40,921 matches
-
urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat din județul Suceava), Moletișu (vîrf în Munții Gilăului), Moldoviș (pisc de munte în Vîlcea), Molda, Moldea (nume de bărbați cu atestări vechi), Moldișul (pîrîu în Prahova), Valea Moldișului (toponim în Maramureș), zoonimul legendar Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii forme statale a Moldovei), Măldăeni (localitate în Teleorman). De asemenea, apelativele destul de problematic semnalate, moldău, „ridicătură de pămînt, deal“, măldiș, (a sta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apoi la cursul lui integral (așa cum o dovedește logica genezei și a dezvoltării procesului de toponimizare prezentată în prima parte a lucrării). Reproșurile privind un anumit anacronism între momentul colonizării săsești în zonă (începutul secolului al XIV-lea) și primele atestări ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Mureș, unde s-au dus lupte grele cu armatele germane în ultima parte celui de-al Doilea Război Mondial). Herodot îl consemnează sub numele Maris, ca pe un rîu pe care este așezată populația agatîrșilor, un neam dacic. Alte atestări antice înregistrează formele Marisos, Marisia, Marisius, Morisis. Silaba finală putea combina transcrierea lui ș ca si cu adaptarea la sistemul desinențial grecesc, rostirea care transpare din aceste forme putînd fi Mariș, paralelă cu „strămoșul“ Samus (al Someșului), Mors, Moros, Morosvar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele unui municipiu din județul Bistrița Năsăud, de la care a fost format, prin polarizare, toponimul Dealurile Năsăudului (subunitate a Subcarpaților Transilvaniei). Localni cii accentuează numele pe al doilea ă, nu pe ultima silabă, ca vorbitorii care nu sunt din partea locului. Atestările, începînd din secolul al XIII-lea, consemnează variantele: Nazwod, Nazowd, Nazod, Nazad, Naszod, Nszo, Naszeud, Neszeud, Năsăud, Nuszendorf, Nuszdorf. În maghiară i se zice Naszód, iar sașii îl numesc Nassendraf, Nosndref, Nîessndorf, Nuszendorf, Nussdorf. Locuitorii își spun năsăudeni și nosodeni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evoluția fonetică normală ar fi dus, de fapt, la formele Năsaud sau Năsad). Unii năsăudeni au auzit (nu se știe de la cine) de o bază slavă, na sŭ voda, cu sensul „spre susul apei“ (imaginată, probabil, pornindu-se de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai puțin de șaizeci și opt de sate și orașe și primește optzeci și trei de afluenți pe dreapta și nouăzeci și nouă pe stînga. Oltul este atestat încă din Antichitate și încontinuu, de-a lungul timpului, pînă astăzi. Prima atestare apare la Ptolemeu (Aloutas), iar următoarele se regăsesc în opera lui Iordanes (Alutas) și în harta romană din secolele III- IV, cunoscută sub numele de Tabula Peutingeriana (Alutum) și în harta lui Marinus, în jurul anului 150 (Alutas, Alutus). În documentele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Hunedoara. Prin polarizarea acestui nume, au fost create toponimele Culmea Orăștiei (între Munții Metaliferi și Munții Șureanului), Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus (sate în județul Hunedoara). Numele maghiar al municipiului este Szászváros, „orașul săsesc“. Cele mai vechi atestări au forma Város, Waras, numele romînesc fiind atestat abia în 1581. Emil Petrovici a propus ca etimon magh. *Varosd, *Varasd (< magh. város, „oraș cu cetate“ + sufixul local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care s-ar fi configurat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ruinele „bătrînei cetăți“ din poezia lui Goga se mai văd și astăzi în partea de vest a satului, „agățat de munți“, cum spune Florus despre daci (se zice că rășinărenii erau stăpîni a „peste treizeci și unu de munți“). Printre atestările istorice, începînd cu secolul al XIII-lea, apar formele Rewsoenewra, Riuetel, Ruetel, Rothel, Roschel, ceea ce l-a determinat pe I. Kisch să afirme că numele era la origine german (deși în documente se spune că așezarea a fost locuită în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bistrița Năsăud și, în forme compuse, al unor munți din Carpații Maramureșului (Munții Rodnei), în care se află parcul național omonim, al unui deal din Culmea Prisnel (Piscul Rodnei). În ungurește numele este Radna (vechiul Rodna), iar în săsește, Rodnă. Atestările, începînd cu anul 1241, au variantele: Rudana, Rodona, Rudna, Rodna, Rodnya, Radnabánya, Rodŭna, Rothna-Bànya. Popular, numele se rostește și Rogna, Rocna, iar locuitorii, rodneni, rogneni, rocneni. Transformarea d > g > c este frecventă (cf. Zlat na > Zlacna > Zlagna, Lopatna > Lopacna > Lopagna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dențele