5,057 matches
-
plângere / Plină de amor. // Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”. 4. Ipostaze personalizate Există câteva situații în care iubita primește numele sau chiar ceva din aureola femeii sfinte a creștinismului: Maria. În balada Strigoii, Arald, regele avarilor, și Maria, regina de la Dunăre, se prind într-o stranie poveste de dragoste, ca oameni vii și apoi ca strigoi. Iubita lui Dionis din nuvela 2 Vezi ediția Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se Înscriu Într-o monadă: „Eu n-am să mor, desigur, niciodată, Căci simt În mine toate câte sunt... Tresar În sânge câte-au fost În lume Și cele câte Înc-ar să mai fie.” Într-o altă plachetă Ereditate găsim Baladă pentru fluiere și buciume; un Psalm (cu ecouri din Cotrușă „țăran român cu bundă, cămeșă și șerpar; trecutul se materializează În „icoane vechi de doine și basme românești””. O relativă schimbare de optică se manifestă În Vestala neagră Însumare de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lui Șerban Bascovici. Nu citisem până atunci nimic din. poetul francez și auzind Stârvul, Spleen, Albatrosul, Corespondențele, am avut un șoc. Citisem Villon, cu dicționarul în mână și după ce îl descifrasem îl recitisem luni de zile, prizonier total al celebrelor Balade. După Eminescu era al doilea poet care mă făcea să simt că poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim eterni. Și tatei îi plăcea poezia... Coșbuc... Din codru rupi o rămurea, Ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de dambla. Nimeni nu află rosturile lui și popa și crâșmarul îi vând calul“. În schimb, G. Ibrăileanu văzuse „o tristă simfonie“, iar Perpessicius o apreciase la superlativ. Rămâne practic necunoscută până la studiul lui Nicolae Manolescu, care o numește „o baladă a morții“. Volumul de debut Povestiri s-a numit inițial Nuvele. Ca fapt de istorie literară, prima cronică literară propriu-zisă dedicată lui Sadoveanu a fost scrisă de G. Bogdan-Duică în numărul din iunie 1904 al Convorbirilor literare. Hanul Bouluitc "Hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trei înseamnă transpunerea Mioriței la modul ludic. Nu ai nici mamă, nici tată... Ești în junglă! Sau în viața literară românească... Bineînțeles, partenerii mei de joc habar nu aveau de Miorița. Iar eu nu m-am apucat să le povestesc balada, pentru a comenta după aceea învățămintele care se pot trage. Miorița nu se explică. Miorița se trăiește... Așadar jucăm noi ce jucăm și, la un moment dat, Marie-Christine, mai în glumă, mai în serios - prinsă de patima jocului -, izbucnește: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
unui fotograf, trecu pe la o tâmplărie se băgă ucenic la o tiparniță, apoi la un zugrav de firme, munci ca salahor și fu câtva timp spălător de geamuri. Marele său talent se relevă la o întrunire socialistă, unde își recită balada. Omenirea îl descoperi, în sfârșit, când amândoi plămânii îi erau deja mușcați de oftică. Orașul Viena îl internă într-un sanatoriu din Tirol, unde acest gigant cu trup de stârpitură, acest schelet mistuit de flacăra geniului scrise întâia și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry În șoaptă. Pe gustul lui Holiday ăl bătrân. Îmi Închipui că a scris-o un mare poet. Tom, Încântat că are un public, recita la Întâmplare din antologia Poeme și balade, pînă când Kerry și Amory le-au Învățat aproape la fel de bine ca el. Amory a Început să scrie versuri În după-amiezile de primăvară, În parcurile marilor domenii din proximitatea Universității, unde lebedele creau o atmosferă propice, lunecând pe lacurile artificiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Singura soluție logică era să strângă cu ușa un drogat. Danny traversă strada spre Tommy Tucker’s Playroom, găsi un separeu liber și comandă cafea, ca să-și curețe alcoolul din sistem și să rămână treaz. Tema muzicală era una a baladelor, iar tapiseria în dungi ca de zebră, un tapet ieftin, al cărui impact era ameliorat de torțele cu flăcările înălțate până la tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Janice Modine, informatoarea lui preferată, se plimba cu tava cu țigări prin sală, oferindu-le clientelei mai puțin numeroase din timpul săptămânii: îndrăgostiți ce se giugiuleau în separeuri, cupluri