5,020 matches
-
iar premiul era un pian cu coadă Schreder. Prokofiev a câștigat concursul interpretând propriul Concert pentru pian nr. 1. La puțin timp după aceea a călătorit la Londra unde a luat legătura cu impresarul Serghei Diaghilev. Acesta a comandat primul balet al lui Prokofiev, "Alla și Lolli" dar a respins lucrarea înainte de a fi terminată când Prokofiev i-a adus-o în Italia în 1915. La puțin timp după aceea Diaghliev i-a comandat lui Prokofiev baletul "Bufonul". Sub îndrumarea lui
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Acesta a comandat primul balet al lui Prokofiev, "Alla și Lolli" dar a respins lucrarea înainte de a fi terminată când Prokofiev i-a adus-o în Italia în 1915. La puțin timp după aceea Diaghliev i-a comandat lui Prokofiev baletul "Bufonul". Sub îndrumarea lui Diaghliev, Prokofiev și-a ales subiectul dintr-o colecție de basme ale etnografului Aleksandr Afanasiev. Povestea, despre un bufon și o serie de scamatorii, i-a fost inițial sugerată de Diaghilev lui Igor Stravinski ca un
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
lui Diaghliev, Prokofiev și-a ales subiectul dintr-o colecție de basme ale etnografului Aleksandr Afanasiev. Povestea, despre un bufon și o serie de scamatorii, i-a fost inițial sugerată de Diaghilev lui Igor Stravinski ca un posibil subiect pentru balet iar Diaghilev și coregraful său Léonide Massine l-au ajutat pe Prokofiev în producția baletului. Datorită lipsei sale de experiență în domeniul baletului, Prokofiev a revizuit extensiv lucrarea în anii 1920 după critica detaliată a lui Diaghilev, înainte de prima producție
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Afanasiev. Povestea, despre un bufon și o serie de scamatorii, i-a fost inițial sugerată de Diaghilev lui Igor Stravinski ca un posibil subiect pentru balet iar Diaghilev și coregraful său Léonide Massine l-au ajutat pe Prokofiev în producția baletului. Datorită lipsei sale de experiență în domeniul baletului, Prokofiev a revizuit extensiv lucrarea în anii 1920 după critica detaliată a lui Diaghilev, înainte de prima producție. Premiera baletului a avut loc la Paris pe 17 mai 1921 având un succes masiv
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
de scamatorii, i-a fost inițial sugerată de Diaghilev lui Igor Stravinski ca un posibil subiect pentru balet iar Diaghilev și coregraful său Léonide Massine l-au ajutat pe Prokofiev în producția baletului. Datorită lipsei sale de experiență în domeniul baletului, Prokofiev a revizuit extensiv lucrarea în anii 1920 după critica detaliată a lui Diaghilev, înainte de prima producție. Premiera baletului a avut loc la Paris pe 17 mai 1921 având un succes masiv și a fost admirată de o audiență ce
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Diaghilev și coregraful său Léonide Massine l-au ajutat pe Prokofiev în producția baletului. Datorită lipsei sale de experiență în domeniul baletului, Prokofiev a revizuit extensiv lucrarea în anii 1920 după critica detaliată a lui Diaghilev, înainte de prima producție. Premiera baletului a avut loc la Paris pe 17 mai 1921 având un succes masiv și a fost admirată de o audiență ce îi includea pe Jean Cocteau, Igor Stravinski și Maurice Ravel. Stravinski a spus că "este singura lucrare muzicală modernă
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
început să aibă probleme financiare iar în aprilie 1920 a pornit spre Paris, nedorind să revină în Rusia cu un eșec. Parisul era mult mai bine pregătit pentru stilul muzical al lui Prokofiev. Și-a reluat angajamentele cu producțiile de balet ale lui Diaghilev și a continuat lucrul la diferite compoziții mai vechi lăsate neterminate, cum ar fi Concertul pentru pian nr. 3. "Dragostea celor trei portocale" a avut în cele din urmă premiera la Chicago pe 30 decembrie 1921 sub
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
să se mute înapoi la Paris. Acolo câteva dintre lucrările sale, cum ar fi Simfonia nr. 2, au fost interpretate dar s-au bucurat de un succes modest. Totuși simfonia l-a determinat pe Diaghilev să îi comande lui Prokofiev baletul "Pasul de oțel", un balet modernist produs cu intenția de a înfățișa industrializarea Uniunii Sovietice. A avut parte de o receptare entuziastă atât din partea publicului parizian cât și din partea criticilor. Prokofiev și Stravinski și-au reluat prietenia, deși lui Prokofiev