fonetice dintre aceste limbi (dovadă că toponimele romînești cu același etimon final, venite direct din slavă, au u: Ruda, Rudabaia, Rudăria). Transformarea este posibilă însă în maghiară (čudo > csoda, krupa > korpa, sluga > szolga etc.), așa cum se poate observa în atestările vechi din documentele maghiare. Se pare că romînii au folosit inițial forma cu u (ca în formele cele mai vechi: Rudana, Rudna etc.) pe care au părăsit-o treptat, sub presiunea formei maghiare oficiale cu o (ca în formele mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum se întîmplă frecvent), cele două localități (și toponime) ființînd, probabil, o bucată de vreme în paralel. Concluziile confirmă credibilitatea fonetică redusă a formei toponimelor transcrise în documentele străine, importanța analizei a cît mai multe atestări istorice și a răspîndirii geografice a numelor de locuri, necesitatea abordării multidisciplinare și multicriteriale a originii, genezei și etimologiei toponimice. Sîncel Este numele a două sate, unul în județul Alba (la altitudinea de 290 m) și altul în județul Harghita
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelor de locuri, necesitatea abordării multidisciplinare și multicriteriale a originii, genezei și etimologiei toponimice. Sîncel Este numele a două sate, unul în județul Alba (la altitudinea de 290 m) și altul în județul Harghita (la altitudinea de 900 m). Prima atestare, în 1252, este sub forma Zonchel, deformată, bineînțeles, de textul oficial. Rostirea populară, sîmčel, su gerează proveniența toponimului din lat. *Sumcellus < summ(i)cellus, derivat diminutival din lat. summus, -a, -um, „ascuțit“ (cu u urmat de nazală > î, ca în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
s-a menținut, iar cel al ridicăturii de teren s-a schimbat (poate chiar în Picui sau Pisc). Apelativul sîncel, sîmcel nu a fost atestat, din cîte știm, pînă în prezent, ceea ce ar putea însemna fie că e prima sa atestare, indirectă, în limba romînă, fie că, prin toponim, a fost descoperit un toponim minor toponimizat în latină dunăreană și păstrat, într-o formă schimbată fonetic, pînă în zilele noastre. Maghiarii nu l-au înțeles, firește, nici ei și nu l-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un al treilea sat, Strei Sîngeorgiu (Strigyszentgyögy), component al orașului Călan, și el, din județul Hunedoara. N. Drăganu consemnează în documentele vechi toponimele Streiu-Ohaba, Streiu-Plopi, Strigy, Strel, Strolla. În Antichitate el a fost consemnat o singură dată sub forma Sargetia. Atestările medievale, în documentele maghiaro latine, începînd cu secolul al XIV-lea, au formele Strig, Strigy, Strigh, Strigfalva. Originea numelui a fost considerată scitico iraniană, tracică, rusească sau ucraineană (< rus *strĕl’-voda, ucr. stril’-voda, „împușcă apă“, adică, „apă repede ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Numele maghiar este Temes (adaptare fonetică a formei romînești), cel german Temesch (preluat din romînă sau maghiară), iar cel sîrbesc Tamis (preluat din romînă). S-a propus și un etimon slav Tŭmiș (< sl. tŭma „întuneric“), greu de acceptat, date fiind atestările anterioare venirii slavilor. Așa cum au presupus N. Drăganu și, după el, alții, unele dintre nume (în afară de Timișești, la care sufixul ne obligă la această soluție) ar putea fi și antroponime (derivate din hipocoristicul Tim, extras din nume mai ample ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
areal un castru denumit Dibiscos (atestat la anul 1019). În secolul al XII-lea este amintit Comitatul Themes, iar în secolul următor Castrul regium Themes (ocupat de cumani și reconstruit ulterior de italieni). În secolul al XIV-lea apar primele atestări ale numelui actual, în variantele Temeswar, Themeswăr, Temuswar, Thumusvar, Thumuswaar, Temesvar, Temisvar. Locuită de romîni, sîrbi și maghiari în secolele XIII-XVI, cetatea intră în 1552 sub stăpînirea turcilor. Documentele acestora o consemnează sub formele Temisvár, Timeszero, Timeswar, Theömeösvár, Themesvarium, Themisvaro
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt și toponimele: Vîrcioroagele (poiană din Munții Bihorului), Vîrciorog (o vîlcea, afluent de stînga al rîului Topa și un sat din județul Bihor) și Cascada Vîrciorog (rezervație geologică din Munții Bihor). Toponimul din județul Caraș-Severin are în maghiară forma Vercserova. Atestările, începînd cu secolul al XV-lea, au, în pe nul tima silabă, cînd o, cînd e, cînd a (Worchorova, Verchiorova, Varcziorova, Varcharowa). Formele Worchorova, Varcharo va și altele cu aceeași vocală în primele silabe sunt urmarea armoniei vocalice, obligatorie în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