de dansatori ce se sărutau în timp ce se mișcau agale în ritmul baladelor de la tonomat. Danny alese un separeu care nu dădea spre ringul de dans. Janice apăru un minut mai târziu, cu o tavă și patru păhărele de tărie, plus un pahar cu apă și gheață. Danny dădu pe gât cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și luă niște apă de gură, se sui în mașină și se îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în aceeași clipă. Considine despre De Haven: și-o trăgea în venă și era o consumatoare înrăită de droguri farmaceutice. Danny se așeză la loc. Claire își stinse țigara și își aprinse alta. Luminile scăzură în intensitate. Începu muzica - o baladă romantică, lentă. Danny încercă manevra cu bătutul ritmului, dar mâna lui Claire nu se mișcă. Ochii ei cercetau întreaga încăpere. Danny văzu cum ușa de vizavi de ei se deschide, luminându-l o clipă pe Carlton W. Jeffries, dealerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și la restabilirea ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic, disturbată. Odată restaurat acest principiu al mentalității mitice, l-am aplicat - de data aceasta printr-un demers centrifug - diferitelor creații mito-folclorice românești. Am observat că bună parte dintre legende, colinde, balade, descântece (prin recitarea lor) și ceremonii, ritualuri, gesturi magice (prin practicarea lor) au ca ultim scop menținerea sau restabilirea „rânduielii lumii”. „Citite” fiind cu ajutorul acestei „grile”, motivele mitice și practicile rituale s-au dovedit a fi mai ușor descifrabile, au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
61, p. 86 ; vezi și 9, pp. 55, 100 ; 55, pp. 175-176). De această stare letargică este contaminat și eroul atunci când accede în „lumea de dincolo”. „încercarea somnului”, pe care eroul o depășește (sau nu), este un motiv frecvent în balade, basme și mituri (vezi Stith Thompson, Motif-Index of Folk-Literature, motivele C 735 - somnul tabu și D 1975 - somnul luptătorului cu dra gonul). Chiar Ghilgameș este supus unei astfel de probe după ce traversează „apele morții”, în căutarea nemuririi, la „Utnapiștim cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Busyasta, al cărui nume înseamnă „letargie, somn letargic” (regăsim aceeași rădăcină indo-europeană ca în sanscrită [a]budhyam, rusă buditi etc.). Să vedem cum apare și în folclorul românesc motivul demonilor care poartă „morbul somnului” și-l contaminează pe erou. În balada Milea, eroul „greșește” și adoarme („Am greșit, și-am adormit”), în timp ce (sau pentru că) îi intră în sân „Șarpele bălăurel/ Tot cu solzii de oțel,/ Șarpele balaur/ Cu solzii de aur” (22, p. 183). Motivul apare mai pregnant în basmul Prâslea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este cotropit și îngrădit de ea. În acest caz, vegetația are ceva malefic și agresiv. Ea sufocă orice urmă de energie vitală, pare că „leagă” magic ființele, le izolează de spațiul cosmizat, impri- mându-le și menținându-le starea letargică. În balade, eroul e „presurat” de flori (92). În colinde, florile „năpădesc” fata de împărat, dar și pe leu („în jurul leului se creează un adevărat zid de flori” ; cf. 22, p. 38), florile îl „cotropesc” pe Dumnezeu, iar iarba îl „îngrădește”. Într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pământul, el este cel care ciclic fură (devorează) astrele și însemnele divine ale ordinii cosmice și tot el este cel care, „la vremea de apoi”, va distruge complet lumea prin potop de apă sau de foc. El este, ca în balada Antofiță a lui Vioară, stăpânul apelor (Vidros) fără de fund (în gr. „fără fund” = abyssos), stăpânul deci al abisului acvatic precosmogonic : Eu în Vidros m-am născut Și în Vidros am crescut, Nici eu nu i-am dat de fund, Că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
par a fi calchiate, într-atât sunt de asemănătoare. Dar dacă teoria împrumutului (sau a originii comune) ar putea fi invocată în ceea ce privește cele trei mituri din Orientul Apropiat, ea nu mai poate fi operantă când aducem în discuție colinde și balade din folclorul românesc. Și totuși, atât motivul epic, cât și submotivele care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
