarea comparativă a poemelor ce vin din spații lingvistice atât de diferite. "Un text unic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un punct de diferențiere hipotext filosofic/hipertext epic. Naratorul lansează premisa în virtutea căreia locuitorii pământului devenit de dimensiunea unui glonte ar manifesta aceeași capacitate de înțelegere pe care o au oamenii marelui Pământ. Dacă ei sunt zidiți după chipul și asemănarea celor din urmă. În hipotext, Kant tradus de Eminescu este mai reținut à propos de această posibilitate, "căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sunt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și docil, care apoi îl urmează acasă. Gradual, eroul descoperă asemănarea fizionomică izbitoare dintre această pisică și Pluto, similitudine ce merge pînă la identitate. Absența aceluiași ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii și accese de furie. Într-una dintre acestea, încercînd să lovească animalul, fatal, cu o secure, naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
roman legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo, un narator își pierdea, similar, identita-tea, intrînd în casa morbidă a gemenilor Roderick și Madeline Usher. Nu numai asemănările de atmosferă (descompunerea, atrofierea decorului) atrag atenția în cele două texte, ci și substratul simbolic. O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca stimulent imaginativ, odată ajuns în preajma prietenului Usher. Poemul intercalat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vin din bibliografia comună, consultată de către cei trei autori (a și fost localizată o sursă identică: A Private Life of Henry James/Viața privată a lui Henry James, aparținînd lui Lyndall Gordon și publicată în 1998). Totuși, dacă la nivelul asemănărilor, cineva ar putea fi satisfăcut cu explicația "bibliografiei unice", în planul strict al coincidenței tematice, motivațiile nu se leagă decît de (deja) menționata valoare generalizatoare a cazului jamesian. Referindu-ne la David Lodge, trebuie să notăm că întîmplarea îl surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ansamblul său. Vom observa, astfel, cum metaforele succesive pe volume decurg ca într-un liant, una din cealaltă, ele conținând, totodată, metaforele deschise și metaforele opace, realizând, astfel, acea continuitate a toposurilor poetice despre care vorbeam anterior. * Marcate de vârsta asemănării cu aproapele, dar și de începutul unei lungi și infinite căutări a propriei identități, Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970, devin toate volume programatice, laitmotive ale începutului de creație artistică al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mărilor,/ Să știi/ De unde să le iei,/ Când vei veni.../ Dac-am muri deodată împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,/ Mult după ce nu vom vedea..." (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Asemănarea iubirii cu moartea anticipează volumele ulterioare, deconstruind cum am precizat mai sus canonul paradigmatic romantic, care promovează iubirea într-o lumină caldă, diafană. Posesivitatea maximală prin care acest sentiment se manifestă la Ana Blandiana depășește atât latura spirituală, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-se aluzie la persistența ideologiei răufăcătoare, asupra mai multor generații supuse laolaltă aceleiași soarte: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lumină, reușind totodată să își apere propriile idei, părând a fi una sisifică aproape: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor". (Am obosit). Definind poezia drept o alegorie a actului creator, îi identificăm, adesea, versuri ordonate sub forma unei rețete, străbătute, din când în când, de nervuri, sub forma unui strigăt: " Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drept o alegorie a actului creator, îi identificăm, adesea, versuri ordonate sub forma unei rețete, străbătute, din când în când, de nervuri, sub forma unui strigăt: " Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
disecând-o oarecum: "Gemeni în uterul Spaimei/ Locuitori ai aceleiași celule/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor/ Smulgându-ne din nevertebrate/ Din pești și din păsări din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În trupul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește/ Viața viitoare./ Noi doi/ Gemeni în uterul Spaimei". (Gemeni) De o tulburătoare transparență, volumul Stea de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a sensului"150: "Gemeni în uterul spaimei,/ Locuitori ai aceleiași celule,/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor,/ Smulgându-se din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei./ Fără drept de apel/ Condamnați la naștere,/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nverzite/ În timpul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește viața viitoare./ Noi doi,/ Gemeni în uterul spaimei". (Gemeni) Interogația retorică devine strigăt de salvare, când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numai atitudinea filozofică si estetică, ci si o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"162. Cercetarea comparativă, din perspectivă stilistică, a celor doua autoare, nu vine neapărat să fixeze un cadru teoretic comun, ci își propune să confirme asemănări (dar și deosebiri) între cele doua spirite contemporane ale poeziei și culturii române, din perspectiva unei poetici a deconstrucției. Confruntarea a două modele stilistice reprezintă, totodată, o sursă inepuizabilă pentru studii retorice, lingvistice, poetice ori de alta natură. Care e