legendă în legătură cu proveniența toponimului Vîrvor de la numele unei bătrîne, Varvara, care și-a pierdut cei șapte copii în luptele cu turcii. Legile fonetice se opun evoluției Varvara > Vîrvor, astfel că au fost căutate alte soluții etimologice. Dumitru Ivănuș, găsind între atestările vechi ale satului o variantă Vîrbov, consideră că este vorba de bg. vărbov (< vărba, „salcie“ + -ov) „de salcie“, „cu salcie“ sau de srb. Vrbov, evoluat ulterior la Vîrvor printr-o serie de asimilări: Vîrbov > Vîrbov > Vîrvor. Toponimele sloven și croat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
asemănătoare cu cea presupusă pentru Vîrvor (nu a fost pierdut sau modificat b și nu a dobîndit, prin vreo schimbare sau adaptare, r la final), ceea ce înseamnă că transformările sugerate sunt cel puțin discutabile. De altfel, una dintre cele două atestări Vîrbov a fost relocalizată pe teritoriul altei localități doljene. DTRO indică drept etimon numele de persoană Vîrvor, probabil o poreclă, deoarece se trimite la apelativul vîrvor (al cărui accent nu e indicat) cu sensul „ramură subțire“. DLR indică însă accentul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este mai amplu tratată în DA. Informații etimologice fundamentale există în Rumänischdeutsches Wörterbuch al lui H. Tiktin, în trei volume (1895-1925). O nouă ediție este lucrarea colectivă redactată sub conducerea lui Paul Miron (1985-1989), în care se dă și prima atestare a cuvintelor, importantă pentru etimologia și istoria lor. Autorul este prudent în partea etimologică. Foarte bun este Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească“ = CADE al lui I.-Aurel Candrea și Gh. Adamescu (1926-1931). Partea întâi, „Dicționarul limbii române din trecut și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
culturală (până la Marea Unire, Transilvania a fost mai mult sub influența culturii germane, iar în epoca fanariotă Principatele Române au fost influențate de cultura neogreacă) pot să dea sugestii interesante. Vechimea cuvântului este un criteriu auxiliar. Pentru etimolog, data primei atestări a unui cuvânt trebuie avută în vedere cu prudență. Este sigur că, dacă această primă atestare urcă în secolele 16 sau 17, acel cuvânt nu poate proveni din limbi cu care româna a intrat în contact mai târziu (limbi romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fanariotă Principatele Române au fost influențate de cultura neogreacă) pot să dea sugestii interesante. Vechimea cuvântului este un criteriu auxiliar. Pentru etimolog, data primei atestări a unui cuvânt trebuie avută în vedere cu prudență. Este sigur că, dacă această primă atestare urcă în secolele 16 sau 17, acel cuvânt nu poate proveni din limbi cu care româna a intrat în contact mai târziu (limbi romanice, germana etc.) Dar prima atestare nu trebuie absolutizată: există,de exemplu, cuvinte moștenite din latină care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
avută în vedere cu prudență. Este sigur că, dacă această primă atestare urcă în secolele 16 sau 17, acel cuvânt nu poate proveni din limbi cu care româna a intrat în contact mai târziu (limbi romanice, germana etc.) Dar prima atestare nu trebuie absolutizată: există,de exemplu, cuvinte moștenite din latină care nu apar în primele texte românești; prin conținutul lor religios, aceste texte nu pot cuprinde cuvinte ca nap, nalbă etc. Prima atestare este importantă în stabilirea etimologiei cuvintelor „internaționale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
târziu (limbi romanice, germana etc.) Dar prima atestare nu trebuie absolutizată: există,de exemplu, cuvinte moștenite din latină care nu apar în primele texte românești; prin conținutul lor religios, aceste texte nu pot cuprinde cuvinte ca nap, nalbă etc. Prima atestare este importantă în stabilirea etimologiei cuvintelor „internaționale“ recente (provenite din franceză sau engleză). Criteriul comparației cu limbile înrudite poate fi folosit mai ales la cuvintele de origine latină. Comparația romanică este importantă pentru alegerea unei soluții etimologice în cazul când
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
printr-o metaforă s-a folosit apoi cu sensul de „piedestal, bază pe care se așază o coloană sau care servește de suport pentru o statuie“. În română, soclu a fost împrumutat, cu acest din urmă sens, din franceză; prima atestare, la 1846. Stres, cuvânt frecvent astăzi, este un anglicism recent; în română, apare atestat la 1971. Pare surprinzător că și un cuvânt recent poate avea, la originea îndepărtată, un termen latinesc: este vorba de lat. stringere, transmis multor limbi romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]