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Paris. Acolo câteva dintre lucrările sale, cum ar fi Simfonia nr. 2, au fost interpretate dar s-au bucurat de un succes modest. Totuși simfonia l-a determinat pe Diaghilev să îi comande lui Prokofiev baletul "Pasul de oțel", un balet modernist produs cu intenția de a înfățișa industrializarea Uniunii Sovietice. A avut parte de o receptare entuziastă atât din partea publicului parizian cât și din partea criticilor. Prokofiev și Stravinski și-au reluat prietenia, deși lui Prokofiev nu îi plăceau în mod
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
sa nejucată "Îngerul de foc". Dirijorul Sergei Kusevitsky a numit Simfonia nr. 3 "cea mai bună simfonie de la Simfonia nr. 6 a lui Ceaikovski încoace". Între 1928 și 1929 Prokofiev a compus ceea ce se va dovedi a fi ultimul său balet pentru Diaghilev, "Fiul risipitor", care a avut premiera pe 21 mai 1929 la Paris cu Serge Lafar în rol principal. Diaghilev a murit la doar câteva luni după aceea. În 1929 Prokofiev a compus Divertimento, Op. 43 și a revizuit
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
mâinile în urma unui accident de mașină, care l-a împiedicat să interpreteze la Moscova. După ce s-a vindecat a efectuat un turneu de succes în Statele Unite dar și în Europa. În 1930 Prokofiev a început să lucreze la primul său balet non-Diaghilev, "Pe Boristen", Op. 51, a lucrare comandată de Serghei Lifar, care a fost numit prim-balerin al Operei din Paris. În 1931 și 1932 a terminat Concertele pentru pian nr. 4 și nr. 5. La începutul anilor 1930 Prokofiev
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
A mutat tot mai multe premiere și comenzi de la Paris în țara sa natală. O asemenea lucrare a fost "Locotenentul Kijé", comandată ca și coloană sonoră pentru un film sovietic. O altă comandă, din partea Teatrului Kirov din Leningrad, a fost baletul "Romeo și Julieta"; astăzi este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Prokofiev. Totuși, finalul fericit al baletului (contrar finalului lui Shakespeare), a cauzat amânarea premierei lucrării pentru câțiva ani. În 1936 Prokofiev a revenit permanent în Uniunea Sovietică
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Locotenentul Kijé", comandată ca și coloană sonoră pentru un film sovietic. O altă comandă, din partea Teatrului Kirov din Leningrad, a fost baletul "Romeo și Julieta"; astăzi este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Prokofiev. Totuși, finalul fericit al baletului (contrar finalului lui Shakespeare), a cauzat amânarea premierei lucrării pentru câțiva ani. În 1936 Prokofiev a revenit permanent în Uniunea Sovietică urmat de familia sa un an mai târziu. În această perioadă politica oficială a statului cu privire la muzică s-a
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
tragice ce pot fi interpretate doar ca fiind critici la adresa represaliilor lui Stalin". În 1943 Prokofiev i s-a alăturat lui Eisenstein în Alma-Ata, cel mai mare oraș din Kazahstan, pentru a compune muzică de film ("Ivan cel Groaznic") și baletul "Cenușăreasa", una dintre cele mai cunoscute și melodioase compoziții ale sale. Tot în acel an a interpretat fragmente din opera "Război și pace" colectivului de la Teatrul Bolșoi. Totuși, guvernul sovietic avea anumite păreri despre operă ce au condus la numeroase
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
a înregistrat și o parte dintre lucrările sale pentru pian solo la Paris pentru HMV în februarie 1935; aceste înregistrări sunt disponibile pe CD. În 1938 a dirijat Orchestra Filarmonică din Moscova pentru înregistrarea celei de-a doua suite din baletul "Romeo și Julieta"; această înregistrare a fost disponiblă pe Long play și CD. O altă înregistrare inițial atribuită lui Prokofiev și Orchestra din Moscova a fost Concertul pentru vioară nr. 1 cu David Oistrah în calitate de solist; Everest Records a lansat
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet. Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament și perfecțiune în
Operă () [Corola-website/Science/304564_a_305893]
-
la rândul său pe Offenbach, acuzându-l a fi un instigator lipsit de principii, reprezentant tipic al unei Franțe umilite de prusaci. Pe data de 16 noiembrie 1860 Offenbach s-a văzut în fine interpretat pe scena Operei Naționale, cu baletul în două acte "Le Papillon". Criticii consacrați au văzut în acest spectacol, care conținea și valsuri, o profanare a lăcașului, dar publicul i-a făcut o primire favorabilă, asigurându-i astfel 42 de reprezentații. Ultimele dintre ele au avut loc
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