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vor urma, nu adoptă un discurs "feminin înduioșat, ci, mai degrabă, unul masculin, rece, s-ar putea vorbi chiar de un realism al percepției, de o despuiere a emoției de afect, dar doar în aparență, atipice pentru poezia anilor '60 asemănare cu Ana Blandiana, n. n. A.I.P. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neglija, însă, pe cea exterioară, existentă deja, făcând din poezia lor două modele de poetică a deconstrucției. Cercetarea comparativă, din perspectivă stilistică, a celor doua autoare, nu vine neapărat să fiseze un cadru teoretic comun, ci își propune să confirme asemănări (dar și deosebiri) între cele doua spirite contemporane ale poeziei și culturii române, din perspectiva unei poetici a deconstrucției Spre exemplu, părând să demoleze volumele de tinerețe ale Anei Blandiana, în care guvernează un surplus de viață, Ileana Mălăncioiu face
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2012. 39Hugo Friedrich, Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. În românește de Dieter Fuhrmann, ELU, București, 1969. 40Ana Blandiana, Călcâiul vulnerabil, București, EPL, 1996, p. 50. 41Alexandru Piru, op. cit. 42 Simpla asemănare a stilului unui autor neomodernist nu ne poate face să afirmăm cu precizie raportarea acestuia la modernitate sau la postmodernitate, ci, mai degrabă, apropierea mai mare de unul dintre cele două curente ideologice. 43Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
foarte timpurii, denumite și trufandale de la türfandá în limba persană), timpurii, semitardive (semitârzii), tardive (târzii). Unele specii au toată gama de soiuri (tomatele), altele nu apar decât în momente specifice. Clasificarea horticolă tehnologică (merceologică), grupează speciile de plante horticole după asemănarea care există între tehnologiile lor de cultură. În funcție de proveniență, întrebuințări și conținutul în aciditate, există deosebiri de bază între fructe și legume (se menționează din nou). Clasificarea horticolă studiată în România diferă uneori de clasificările tehnologice din alte țări. Căpșunul
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
pentru a ne construi posibilele și imposibilele? Nu de la realitate, am insistat asupra acestui lucru, realitatea este creată de posibilele și imposibilele noastre. Cum nu suntem conștienți de construirea realității, nu ne dăm seama că o creăm după chipul și asemănarea noastră: "Trebuie, deci, să înțelegem că am construit o realitate după chipul nostru fără să fim conștienți că îndeplinim un act de creație și să ne dăm seama că, în fața acestei realități, pe care am considerat-o independentă și obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un fel de robot biped articulat cu o coregrafie complexă pe ritmuri tehno. Pentru realizarea acestui clip s-a apelat la un coregraf și a necesitat două luni de lucru cu tehnologii de ultimă oră. De ce o astfel de investiție? Asemănarea dintre un automobil și ființa umană este unul dintre resorturile pe care le folosesc publicitarii pentru a atrage spre produs. Automobilul este adesea „antropomorfizat”, adică prezentat ca un obiect înzestrat cu caracteristici umane, care îl ajută pe consumator să se
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
acasă, „este o casă adevărată, cu pereți adevărați și o grădină adevărată”. Vă va spune ca „și nouă, în emisiune, ne place să facem tot felul de lucruri prin casă”. Acestea sunt tot atâtea moduri de a crea iluzia unei asemănări, a unui bagaj comun de trăiri și valori. S. Lennon consideră că eforturile acestea de a place telespectatorului contribuie la crearea a ceea ce se numește o legătură „parasocială”.Conceptul, introdus în 1956 de psihologii Donald Horton și Richard Wohl, desemnează
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ne alegem decidenții în funcție de rapiditatea de expresie și de decizie, într-atât încât ne-am obișnuit să vedem astfel de persoane în posturi cu responsabilitate. Studii de psihologie au arătat și că principalul de persuasiune între vorbitor și ascultători este asemănarea vitezelor de vorbire: o persoană care vorbește repede va avea impact mai mare asupra ascultătorilor care vorbesc repede, iar una care vorbește mai lent va convinge mai mult ascultătorii care vorbesc astfel. La televizor, prezentatorii emisiunilor vorbesc tuturor ascultătorilor în
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]