românesc. Și totuși, atât motivul epic, cât și submotivele care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o variantă a baladei Gruia lui Novac și șerpele : a) Apariția ființei demonice : „Șerpe mare s-a ivit/ Și-n drum stă încolăcit”. b) Apelul împăratului (el însuși în panică) : „Strigă, Doamne, cine-mi strigă ?/ Și-mi strigă cu mare frică./ împărat/ Din Țarigrad
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a mi-l slobozi”. c) Tăcerea și teama vitejilor : „Nime-n lume se afla,/ Toți se tem ca și de drac”. d) Apariția adevăratului erou : „Numai Gruia lui Novac/ La-mpă- ratul se ducea...” etc. (18, pp. 489 și 223). în baladele și colindele „de pescari”, la un sobor de năvodari, în jurul unei „mese mândre și-ncărcate”, vătaful pescarilor - „Vioară ăl bătrân” - îi interzice (din precauție ?, de frică ?) fiului său Antofiță să pescuiască în Vidros și, implicit, să se înfrunte cu „duhul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
începu A o bate foarte tare Ca să spuie Toate meșteșugurile [și numele] sale (41, p. 459). în mitologia populară românească, și Sf. Haralambie prinde de păr și leagă cu lanțul un demon feminin, personificând Ciuma sau Holera. În colindele și baladele „de pescari”, eroul (de regulă, Antofiță) prinde puiul de Iudă (Vidră) și apoi îl leagă („Cu trei ștreanguri de mătase/ Dă mi-l tăiase la oase”) și-l bate („Tot cu fieru plugului/ Pe fața obrazului/ Cu sfârcu zgârbaciului”), pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al lui Prometeu -, într-un leagăn, pe malul râului (97) etc. Acest motiv mitic a pătruns și în textele folclorice : vezi ampla bibliografie a motivului S 141 (Exposure in boat) în catalogul lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o luat, în ladițî l-o turnat Și-n maria [= mare] cî l-o dat (29, p. 427). în unele basme românești este expus pe apă pruncul nenăscut, aflat încă în pântecele mamei sale. Astfel se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
peste ape”); - diavolul; - dezmembrarea arcei; - gestul magic al baterii toacei. Dacă ipoteza mea este corectă, putem redeschide dosarul problemei celei mai vechi atestări documentare a unei legende, având ca motiv epic central năruirea construcției. Luând ca punct de pornire celebra baladă Negru Vodă și Manoli sau Monastirea Argeșului, publicată în 1853 de Vasile Alecsandri, să încercăm o retrospecție, o trecere în revistă a atestărilor anterioare. Cu câțiva ani mai înainte (1847), Cezar Bolliac publicase deja poezia Meșterul Manole - o prelucrare cultă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Manoli sau Monastirea Argeșului, publicată în 1853 de Vasile Alecsandri, să încercăm o retrospecție, o trecere în revistă a atestărilor anterioare. Cu câțiva ani mai înainte (1847), Cezar Bolliac publicase deja poezia Meșterul Manole - o prelucrare cultă a unei balade populare. 1842 este anul primei publicări a unei legende tip Meșterul Manole, în care apar toate principalele motive cunoscute. Legenda a fost publicată fără semnătură, în Almanah de învățătură și petrecere, la Iași, dar conform unor argumente convingătoare aduse de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tip Meșterul Manole, cea care le dezvăluie constructorilor sacrificiul ce trebuie înfăptuit în vederea întemeierii mănăstirii este o „vrăjitoare”. O astfel de situație întâlnim, de pildă, în „varianta Kogălniceanu” a legendei, publicată în 1842 (36, p. 254). Dar și într-o baladă bănățeană, în care „baba Limbuta” le cere zidarilor să jure că vor păstra secretul destăinuit de ea (36, pp. 210-211). Condiția păstrării cu strictețe a secretului riturilor îndeplinite este simptomatică. Am întâlnit-o și în alte legende comentate în acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care cunoaște cauza surpării construcției și le dezvăluie meșterilor necesitatea efectuării unui act ritual este un preot sau un călugăr, un mag sau un vrăjitor (vezi bibliografia la 36, p. 271). Mai mult decât atât, în unele variante românești ale baladei Meșterul Manole, constructorii sunt însoțiți sau chiar ajutați de preoți și călugări. Dacă această situație ar putea fi considerată firească atunci când este vorba de ridicarea unei mănăstiri creștine (36, p. 209), în schimb ea ar putea avea semnificații deosebite atunci când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]