în mod precipitat la aceste proiecte ambițioase, apucându-se în schimb să-și transforme primul său triumf, "Orfeu în infern", într-o feerie muzicală. Succesul enorm pe care l-a avut această adaptare cu decoruri fastuoase și noi numere de balet, prezentată publicului la 7 februarie 1874, i-au redat compozitorului vigoarea și optimismul. Accesele sale de gută s-au rărit și în aceste condiții cea de-a o suta reprezentație a feeriei a fost dirijată de Offenbach personal. Cu toate
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
dar spre fericirea ei a trebuit să împartă apartamentul cu alți artiști de la "Tetrul de Artă din Moscova". Astfel, Serebriakova a lucrat în această perioadă concentrțndu-se pe viața teatrală. În această perioadă fiica sa, Tatiana, a intrat la academia de balet, iar Serebriakova a creat o serie de pasteluri la "Teatrul Mariinsky". În toamna lui 1924, Serebriakova a mers la Paris, primind un comision pentru o lucrare murală mare. După finalizarea lucrării a dorit să se întoarcă în Uniunea Sovietică, la
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
de frunte printre toate subiectele federale ruse prin numărul mare de muzee, biblioteci publice, depozite de carte și case de cultură. În republică funcționează șapte teatre de stat bașchire, patru ruse și două tătare, Opera de Stat și Teatrul de balet, Orchestra națională simfonică, un studio de film și mai multe colective filarmonice. Școala bașchiră de balet este renumită în toată lume, mulți dintre elevii acestor școli obținând importante premii în Rusia și în alte țări. Pentru dezvoltarea culturală a republicii
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
carte și case de cultură. În republică funcționează șapte teatre de stat bașchire, patru ruse și două tătare, Opera de Stat și Teatrul de balet, Orchestra națională simfonică, un studio de film și mai multe colective filarmonice. Școala bașchiră de balet este renumită în toată lume, mulți dintre elevii acestor școli obținând importante premii în Rusia și în alte țări. Pentru dezvoltarea culturală a republicii s-au adoptat trei programe
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
simfonic (simfonia a XII-a, cea mai lungă, durează 6 ore). Cuclin a compus, de asemenea, și 6 opere: "Soria" (1911) "Ad majorem feminae gloriam" (1915) "Traian și Dochia (1921) "Agamemnon" (1922) "Bellerophon" (1925) "Meleagridele" (1958) Este și autorul unui balet, "Tragedie în pădure" (1962). În afara acestora, Cuclin a compus sonate, sonatine, cvartete, madrigale, valsuri, piese corale, concerte pentru vioară, pian, melodii de inspirație folclorică etc. Marea majoritate a creațiilor sale n-au fost interpretate și încă nu s-a întocmit
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
arhitecți ai acelor vremuri. Istoricul Francisc Yates a numit-o "o mare artistă creatoare de festivaluri". Caterina a introdus treptat o serie de modificări la distracțiile tradiționale: de exemplu mărește importanța dansului în timpul spectacolelor. Naște o formă distinctă de artă "balet de Court", baletul curții. Datorită sintezei dintre dans, muzică și versuri, ia naștere "Balet comique de la Reine", în 1581, care este considerat de către experți primul balet autentic. Caterina a avut o dragoste mare și pentru arhitectură. "Ca fiică de Medici
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
vremuri. Istoricul Francisc Yates a numit-o "o mare artistă creatoare de festivaluri". Caterina a introdus treptat o serie de modificări la distracțiile tradiționale: de exemplu mărește importanța dansului în timpul spectacolelor. Naște o formă distinctă de artă "balet de Court", baletul curții. Datorită sintezei dintre dans, muzică și versuri, ia naștere "Balet comique de la Reine", în 1581, care este considerat de către experți primul balet autentic. Caterina a avut o dragoste mare și pentru arhitectură. "Ca fiică de Medici", sugerează istoricul francez
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
de festivaluri". Caterina a introdus treptat o serie de modificări la distracțiile tradiționale: de exemplu mărește importanța dansului în timpul spectacolelor. Naște o formă distinctă de artă "balet de Court", baletul curții. Datorită sintezei dintre dans, muzică și versuri, ia naștere "Balet comique de la Reine", în 1581, care este considerat de către experți primul balet autentic. Caterina a avut o dragoste mare și pentru arhitectură. "Ca fiică de Medici", sugerează istoricul francez de artă Jean-Pierre Babelon, a fost condusă de pasiunea de a
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]