5,261 matches
-
însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
necesară. — Ideea de a face marea crimă a secolului să pară trivială nu e banală. Din punct de vedere politic, psihologic, nemții au avut o idee de geniu. Banalitatea era doar un camuflaj. Ce mod mai bun de-a stoarce blestemul din crimă decât de-a o face să pară obișnuită, plictisitoare sau măruntă? Cu o oribilă intuiție politică au găsit o cale să ascundă acel lucru. Intelectualii nu pricep. Ei Își trag noțiunile despre chestiuni ca acestea din literatură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spre noile structuri militare. Dacă această prevedere era Încălcată, Cuceritorii aveau obligația de a iniția procedurile de distrugere a conducătorului și a familiei acestuia. - Anda... spuse Amir, dă-mi voie să preiau eu poverile tale. Respectă poruncile Ordinului și evită blestemul morții asupra familiei tale. Eu sunt tu. Același sânge. Spune-mi doar ce vrei să faci și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiecare dată cu naziștii încăpățânați pentru ca, unindu-și puterea vocală, să-i acopere total pe social-democrați. Până mai adineaori dușmani de moarte, acum făceau un front comun roșu-brun împotriva social-democraților. Asta se întâmpla după o schemă și era ca un blestem. Din fiecare pană de curent rezulta aceeași configurație. Mie mi-a fost greu să mă situez statornic de partea unuia dintre grupuri. Ca ins fără un punct de vedere ferm, care era agitat în toate direcțiile, aș fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre cer, parcă șoptind făra de glas: -N-are rost să gândim prea departe, chiar dacă lacul ăsta înghețat seamănă a cavou, noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
revoltă față de nedreptățile ce li se fac unor oameni. Femeia stăpânea din moși-strămoși magia albă și mergea căutând calea cu bățul ei nelipsit pe la toți cei care îi cereau ajutorul. Descânta de toate: de deochi, de spaimă, de ursită, de blesteme. Când ne îmbolnăveam, mama o chema și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
departe ca să-mi uiți numele. Poate te dor cuvintele și vocea mea!? O, suflete, dă-mi un semn cât de mic din toate puterile tale și vei ști exact cum să exist. Camera mi plânge. Florile se ofilesc de atâta blestem. Fereastra e albă de bocet. Aerul se cutremură-n nopți. Departe, undeva e îngropată o iubire. Cui să-i spun de toate acestea lumești. Cerul în fiecare seară e o sferă îmbrăcată-n haine de iluzii. Îmi face semn să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea deschide niciodată. Geamurile au florile dragostei despletite una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși. Ei m-au sărutat în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răul de bine, urâtul de frumos și toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă de timp. Viața nu-i decât un zâmbet sincer și bine ascuns în tainele inimii. Nici un blestem nu-l poate ucide, nici măcar trenul despărțirilor noastre ce a uitat să mai șuere în trupurile noastre. Multe amintiri abandonate, amintirea bunicului în nopțile poveștilor când propria noastră fiică le urmărea la nesfârșit tălmăcirea. Plimbarea prin orașe cu ploile toamnelor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai poți ierta în nefericiri așazisele plecări în eternitatea flămândă a blestemului plămădit din seceta adevărului? 20-03-1997, orele 1330 ÎN IARNĂ în amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt condamnată la singurătatea iernii. Fulgii îmi pedepsesc păcatele să nu mai am nimic, nici măcar regrete. Sunt obosită de atâta răutate de oameni. Ei sunt ghețuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neamul îți este amenințat de vecie, nimeni în lume nu aude cântările reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noapte de doruri visătoare, Și-mi plânge-n suflet roua de dureri; Despart din trupuri stele căzătoare Și port destinul albastrelor poveri, Iar viața mea e plină de legende Ce le-au creat preabunii ergumeți Prin baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul alb de rouă. Îți voi purta iubirea în EDEN, Iar sufletul va dăinui în orizonturi sfinte, Cadavrul dragostei va fi-un blestem Ce stăpânește-n trupuri doruri ostenite. Voi fi în ploile ce ți-au adus durere Și-n sânul tău de lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atât de dor și am murit În vântul singuratic și-n furtună, Lăsat-am ura-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e chinul din poeme. Am căutat prin viață și am crezut Că iubirea mi-e freamăt de tăcere Când cerul se preface-n taine de cuvânt Îngenunchez
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
părăsit iubirea când o trăiam ca pe un vers, Și-n zile eu treceam prin ploaia planetară, Îți sărutam în chip, un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca prima oară. M-a părăsit iubirea, și-n blestem chemam O noapte siderală de cuvinte, Să mă nuntească ca pe-un zeu de ani Purtând în plete păsări de veșminte. M-a părăsit iubirea în vânturi de dureri, Și sufletul plângea pe margine de noapte Aveam în brațe, trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos muritor ce în tăcerea din vise mai simte o viață născută din nouri de cer, pe-o furtună de sori. N-am cui să-i cer osteneală-n blestem și-n regatul de umbre un gust de păcat dimineților ancoronate-n dureri cu iubirea de cer, și-n destinul de om chinuit și lăsat să trăiască în timpul uitat de o lume. II Ce suflet nu au și nu pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te preface. Ca o icoană vie într-un ținut lumesc, Atâta îngemănare-n timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal blestem, Mă-amestec în dureri cu amintiri ce zac Și-n zile sunt mireasma din trupul ce-l rechem Să se contemple viața în simfonii acerbe, Când sufletul s-a dizolvat prin nopți, Și au trecut atâtea clipe prin deșuete vorbe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
obosit și au rămas în iluzia arsă a primăverilor. Nmic nu poate fi mai trist decât această avalanșă de suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică fântână de urlet... Am văzut și ritualurile nebunilor cum își căutau prin așternutul de umbre acel pătul de aer unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele albe ucise-ntre blesteme. Am mai lăsat în cimitirul deziluziei un ZEU Să ardă trupurile celor de păcate, Căci veacul nemuriri și-a lui Dumnezeu, E-nchis în nebunia hăului de moarte. Eu nu mai am putere deci Căci sunt în norii de morminte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-un blestem Din neamul vieților amare.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fost calcinați. Cei care au fost îmbrăcați în țesături înflorate de genul chimonourilor, li s-au imprimat desenele pe piele ca niște tatuaje. — Au urmat apoi efectele de durată ale bombei, radiațiile radioactive care au dus la moartea atâtor oameni. — Blestemul s-a întors asupra americanilor când cei din familia Kennedy apropae niciunul nu a murit în patul lui, de bătrânețe. Mai toți au avut un sfârșit tragic fiind implicați în accidente și scandaluri. Numai că președintele Truman a hotărât lansarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
I-a spus să nu-i lase acolo! I-a spus i-a spus i-a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai, în maroc? 17. El A trăit. Ca-ntr-un miracol, sau ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]